3,744 matches
-
și valea regilor pe malul nilului se leagănă o barcă cu trei luntrași ducând doar smirnă la oracol unde se descifrează viața din iambii suitori ai morții acolo o curte cu vocale ne trâmbițează poeme cu cleopatra femeia care a înnebunit doi regi cu farmecele ei de divă o tempora o mores striga catilina din cuibul lui de viespi și timpul se rostogolește printre aștri tot amăgind singurătăți prin mii de ani trecând ca o dulce răcoare printr-o inimă căreia
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
deocamdată nimic, dar îți promit că o să fii cu Ionuț. - Oaau! Mamăăă, vorbești serios? Se repezi la Ani, prinzând-o de umeri și scuturând-o tare, la care fata țipă și o împinse, spunându-i: - Auuu! Nebunoo! Mă doaree! Ai înnebunit, măi? Nu mă mai strânge așa tare că mă doare! Dar Alinei nu-i păsă de durerea prietenei sale și strigă la ea: - Pe cuvântul tău? - Hooo, nebunelor! Ce-aveți? Le întrebă râzând, Mihai. va urma Referință Bibliografică: COBRA - prima
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
Iubim lucrurile mici, ființele mici, acolo este esența. Ne stăpânește demonul vidului. Ne este teamă de neant, ne tremură mâinile. Soarele ne trezește la o realitate prea crudă. Lumina ne cade pe față fără a ne liniști. Doamne, oare vom înnebuni cu toții sau numai cei prea slabi, prea sensibili? Mișcarea, mișcarea este totul, omnia fluunt, mișcarea browniană, umană. Roiuri de țânțari, precum gândurile zboară în jurul frunții obosite. Ne trezim încătușați de propriile temeri. Atunci ne punem alte cătușe. Apoi? Ce va
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
am văzut că eu nu voi apuca sfârșitul... - Raisa, o să te faci bine! O să vezi! - Nu, Phil... Asta mi-a fost viața... bună, rea... atât a fost! Și chipul drăgălaș al ei căzu într-o parte inert. M-am întors înnebunit către Franz care stătea nemișcat, cu ochii țintă către Raisa: - Nenorocitule! De când îți permiți tu, mă, să judeci oamenii de lângă mine? Ce treabă aveai tu, mă, cu Raisa? - După nume mi-am dat seama... m-am convins pe deplin când
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
să judeci oamenii de lângă mine? Ce treabă aveai tu, mă, cu Raisa? - După nume mi-am dat seama... m-am convins pe deplin când i-ați spus Raisa.. că e evreică... - Și care e problema ta, mă, nenorocitule?, îi răspund înnebunit de durere și de furie. Franz luase poziția umilului, cu capul între umeri și cu pistolul încă în mâna dreaptă. Imaginea mi s-a făcut neagră în fața ochilor, iar eu am scos pistolul din toc și l-am împușcat pe
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
de compasiune, blândețe, blajinătate, să-mi explorez ființa și să extrag din ea cele mai terifiante sentimente și atitudini vizavi de semenii mei. Să devin o brută, o fiară, lipsită de inimă, jefuită de omenie. Ca să ajung în timp să înnebunesc, să am vedenii cu chipurile celor morți în camerele de gazare, să aud țipete noaptea și să am în permanență senzația că mă împiedic de cadavre. Cum să mai fii om normal după tot ce ai trăit? Cum să crezi
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
cu gândul să ucid pe cel care văzuse asta, cu gândul să-i reduc la tăcere pe acei nenorociți de evrei care mă înconjurau de peste tot, care mișunau precum șobolanii și pe care voiam să-i stârpesc odată pentru totdeauna. Înnebunisem de furie. Doar că acel chip speriat dispăruse fulgerător, înainte să apuc să pun degetul pe trăgaci. Am recunoscut țiganca și am alergat spre ea, spre acel colț al clădirii după care se ascundea, dar când am ajuns, ea dispăruse
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
am îmbrăcat-o, am educat-o, am făcut din ea păpușa mea vie, partenera cu care îmi petreceam clipele oribile din ghetou și, ulterior, din lagăr. Frumoasa Raisa avea o piele fină, de catifea, avea niște ochi verzi care mă înnebuneau, emana un parfum al pielii care mă făcea să nu mai știu de mine. Eram îndrăgostit până peste cap, o iubeam nebunește. Nu știu cum a reușit femeia asta să mă transforme în așa hal încât aproape că-i toleram orice. În
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
mele din hotel este deschisă, ca și disponibilitatea mea pentru continuarea discuției ce mi pare destul de interesantă. - Să nu mai vorbim despre asta în preajma fetei. Atât mi-ar mai trebui acum, să-și dea seama că soția tatălui ei a înnebunit. Ajunși la masă, Ștefan trase scaunul Gloriei pentru ca aceasta să se așeze și spre nedumerirea Daliei, o surprinse pe fată prin invitația de a-l urma la dans. Tocmai cântau o melodie plină de temperament cum îi plăcea ei să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
damful mirosului de otonel pe lângă noi trece acceleratul de seară care lasă în gară groparul de suflete un fel de emil brumaru care îl citează pe blaga cum că dragostea de pitoresc este obiect de cercetare abisală( truc liric care înnebunește domnișoarele) el arde crinii în sobă și se ceartă cu serafi uituci care pun în mâncare pătrunjel celest și cimbrișor din grădina lui tezeu unde erau sunete moi acum este o întunecoasă absență trec prin noi grețuri romantice cu femei
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
când a descoperit că și Sebastian umblă cu profa de română. Hi, hi, hi, dacă ar ști că i-am luat-o de data asta înainte cred că m-ar sugruma. Se vede că-l place pe prof și-i înnebunită după el. Să-i fie de bine, acum este al meu, nu al ei. Nu-l mai are nici pe Raul că i l-a luat Adeline. Se cam țin ghinioanele de capul ei în ultimul timp. Măcar la olimpiadă
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
ajutat să trec peste această problemă”. Nu putea să și-l scoată din minte. Se uita în oglindă și se întreba ce-o fi cu ea, și-a pierdut mințile, dacă ar vedea-o prietenele ei ar zice că a înnebunit. În vară, Ilinca își luă concediu și plecă la munte, la insistențele unei colege, biletul cumpărându-l chiar de la ea, care nu mai putuse pleca din cauză că i se îmbolnavise copilul mic, de câțiva anișori, de vărsat de vânt. Era începutul
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
viata-ti, care- dăruit îmbrățișări pe nimic, care dintr-un capritiu ai fericit desigur vun idiot. Dara tocmai fiindcă mă iubești nu-mi acorzi nimic... Tocmai de aceea acorzi unui altuia o sărutare care știi că pe mine m-ar înnebuni de fericire, acorzi altuia favoruri ce pentru el n-au nici o valoare și pe mine m-ar face fericit ani întregi. A! Știu eu de ce ești atît de neîndurătoare cu mine! Ți-ai zis: acest om și-a pus în
EMINESCU ŞI CLEOPATRA -LECA POENARU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347126_a_348455]
-
altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată alergase în urma lor, să vadă dacă nu cumva mă țineam după ei cu restul copiilor din sat. S-a întâmplat să vină și tataie de la câmp și amândoi, înnebuniți de lipsa mea, au alergat de la un capăt la celălalt al satului, gândindu-se că poate plecasem la verișoarele mele. Tot satul știa că Gogu o pierduse pe fata Mariei de la București, numai eu nu bănuisem nimic, lăsâmdu-mă antrenată în
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
era nervoasă. Din două trei cuvinte s-au luat la ceartă. Tataie îi spunea că a stat cu Fane și cu Vasile să vorbească despre ce se mai zvonea privind pământul, mamaie îi pomenea într-una de Floarea. -Fa, ai înnebunit?! i-a strigat tataie. Mamaie a luat felinarul și a plecat la grajd, iar tataie a început să mănânce mămăliga rece cu borșul care, probabil se răcise și el. M-am uitat la el și am ieșit și eu pe
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
simplu de tataie tot privind-o pe vaca noastră cum suferea. Când am prins-o pe mamaie de la urmă, era deja în bucătărie. Tataie, în fața plitei, ridica cu mâinile pirostriile încă fierbinți. Mă uitam la el fără voce, convinsă că înnebunise. -Gogule, așa îți trebuie! Așa, Gogule, poate mori! repeta într-una, tot luând cenușa amestecată pe alocuri cu bucăți mici de jar, pe care și-o punea pe față.. Mamaie s-a repezit la căldare, a umplut oala și a
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
de jar, pe care și-o punea pe față.. Mamaie s-a repezit la căldare, a umplut oala și a aruncat apa peste restul de cenușă, după care a pus la loc pe plită pirostriile. -Nu se poate, astăzi ai înnebunit! i-a spus mamaie. Tataie țipa ca un nebun și mă arăta cu degetul. Am început să plâng, gândindu-mă că poate vaca murea când o să fete, căci altfel aș fi vrut să râd până cădeam pe jos. Tataie avea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
el auzise. De data aceasta nu am rezistat și am izbucnit în râs, era pentru prima dată când îl vedeam pe tataie plângând. Mamaie s-a uitat buimacă la mine și întorcându-se spre tataie i-a spus: -Gogule ai înnebunit la bătrânețe, ai înnebunit și fata asta! Ce ai să fii numai tu slugă? Or să fie și alții cu pământ mai mult, o să fim toți. Să nu faci vreo prostie și să nu dai pământul! Am auzit de la sor
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
aceasta nu am rezistat și am izbucnit în râs, era pentru prima dată când îl vedeam pe tataie plângând. Mamaie s-a uitat buimacă la mine și întorcându-se spre tataie i-a spus: -Gogule ai înnebunit la bătrânețe, ai înnebunit și fata asta! Ce ai să fii numai tu slugă? Or să fie și alții cu pământ mai mult, o să fim toți. Să nu faci vreo prostie și să nu dai pământul! Am auzit de la sor-ta Ioana că te
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Nici cu Marìe, cu Fifi chiar, ce uger, nene, șold rotund! De îl făcea și pe-un măgar să treacă iazul pe la fund, Nu a mai vrut a doua zi, privind la ele ca un chior, Că Jean, aproape-a-nnebuni, îl pregătea de abator, Și-abia-nspre prânz când termină un kil jumate de Martell, Ajunse de se lumină, găsind problema lui Cordell: Jivina, cu instinct bovin, nu se uita la ce-i frumos, Adulmecând locul divin, recunoștea după miros(!) Așa că Jean
DESCOPERIREA SECOLULUI XX de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357446_a_358775]
-
lui contribuind lunca, grădina, parcul, pădurea. „Tu ești poveste, carmen ești,/poem de glume tinerești,/stea luminândă-n bolți cerești/și-arzând în focuri pământești.” Jumătate înger, jumătate pământean. Un semizeu. Să ai aripi, dar să poposești pe pământ, măcar până înnebunești de dor pe cineva. Revelante personificări: „A adormit pe plajă marea/și-a plâns/ cu capul pe meduze verzi/...și-a strâns/pentru ghicit/țigăncilor din șatră/scoici/ Pun scoica la ureche/și ascult/cum cântă,/râde și jelește marea
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
era perfect conștient de situația extrem de delicată în care se afla. Cu umor amar, el arăta apropiaților că este atacat permanent de cei din exil, însă, în egală măsură, este urmărit de comuniștii cu care, chipurile, ar fi prieten. "Să înnebunești, nu alta!", spunea Patriarhul, iar situația era într-adevăr de așa natură încât să te facă să-ți pierzi mințile. Despre un testament mărturie Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina, cu claritatea, limpezimea și simțul realității de care a dat
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
ai stricat șandramaua !” și cum s-a nimerit că tocmai pe casa lui a căzut bomba și i-a făcut-o praf. Stau blocurile dărâmate cu gurile căscate spre cer și liniile tramvaielor făcute armonică, ruine peste tot și oameni înnebuniți de frică și mașini și trăsuri aruncate peste clădiri și crucea roșie nu mai prididește cu căratul la morgă; mor oamenii asfixiați în adăposturi, mor pe stradă, mor pe sub dărâmături, mor și în tramvaie, aici târfa de moarte e peste
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
studia, mai nou, muzica sferelor și unitatea în opoziții și contrarii, teme generoase, de altfel, care îi dădeau voie la interpretări simbolice în toate nivelurile cunoașterii, iar ea, biata femeie, rămăsese cu trei copii pe cap, dintre care ultimul o înnebunea cu urletele lui noapte de noapte, suferind și el, probabil, de lipsa bărbatului care îl crescuse și îl alintase și îl spălase și îi hrănise cu biberonul, dar, neputînd să-și manifeste altfel deznădejdea, urla cu disperare pînă cînd femeia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
în faptul că, asemenea unei cadîne din grădina desfătărilor, care îi făcea toate poftele stăpînului ei darnic și iubitor, îi oferea cu plăcere sporită și acea parte a trupului ei, în care intrarea se făcea cu ajutorul cremelor afrodiziace, ce o înnebuneau pînă la isterie. Știind toate aceste amănunte, plus jocurile cu țîțîele și masturbările de încălzire, fleacuri recomandate și de medici, în cele din urmă, pentru reușita unui act sexual între soți, Adelina s-a așezat cît mai confortabil în scaunul
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]