2,073 matches
-
l-am găsit noi, cu capu-n palme și cu coșul de papură lângă el. Multe i-am iertat io pentru ziua aia." Fetele au alergat țipând spre el, țopăind pe tocurile înalte care le îndoiau gleznele. Tătica, ridicîndu-și ochii înroșiți de plâns, nu le-a recunoscut. Vasilica și Marioara lui, codane sfioase în fote și ii cusute cu arnici de mâna lor, după ce tot cu mâna lor țeseau pânza la război, se transformaseră în două demoazele cu păru-ncrețit, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arunca pe pământ, zupăind, labele țepene. Întâmplarea asta a rămas multă vreme de pomină-n sat. Iar acum câinele lătra înecîndu-se, cum Maria nu-l mai auzise niciodată. Ieși pe ușa cuptorului, și fulgii de zăpadă îi îngheța-ră-ntr-o clipă fața înroșită de la foc. La poartă era un milog nenorocit, ieșit din cine știe ce spital, căci avea capul și mâinile în întregime bandajate în fese murdare, aproape negre. Doar ochii i se vedeau, și nici aceia bine, șterși cum erau de neîncetata fulguială
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
învelea când se profila pe cerul lăptos până la albul feeric, cu o mică aureolă de puf, pe care-l căpăta când se contura pe acoperișurile, ferestrele și ușile caselor și pe troienele murdare de la marginea șoselei. Spre amiază cerul se înroșea și continua să ningă apocaliptic, siluetele oamenilor înfofoliți în paltoane care traversau șoseaua cu bidoane-n mâini, ca să ia apă din curțile de vizavi (în bloc țevile înghețaseră de mult) se estompau, șterse de miile de fulgi, iar când priveam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa că am rămas repede cu un volet costal în mânuțe, ținîndu-l ca pe un nai. Tata, care n-avea încă nici un fir alb în părul pieptănat lins pe spate - era mult mai tânăr decât sânt eu acum - s-a sculat, înroșindu-se de furie, să mă atingă ("Ia vezi, că eu nu știu multe și acum le iei! Pune oasele-alea la loc!"), dar chiar atunci a ieșit mama. Abia dac-am mai recunoscut-o în mizerul halat subțire, de finet
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
timp oarecum haotic, așa că simetria feței se alterase, și acesta fusese prețul recuperării mișcărilor esențiale. Mult mai mult îmi masam buzele și bărbia, ca să termin cu gâtul, mirîndu-mă de fiecare dată cât era de subțire și cât de ușor se-nroșea sub degetele mele. Mă priveam apoi mult timp în oglindă, simțind o tensiune benignă în toți mușchii feței. Un cap de adolescent, palid ca moartea și cu ochii încercănați, mă privea înapoi din închisoarea oglinzii. Mă trânteam apoi în pat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fine ajustări de șurub, mi-au fost îndepărtate una de alta până când au început să mă doară și, sfâșiate, să sângereze. Globii ochilor mi-au rămas holbați, lipsiți de apărare și începusem deja să presimt monstruosul supliciu. Scoabe de aramă, înroșite-n foc, aveau să-mi crape ouăle fragile din găvanele frunții. N-a fost însă așa. Preoții s-au dat la o parte din fața mea, tre-cînd poate înapoia tronului de cristal. O voce singură, subțire ca un fir de ață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai păstori oițele pravoslavnicei Rusii, ea trebuia răsturnată de pe scaunul domniei din întortocheatul Kremlin și trimisă în Gheena ca să fie muncită în veac, alături de curva din Babilon. Draci oțărîți aveau s-o străpungă-n născătoare, mereu și mereu, cu fiare înroșite în focul nestins. Devenit țar, profetul avea să aducă împărăția lui Dumnezeu peste nesfârșita țară a ghețurilor, unde nimeni nu va mai rodi prunci, căci toți aveau să fie ca îngerii. Și astfel avea să vină Sfârșitul. Ecaterina muri în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era tăios, precis și dens ca însăși substanța realității. Era real, eram sufocat de emoție. Mă aflam acum în fața unei mari uși stacojii. Ah, mai era și-o mușcată undeva, pe-o balustradă. Cum de-i vedeam fiecare petală ce înroșea aerul și fiecare perișor din tulpină? Cum de simțeam mirosul frunzei de mușcată frecată-ntre degete? Ușa e masivă, fără clanță și gaură-a cheii, dar placajul ei se desprinde-n lamele putrede, ondulate. Totul e-aici vechi, străvechi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scârbă în urma șefilor, a pisatului în closet și-a lacrimilor, acum, când, umilit și furios, întoarce fundul către muiere, trage pătura peste cap și plânge icnit, până izbutește s-adoarmă. Și poate că tocmai din lacrimile astea țâșnite din ochii-nroșiți de la electrozii de sudură se formează în burta femeilor acei embrioni nedoriți, blestemați de ele și de soții lor, și de care încearcă să scape prin cele mai nebunești și mai chinuitoare metode, mereu ascunzîndu-se, mereu cu frică să nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și pe urmă, oricum nu se putea să fi vorbit așa, că doar împăratul nu știa românește. Lui Mircea-i plăcuse mult și de Gheorghe Doja, tot un țăran, pe care l-au pus boierii pe un scaun de fier înroșit în foc și-i smulgeau carnea de pe el cu clești înroșiți, dar el a spus doar: Mor pentru popor!" în poză semăna cu o babă, pentru că avea ceva pe cap și părea că râde. Trebuia să fie totuși groaznic să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cută. Aplauzele produceau lumină sau lumina se converti în aplauze? Cum noaptea, înainte s-adormi, auzi brusc un zgomot puternic și deodată te umple o mare lumină, sub cupola Circului toate reflectoarele se aprinseră deodată și spectatorii se-nsuflețiră, își înroșiră palmele de entuziasm. Fusese cu adevărat punctul culminant al spectacolului, fără de care nu s-ar fi deosebit de altele care fuseseră și-aveau să mai fie. Liniștit, cu brațele încrucișate peste piept, yoghinul se înclină ușor către public și Desiree îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
colțul căreia e alimentara. Casa e masivă, obtuză, încrustată cu licheni ca o stâncă bătrână. Oarbă de ferestre, are doar, la etaj, un balcon de fier forjat cu nelipsitul leandru-în-florit și nelipsita bătrânică iscoditoare care te urmărește lung cu ochii înroșiți de conjunctivită. Chiar sub balcon e firma stacojie, iar sub firmă, doar ușa. Nici vitrine, nici geamuri, nici nimic. Ți-e și frică să intri în bezna mirosind a mălai încins. Oftezi ușurat când ai trecut mai departe, de parcă te-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Erau ca două aripi încă nedesfăcute de-o parte și de alta a viermelui ce se lungea și el. Acum pielea băiatului ieșise la iveală nu doar la-ncheieturi și la glezne, ci și-n jurul mijlocului, ca o curea înroșită între cămașa smulsă deodată din pantaloni și sfoara cu care aceștia erau legați. Cea mai tristă și mai disperată schimbare se zărea totuși pe fața băiatului: dulcea visătorie din ochii lui, curbura de fetiță a obrazului, buzele drăgălașe, mereu desfăcute
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scuipat în obraz, ceea ce ar fi însemnat poate chiar moartea mea... Ce frumos minți, quintule! Ca un bărbat adevărat. ―... și apoi, de vreme ce nu dorești să-ți reamintești ceea ce a fost, gestul meu și violul lor sunt deopotrivă neimportante. Femeia se înroși și își ridică din nou privirile spre el. ― N-am spus asta! Încercam doar să-ți explic cum vreau să uit de tot ceea ce s-a întîmplat. Aproape amuzat, Rim spuse: ― E ciudat... Noi, quinții, suntem obișnuiți să ucidem. Arareori
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vor folosi va fi de esență moale?... ― M-am uitat în cărți. Să știi că nu am găsit nici o menționare a vreunui acoperiș din argilă arsă. Poate că n-a fost o idee atât de bună. Obrajii micuțului guvernator se înroșiră, semn că e pe cale să explodeze. ― Popo, am fost amândoi de acord că tăblițele alea sunt o găselniță nemaipomenită. Am reușit să producem cu ele prima diviziune a muncii. I-am separat în mai multe comunități care muncesc individual... Chiar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spui, îl fulgeră Maria cu privirea. Până la un punct, Rim este oaspetele nostru, iar Radoslav ne-a rugat să-i acordăm ospitalitate. ― Iar tu, ospitalieră ca întotdeauna, te-ai grăbit... Palma stângă a Mariei fulgeră obrazul lui Aloim. Călugărul se înroși, strânse pumnul și încercă să o lovească la rândul lui, dar brațul său firav se opri în contra furioasă pe care i-o opuse quintul. Plesnetul puternic pe care îl auziră toți trei nu putea fi decât sunetul pe care-l
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
privind contrariat spre Durdrin. Avuseseră o discuție, dar ea fusese departe de un consens. - Știi bine că nu am fost complet de acord cu tine... - Da, dar te-ai exprimat foarte bine atunci când a venit vorba despre democrație. Barna se înroși puternic. Ceea ce spusese atunci se putea dovedi o provocare pentru cei care urmau să-l asculte. Era genul de vorbe pe care nu le rostești decât în fața unui om în a cărui putere de a raționa ai încredere. Acum însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Există un operator, Alaana Ferans, care se pare că a fost contactul quintului despre care știm cu siguranță că a murit în Abație. - Vezi, rosti femeia pe un tom împăciuitor. Uneori și femeile sunt în stare să gândească. Soldatul se înroși puternic și plecă privirea în pământ. - Eu niciodată, nu mi-aș permite, nu voi crede că... atâta doar că..., bolborosi el. - Spune, îl încurajă Oksana. - Am căutat atâta vreme trădătorul dintre operatori. Și am ignorat în toți anii ăștia că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cealaltă extremitate, putea distinge umbrele vagi despre care știa că era tot ceea ce putea percepe ochiul uman din mișcările unui quint aflat în modul de luptă. În acel moment, Kasser avu o viziune. Coridorul acela, menit a fi alb, dar înroșit de sânge, deschis și înstăpînit cu ajutorul quinților, semăna mult prea bine cu destinul istoric al familiei Boszt pentru ca priveliștea aceea să fie o pură întîmplare. Mintea sa fu inundată de înțelegerea profundă a timpului și mai ales a adevăratei semnificații
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răgușit și resemnat: — Nu, admise, planul e bun. Rămâne de văzut dacă voi, în centru, o să rezistați. Rostise ultima frază cu un ton insinuant, privind ironic, pe sub sprâncene, înspre Sangiban. Acesta, firește, mușcă momeala. Chipul, de obicei palid, i se înroși și răspunse cu un zâmbet de gheață: — Centrul o să reziste. Pentru o încercuire, însă, trebuie ca aripile să se miște înainte, nu înapoi. Azi, la râu, goții au fugit. La cuvintele acelea, tânărul Thorismund înjură și duse iute mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
s-a lăsat mai prejos, apucă un bolovan din vârful Pricopei și-l repede spre uriașii brăileni. Piatra face o curbă prin slava cerului și apoi pornește drept în jos. De atâta putere și iuțeală cu care vine s-a înroșit puternic, iar dogoarea ei îi umple de groază pe brăileni. Se pare că fata n-a fost mai dibace decât uriașul brăilean, de vreme ce și stânca ei s-a abătut de la țintă și a mers de s-a înfipt în pământ
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Dar când le mișcam, chestia aceea se evapora. Pentru că eram conștient de lucrul ăsta, nu-mi era la fel de teamă ca înainte. Știam că visul acela se va destrăma. Oricum, mult timp nu am reușit să dorm bine. Uneori tavanul se înroșea sau propriul meu corp se înroșea. O strigam pe asistentă și o întrebam: «Uite, tavanul e roșu, ce s-a întâmplat?» După trei zile am încetat să o mai chem. După o săptămână am ieșit din sala de terapie intensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se evapora. Pentru că eram conștient de lucrul ăsta, nu-mi era la fel de teamă ca înainte. Știam că visul acela se va destrăma. Oricum, mult timp nu am reușit să dorm bine. Uneori tavanul se înroșea sau propriul meu corp se înroșea. O strigam pe asistentă și o întrebam: «Uite, tavanul e roșu, ce s-a întâmplat?» După trei zile am încetat să o mai chem. După o săptămână am ieșit din sala de terapie intensivă și au putut să mă mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]