1,362 matches
-
oarecum formalizat de selecție a liderilor creează frustrări semnificative în rândul celor excluși, chiar dacă excluderea lor nu se datorează unor preferințe, ci este impusă de criterii obiective, recunoscute ca atare; nevoia de a ocupa o poziție dominantă este atât de înrădăcinată în felul nostru de a fi încât ignoră argumentele raționale, instinctul de afirmare dovedindu-se mai puternic: Impulsul de a urca pe scara socială este prea vechi și prea adânc înrădăcinat pentru a fi slăbit de o evaluare logică a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
face vinovată de unilateralitatea ineficientă a acestuia (Freud va semnala iluzia, dar educația o ignoră și astăzi). Jucându-se cu sensurile termenului paideia, Gadamer afirmă: "Aceasta este cea mai importantă învățătură din filosofia lui Platon: ideea că instinctul de agresiune înrădăcinat în om nu poate fi învins altfel decât prin paideia, prin educație". (Gadamer, 1999, p. 28) Mai departe, ideea este redată chiar mai pregnant: "Cultura nu este ceea ce organizează timpul liber, ci este cea care îi poate împiedica pe oameni
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
desprinde din cer și să se năpustească asupra pămîntului, amenințîndu-l cu prăbușirea în neant. Acest eveniment, cel mai îngrozitor care poate exista, ni se pare imposibil tocmai din cauză că avem încredere în legile naturii. Efortul îndelungat al spiritului, cercetarea științifică, au înrădăcinat în noi această încredere în regularitatea și stabilitatea naturii ce ne înconjoară. Dar omul primitiv nu nutrește această încredere liniștitoare, această siguranță subînțeleasă. El nu cunoaște cauzele reale ale nici unui fenomen și nu poate prevedea consecințele posibile ale nici unui eveniment
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și la cel al animării: responsabilitatea ființei umane fața de principiul creator. După ce am vorbit despre originea imanentă a simbolului "divinității", care este inseparabilă de originea simbolismului mitic în întregul său ansamblu, după ce am stabilit principiul, adică necesitatea traductibilității miturilor înrădăcinată în spiritul uman și modul ei de funcționare, după ce am demonstrat că simbolizarea mitică ascunde un sens care poate fi definit, este important să prezentăm evoluția istorică a simbolului central al lui "Dumnezeu". Partea aceasta istorică a lucrării de față
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
asigură pe tot parcursul vieții lor menținerea credinței în dogme, care merge pînă la acceptarea participării la ceremoiii la fel de stînjenitoare ca și orice alt uzaj convențional bazat pe forța sugestivă pe care o exercită asupra mulțimilor. Aceste luări de poziție înrădăcinate încă din copilărie riscă însă toate să constituie o piedică în calea maturizării funcțiilor reflexive 32. Nu este deloc vorba despre o deviere de la problema aflată în discuție motivele credinței și ale îndoielii față de Dumnezeu și consecințele lor pentru viața
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
putut să o exercite asupra vieții reale a triburilor primitive. Este deci vorba despre o problemă cu implicații atît individuale, cît și sociale. Credința într-o justiție compensatoare după moarte, cu condiția credinței într-un Dumnezeu real este atît de înrădăcinată în psihicul uman, încît am putea spune, fără să ne temem că exagerăm, că există puțini oameni, chiar atei, care cel puțin în anumite momente ale vieții lor nu cred într-un Dumnezeu real și în intervenția lui capricioasă și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rațiuni motivante fac parte din raționamentul unor generații de mult dispărute. Transmise încă din prima copilărie, ele devin motive predominante, principii de acțiune cu atît mai dificil de dezrădăcinat cu cît omul are o nevoie profundă de a se simți înrădăcinat prin gîndirea și maniera lui de a acționa într-o colectivitate, într-o castă, chiar și într-un grup restrîns, în cadrul cărora el se bucură de stimă. Dacă adugăm faptul că există motive extraconștiente cu forță ereditară biogenetic în cazul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lampadarelor: să ofere sprijin drumețului obosit, dar nu numaidecât și lumină. Éric Debarbieux ni le propune, clar, pe amândouă. El prezintă o viziune critică și pragmatică, permițând o bună înțelegere a violenței în școală, și recomandă piste de soluționare solid înrădăcinate în bazele empirice. Cartea pe care o veți citi este una importantă. Avem de-a face cu o strălucită sinteză a stadiului actual al cunoștințelor privitoare la violența în școală. Este o lucrare științifică de o veritabilă anvergură internațională, care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a lui proprie. Dar totul se schimbă când aceste "fapte" mărunte sunt repetate, când aceiași copii sunt mereu victime sau le săvârșesc. Oare nu trebuie să măsurăm impactul sau eventualul caracter nevătămător al acestor "jocuri", fiindcă altfel riscăm să le înrădăcinăm prin banalizare? În raportul ei, deja citat, Nicole Vettenburg (1998) admite că lumea științifică a optat pentru o definiție largă a violenței. Ea notează, de asemenea, că, "dată fiind dificultatea de a defini exact noțiunea de "violență", literatura ultimilor ani
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
insuficiența educativă a femeilor singure: segregarea școlară are un efect mai mare decât presupusa carență feminină. Modul în care sunt constituite clasele de nivel pare legat de capacitățile cognitive și academice ale elevilor: nu-i decât un mod de a înrădăcina inegalitatea socială printr-o ideologie a darurilor abia ascunsă. Payet (1995) a arătat într-adevăr că practica locală a segregării școlare în clase speciale sporește efectele concurențiale ale pieței școlare: încercând să-și păstreze "cei mai buni" elevi, școlile organizează
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
va împinge spre violență un număr mare de școli și de zone urbane. Cum spune Bourdieu (1997), violența celor dominați este reproducerea unei violențe sociale de dominare. Nu-i vorba așadar de a-i stigmatiza pe "săraci" sau de a înrădăcina violența lor, ci de a sublinia că violența este o construcție socială, care nu poate fi deconstruită decât social. Ea devine o problemă globală, într-o lume din ce în ce mai interdependentă. Acestă situație este cu atât mai gravă cu cât globalizarea economică
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în același timp printr-o politică națională ("Planul interministerial de combatere a violenței școlare", conceput de Claude Allègre și aplicat de echipa lui Jack Lang), prin investiția făcută de colectivitățile teritoriale în clădire, prin stabilitatea unei echipe didactice vechi și înrădăcinate în comunitate și prin venirea unui director recunoscut. Acestea fiind spuse, acest "efect al școlii" este labil și depinde de factori umani adesea legați de istoria echipelor, de numirea sau plecarea unui director, de exemplu. Am revenit în nouă gimnazii
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
corpului uman sub forma unui „act cibernetic”. Asamblarea cyborgului ca „sistem virtual” (mașinic și umană înseamnă producerea trupului uman în cyberspațiu sub o nouă formă, tehnologică. Acest cyborg pătrunde corporal, prin intermediul simțurilor și al minții (pentru cercetătoare, conștiința este profund înrădăcinată în entitatea fizicăă în cyberspațiu: indiferent de gradul de virtualitate atins de subiectul uman, corporalitatea este condiția necesară a existenței. Precum Hayles (1997, 1999 - vezi capitolele următoareă și spre deosebire de Sobchack (2000Ă, Stone (1991, 1992Ă nu neagă prezența și manifestarea materialității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi distribuit, prezent simultan și multilocalizat, însă aceste procese se realizează prin intermedierea simțurilor fizice, prin participare, imersie și interacțiune. De pildă, deși este transpoziționată în rețea, identitatea online, mobilă și transferabilă precum o informație digitală, nu este mai puțin înrădăcinată în corp, în simțuri și în afecte. Glorificată mai ales ca un spațiu al minții și al cunoașterii umane, al codurilor informaționale multietajate, identitatea la interfața tehnologiilor computaționale este și un spațiu al corporealității fizice, al dorințelor și al plăcerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpul nu este separat de lume. În fine, percepția este rezultatul întrepătrunderii complexe dintre subiectul care percepe și mediul acestuia. Astfel, percepția produce „înnodarea esenței cu existența” (Merleau-Ponty, 1999, p. 187Ă prin intermediul corpului, întrucât: experiența corpului propriu ne învață să înrădăcinăm spațiul în existență. Experiența dezvăluie, sub spațiul obiectiv, în care corpul ocupă în cele din urmă loc, o spațialitate primordială, pentru care cel dintâi nu este decât o teacă și care se confundă cu ființa însăși a corpului (Merleau-Ponty, 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate și dezidentificare, identitatea postumană este o teritorializare a contradicțiilor: un spațiu al contestării și al redimensionării, o corporalitate care împuternicește și care constrânge, un construct mintal care deopotrivă înrădăcinează și care destabilizează. Aceasta pare a fi panorama modelelor corporal-identitare la granița cu tehnocultura. Precum corporalitatea nu trebuie confundată cu organismul, forma sa cea mai vizibilă, ordonată și solidificată, răspunzând mișcării centralizate a trupului spre echilibru, identitatea nu trebuie echivalată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește membrele superioare pentru a se deplasa. Prin urmare, ele fac apel la umanitatea subiectului, adică la valorile morale înrădăcinate în psihicul său. Conform aceleiași analize, în opoziție cu bebelușul care merge în patru labe, brațele reprezintă maturizarea eului, simțul responsabilităților, caracterul matur al personalității. Această semnificație de responsabilitate se regăsește mai ales în simbolistica umerilor. Într-adevăr, orice referire
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
masculine ce trebuie dezvoltate și exploatate: autoritate, combativitate și activitate. Laba piciorului Picioarele sunt puse în evidență în vis în multe moduri, fie și numai prin simplul fapt de a fi pieton, de a merge sau de a alerga. Picioarele înrădăcinează ființa în realitatea obiectivă și dezvăluie calitatea relației sale cu pământul. În vis, îl fac pe subiect să își pună întrebări cu privire la capacitatea sa de a concretiza ceva. Reprezintă trecerea de la dorință (cap) la realizare (picior). În plus, în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a încercat de mai multe ori). Originalitatea cultului în Israel în comparație cu alte religii sau depășirea tematicilor propuse de acestea se manifestă doar în cazul unor elemente specific teologice pe care le vom examina în continuare. c) Deoarece cultul este adânc înrădăcinat în universul religiilor, elvețianul L. Köhler (1960) l-a numit „automântuirea omului” (Selbsterlösung des Menschen), acesta fiind titlul capitolului foarte scurt pe care i-l dedică. Totuși, această expunere a scopului principal al cultului nu e conformă nici cu istoria
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
toate istoriile fericind pre părinții aceia care pun silința lor cu neadormiți ochi pentru învățătura copiilor lor... Această învățătură dar, văzând-o noi că este adormită întru întunerecul lenevirii, ni s-au rănit inima de foametea aceasta ce se află înrădăcinată în sufletele a unor din părinți care își cresc copiii lor fără-nvățătură. Deci fieștecare om ce este învățat să cheamă om cuvântător, iar cel neînvățat este asemenea dobitoacelor.” Ierarh luminat, a sprijinit și a tipărit pe cheltuiala sa numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
multe decenii de eforturi în aceeași direcție. Cea mai mare omisiune privește gruparea care a încercat să treacă de la experiența „comunităților insulare” (island communities), dominantă în Lumea Nouă a secolului al XIX-lea și, cum vom vedea ceva mai încolo, înrădăcinată în adamismul puritan al „părinților pelerini”, o grupare de „progresiști”, un „nou liberalism” care căuta o nouă teorie a societății civile, mai pluralistă și cu o dorință mai pronunțată de a integra pluralismul etnolingvistic, confesional, cultural. Această grupare era formată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de colectivizare a agriculturii; nimicirea valorilor tradiționale, În numele unei modernizări sociale și economice; controlul metodic și mereu mai pervers asupra spațiului social și al vieții intime a cetățenilor (Analiza dictaturii comuniste din România: 2006). Comunismul a fost o concepție utopică, Înrădăcinată În visul suprimării, cu orice preț, a individului, a inițiativei personale, a proprietății private, și a construirii unui univers al egalității totale. Întregul concept se asemăna Însă unei Închisori , În care prizonierii erau Înseși cetățenii unei Întregi țări, blocați În interiorul
Polarităţile arhitecturi by Alexandru Mihai Robitu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92984]
-
a instinctelor vor fi tot atâtea modalități de comportament, întrucât intensitatea acestora vor marca tipologia și comportamentul individului și a speciei. Fiecare din cele trei componente ale fenomenologiei vitale: funcțiile de nutriție, de relație și reproducere au instincte corespunzătoare, adânc înrădăcinate în structura individului, coordonându-i la nivel bazal (ca necesitate fiziologică elementară) întreaga existență, atât a individului cât și a speciei din care face parte. Toate instinctele bazale sunt înscrise în structura genetică a ființei și speciei, marea lor majoritate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
colosale și faptul că transformă biserica într-o adunare de eretici întocmai ca o sinagogă a lui Satan”. Atitudinea patriarhului a fost cu totul ostilă legaților Romei pentru că avea în spate sprijinul episcopilor, clerului și poporului în rândul cărora se înrădăcinase o puternică atitudine anticatolică. Această atitudine manifestă și chiar agresivă a determinat legații romani să compună un decret de excomunicare pe care-l vor citi în biserica Sfânta Sophia pe 16 iulie 1054. Urmarea a fost că Cerularie declanșează o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
1414 și Bâle (Basel, 1437-143) au încercat să rezolve schisma papală, fără prea mult succes însă, pentru că patimile lumești ale multor pontifi, care aveau să degenereze într-un nepotism lamentabil, ca și amestecul laicilor în viața Bisericii, erau prea adânc înrădăcinate la vârful ierarhiei ecleziastice. Astfel conciliabulul de la Pisa format din 24 cardinali, 80 episcopi și peste 300 doctori în teologie și drept canonic au introdus la alegerea papei votul pe națiuni, votul incluzând pentru prima dată și alte categorii de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]