1,931 matches
-
căci întregul etaj inferior mișuna de lumini licăritoare, în culori vii, majoritatea verzi, dar împestrițate cu roșu, iar pe ici, pe colo cu albastru și galben. De două ori, chiar sub privirile lui Fara, luminile aflate drept în fața lui se înroșiră fără nici un fel de scânteie. Cel de-al doilea etaj strălucea de lumini albe și roșii, deși acestea nu erau decât o fracțiune a celor mult mai numeroase aflate la etajul inferior. A treia secțiune avea pe suprafața ei metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
când se așezase, avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în cap. Încăperea avea în schimb o fereastră mare, cu vedere spre câmp și era încălzită de o sobă de tuci, care se înroșea ca o ghiulea de război și dogorea noaptea. Dar așa măcar era cald și tablourile din jur păreau tot atâtea ocheane spre încăperi unde se mânca cu plăcere și se bea vin, iar fețele niciodată nu îmbătrâneau. „Eeei, gazdei mele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
designerul Sonia d’or e pe jumătate iraniancă. „Aș vrea s-o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
roșu și verde și că țara ei o întrista, dar că erau lucruri în care nu poți s-alegi: poți să vii dintr-o țară băftoasă sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii de seară și de petrecere, halate de baie. Darmet garm! Mashala
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă spun adevărul, nu-mi puteți face asta, sunt infirm de război! — Zău, ologule mincinos? Trebuia să-ți dai duhul pe front, ca părinții mei, urlă comisarul, nu să vii aici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
te-aș întreba De ceva de m-ai ierta, Să nu-ți fie cu bănat, Unde sună pușca-n sat? - Ia, sună la casa mea Că mărit pe noră-mea. - Moșule, dar cine-o ia? - Feciorul lui Bezedea. Gheorghieș fața-nroșește, Apoi mi se-ngălbinește Și pe murgu-i se avântă Și bătrânului cuvîntă: - Tată bun, tătuțul meu, Eu sunt Gheorghieș al tău, Sari pe cal și dumneata Și-ndată vom alerga. Cuvântă și se porni Și la poartă că sosi, Cu picioru-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap, ca la roata norocului. Tot de la această școală îmi amintesc că am stat îngazdă la un fierar pe nume Polac și în timpul liber pe care mi-l făceam eu mai trăgeam la foale să ardă cărbunii și să se înroșească fierul care urma să intre la ciocan, contribuind la confecționarea potcoavelor și alte obiecte fiind o distracție pentru mine. Într-una din zile în timp ce a trecut preotul Constantin Tărcuță din sat m-a văzut și a întrebat-o pe mama
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
vroia să pună restul alături de ceilalți bani observă dispariția acestora. Atunci am oprit plecarea trenului spre București și mergând din vagon în vagon cu femeia gășim o tânără frumoasă și elegantă care a tresărit când a văzut femeia de lângă mine. Înroșindu-se ca o sfeclă a fost nevoită să coboare din tren și să mărturisească fapta comisă. Tremurând și plângând mi-a zis că-i medic stagiar la Tulcea și că nu-i ajung banii și văzând atâția bani în fața ei
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. "Tîmpitule", a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu ochii lui de viezure bulbucați de furie neputincioasă, de gelozie și de suferință și ai fi zis că, văzînd-o pe Moașa, vom asista la o scenă violentă, cu reproșuri amoroase. Când colo, în clipa aceea Arhivarul se fâstâcea, se înroșea tot, își recăpăta aerul supus și devotat, întorcîndu-se în camera lui plină de hârțoage și de praf unde clocea probabil în taină planuri de răzbunare și de mărire care să-l scutească definitiv de asemenea umilințe. Bătrânii o priveau cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o pe Moașa ca pe o servitoare, făcînd-o de două parale sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întîmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicîndu-i: "Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine". Dar nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta produce impresie, înduioșează. ― Ești cinic, șopti pierdut Dinu. ― Eu cinic? ― Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. ― Știi ce ești? i-am zis. Un căcăcios. Tremuri ca un vierme. S-a înroșit violent și a înghițit în sec. ― Tot ce mai pot face pentru tine, am continuat, e să-ți cioplesc o piatră funerară frumoasă. Atât. Dacă voi fi lăsat. Dinu mă privea fără să zică nimic. Buza de jos îi tremura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vorba de sinucidere. Că n-a suportat durerea. Știu că asta a spus poliția, domnule Miller. Dar fiul ei e de cu totul altă părere. Și eu îl cred. Lucrezi îndeaproape cu el, domnișoară Costello? Maggie simțea cum i se înroșește gâtul. Asta s-a întâmplat data trecută, se gândi, blestemându-și zilele. Ea, care putea ascunde totul în timpul negocierilor, păstrând secretele fiecărei tabere fără să dea nici măcar un indiciu celeilalte, ceda de fiecare dată când nu era vorba despre demilitarizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ridică privirea și văzu un bărbat uitându-se la ea, apoi în altă parte. Oare murmurase? Era atât de obosită, încât nu ar fi surprins-o dacă, în disperarea ei, ar fi gândit cu voce tare. Simți cum i se înroșesc obrajii. Ghidul adună grupul în jurul unui panou de sticlă ce scotea la iveală faptul că se aflau în realitate pe o punte, cu o gaură ca o fântână chiar sub ei. Are doar 1 300 de ani, spuse zâmbind. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
peste acel sunet, vocea unei fete, a uneia dintre stewardese: — Jenny, i-o sugi tu sau eu? — E rândul tău. Un oftat. — OK ... Nu uita să-i duci băutura. Zgomotul deschiderii și închiderii unei uși. Barton Williams începu să se înroșească. Pasărea continuă: — Oh, Barton! Oh, dă-mi-o! Oh, ești atât de mare! Oh, Barton! Da, scumpule. Da, băiat mare ce ești! Oh, ce-mi place! Atât de mare, atât de mare, aaaah! Barton Williams privea fix pasărea. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise Jenny. — Sunt o persoană, prostănacă mică, spuse Gerard. Și dacă vrei să-l călărești pe armăsarul ăsta, dă-i drumul și fă-o. Numai nu mă face să aștept, în timp ce-ți fluturi dotările prin fața lui. Jenny se înroși. Puștiul se uită într-o parte și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu este extras, atunci proteina nu are o activitate biologică. Așa încât gena care controlează crearea produsului lui BioGen este proprietatea Universității Duke, iar aceștia își afirmă proprietatea prin documentul care se află acum în mâna dumneavoastră. Rodriguez începuse să se înroșească. — Onorată Instanță, spuse el, aceasta este o încercare de a aduce confuzie într-un caz foarte simplu. Aș vrea să vă rog ... — Este simplu, aprobă Bob. Cu excepția cazului în care BioGen încheie o înțelegere de vânzare cu Duke, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spus că, dacă mă mai vedeți, mă ucideți. Exact, zise ea. Și o voi face. Dacă îl mai atingi o dată pe băiatul meu, a dracului să fiu dacă nu te ucid! Da, doamnă, spuse el. Simțea cum fața i se înroșea. Mânie, umilință, furie. Poți pleca acum, zise ea, mișcând foarte puțin țeava. Știa ce făcea. Un avocat care mergea la tir. Cel mai rău tip. Vasco înclină din cap și plecă, cât de repede putea. Voia să se depărteze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nici măcar nu observa și cu siguranță nici nu-i păsa de felurile de mâncare pe care le punea ea pe masă, fiindcă privirea lui era Îndreptată În altă parte, adâncită Într-a ei, scufudată În dragoste. Obrajii lui Rose se Înroșeau la amintirea acestor momente lascive, Însă păleau imediat când Își amintea faza imediat următoare. Vai, Înainte să-și dea seama, familia lui Îngrozitoare intrase În scenă ca să o domine pentru totdeauna, iar din acea clipă afecțiunea lor pentru celălalt se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și apoi a reușit să se Întoarcă Într-o parte În ultima clipă. A reușit să scape de palma aia, Însă asta n-a făcut decât să-l Înfurie și mai tare. Ce-a de-a doua Încercare i-a Înroșit obrazul. Așa că l-a lovit la rândul ei peste obraz la fel de tare. Într-o clipă se luptau cu sălbăticie pe pat ca doi copii, deși când fuseseră copii nu se bătuseră niciodată. Tata n-ar fi aprobat niciodată asemenea Încăierări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oarecare Constantin Chrilovici. Porfiri își întoarse atenția către fată. ă Deci prin urmare acest om îți era cunoscut? ă L-am mai întâlnit o dată, înălțimea voastră. Avea vocea politicoasă a unui copil bine crescut. ă În ce circumstanțe? Fata se înroși și fixă picioarele lui Porfiri. Apoi izbugni într-o altă criză de tremurat. ă Era un client de al tău? Covulsiile s-au calmat. Ea îi întâlni privirea. ă Nu. Nu ăsta. ă Un pește atunci? Fata dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mari albaștri și la forma capului. și buzele îi aminteau de Lilia. Doar nasul ei îl făcea să nu fie sigur în privința ei, un nas mai degrabă proemient în comparație cu născurile tipice copiilor de aceeași vârstă. Avea un vârf dublu distinct, înroșit de frig. Asemeni feței sale, nasul i se părea familiar, și se poate să semene mai mult cu al Liliei decât era el în stare să își amintească. În timp ce îi privea pe copilași jucându-se, își aminti prețul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zâmbet neperturbat. § Porfiri bătu repede în ușă, ținând cadoul pe care-l cumpărase pentru Vera în cealaltă mână. Tot într-un zâmbet, îi reaminti lui Salitov: ă Nu uita, fii aspru. ă Chiar simți nevoia să mă dădăcești? rosti Salitov înroșindu-se. ă Dragă Doamne, Ilia Petrovici! Glumești? Îți arde de glume? ă Ai măcar bunăcuviința și nu... Salitov se opri, nervos. Un fel de tremur agitat puse stăpânire pe el. Își întoarse privirea de la Porfiri și continuă să își flexeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]