1,702 matches
-
Începutul lui mai, se Înduplecă și se duse la Roma. Constance locuia singură Într-un apartament de la etajul al patrulea, cu intrare personală către loggia de sticlă de pe acoperiș, căreia Îi spunea „salonul cu vedere spre cer“. În acest adăpost Însorit, decorat cu plante și umbrit de tulpini lungi de iederă, Îi oferi ceai și Îi ascultă Înțelegătoare neliniștile referitoare la mersul romanului. Nu-i arătă nici o parte a manuscrisului, dar Îi relată destul din acțiune pentru ca să-i poată explica de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Însă hotărârea de a pune și ceva sentimente mai umane. „Atunci, chipul păru, Într-un fel straniu, Îndepărtat, mișcător, să i se lumineze. M-am dus la geam, să las să intre mai mult din lumina după-amiezei (era o duminică Însorită, calmă, fără nici un sunet) și, când m-am Întors lângă pat, Își dăduse ultima suflare.“ Reciti paragraful și tăie clișeul „ultima suflare“, Înlocuindu-l cu „suflarea care nu avea să mai fie urmată de vreo alta“. Timp de câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din scurt, iar dezvoltarea rețelei de căi ferate din Europa făcea punerea lor În practică absurd de ușoară. Te urcai În tren În gara Victoria sau la Waterloo și, două sau trei zile mai târziu, descindeai În cine știe ce oraș istoric Însorit, o călătorie care, la Începutul secolului, ar fi durat săptămâni cu caleașca sau diligența. Dezavantajul acestor cuceriri În domeniul transportului era, desigur, că prea multă lume profita de ele, ceea ce dăduse naștere pestei de turiști englezi și americani care infestau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rămas prea mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente față de Întoarcerea la Whitby. Era, fără Îndoială, un loc istoric și pitoresc, dar clima și topografia constituiau o veșnică problemă pentru vizitatori. Văzute de la distanță, de pe Înălțimile mlăștinoase, Într-o zi Însorită, clădirile Înghesuite, roșii și cafenii ale portului, ruinele scheletice grațioase ale catedralei de pe vârful Înverzit al dealului din vecinătate și brațele prelungi ale portului Întinzându-se peste valurile albastre, cu creste albe, unul din ele strângând farul ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai bine de cincisprezece kilometri până acolo, drumul era În cea mai mare parte plat, odată ce urcai ieșind din Whitby, și aranjară ca o trăsurică să Îi aștepte la Staithes, pentru a-i aduce Înapoi. Era o dimineață frumoasă și Însorită. — Ai putea spune că e aproape cald, remarcă Henry În timp ce pășeau pe faleză, Îndreptându-se spre Sandsend și trecând pe lângă ferma despre care se spunea că servise de model pentru locuința eroinei principale din Amanții Sylviei. Du Maurier, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Charles Miller Îi făcu lui Henry o relatare mai promițătoare. Se părea că Tree oferise un procentaj cât se poate de rezonabil și că Paul Potter, la rândul său, acceptase să Împartă drepturile de autor. Era o zi frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând-o din curtea hotelului, până pe Meadfoot Road. După un start greșit și câteva balansuri alarmante porni bicicleta și Începu să pedaleze hotărât. Era o după-amiază plăcută, Însorită, cu o briză ușoară dinspre sud, care, Întețită de mișcarea pe care o făcea tăind aerul, Îi flutura barba și Îi răcorea plăcut obrajii. Ca Întotdeauna, viteza amețitoare, prin comparație cu mersul pe jos, Îl Înviora. Ce invenție minunată! Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
condescendente. Cu toate acestea, În cartea sa, Moscheles se prezentase, poate prea insistent, drept un prieten devotat. În prefața sumară descria felul În care primise vestea morții lui Du Maurier În timp ce corecta șpalturile pentru carte, la Veneția. „Lumea mea, superb Însorită, s-a pierdut pe neașteptate În Întuneric. Omul cel mai ușor de iubit dintre toți, a cărui prezență era suficientă pentru a face ca viața să merite trăită pentru toți cei apropiați și dragi lui, dispăruse dintre noi.“ Din buchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
chemă cu ajutorul clopoțelului. Se uită la ceas. Mai avea zece minute până la zece, ora la care, de obicei, se apuca de lucru. Ieși pe ușa de sticlă care dădea În grădină, cu Tosca la picior. Era o zi limpede și Însorită, dar, răcoroasă, de septembrie. Inspiră adânc de câteva ori aerul sărat și Îi făcu semn cu mâna lui MacAlpine, care stătea pe treapta de jos de la intrarea În Camera Grădinii, trăgând din pipă. Făcu un tur al peluzei și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
erau de față. Ne schimbam între noi, îi umezeam gura. De îndată ce eram singur cu ea, îi vorbeam încet la ureche. Tot ce se poate, erau promisiunile obișnuite, vechiul cântec: „Când o să te faci din nou bine, noi doi... În sudul însorit... Ba da, unde înfloresc lămâii... Acolo unde e frumos, pretutindeni frumos... Până la Roma și mai departe, la Neapole... Crede-mă, mamă...“ Când și când, veneau surori și călugărițe, purtând bonete cu aripioare pe cap. Duceau pansamente, ploști, un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dormeam foarte liniștită. Iar asta însemna foarte mult. Aș vrea să vă pot spune că în dimineața următoare, când m-am trezit, ploaia se oprise, norii fuseseră alungați, iar soarele ieșise pe cerul albastru al unei noi zile. O zi însorită care să fie o reflectare a dispoziției mele însorite, dacă vreți. Că norii negri de ploaie dispăruseră, la fel ca și norii negri din sufletul meu. Cred că e și un cântec pe tema asta. Cu toate astea însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vrea să vă pot spune că în dimineața următoare, când m-am trezit, ploaia se oprise, norii fuseseră alungați, iar soarele ieșise pe cerul albastru al unei noi zile. O zi însorită care să fie o reflectare a dispoziției mele însorite, dacă vreți. Că norii negri de ploaie dispăruseră, la fel ca și norii negri din sufletul meu. Cred că e și un cântec pe tema asta. Cu toate astea însă, în viața reală lucrurile n-au stat chiar așa. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă face să mă simt vinovată. Asta e o chestie pe care trebuia să încerc să n-o mai ofer așa de ușor pe cât o făcusem până atunci. Dar, cu trecerea timpului, pe măsură ce petreceam din ce în ce mai multă vreme picotind în grădina însorită, sentimentele au început să mi se modifice. Am început să văd și reversul medaliei. De fapt, am ajuns la o percepție de-a dreptul metafizică. Ceva ce, în mod normal, nu-mi stătea în caracter. Se poate să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiecăruia de-a scrie și citi și critica cum Îi trecea prin minte. Chiar și-n zilele cînd era frig sau se stingea lumina și se suspenda reuniunea. Nu ne păsa prea mult de beznă. Fiindcă se luau În discuție Însorita estetică, splendoarea unui verb plasat În iarbă, harpa de iarbă și adîncimea unei pauze, cenaclul fiind mai ales de poezie, nu societatea ce se-nchidea În urma noastră odată cu ușa, n-am auzit pe nimeni În rolul unui Maiakovski contemporan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
românesc. Parcă era-n Maidanul cu dragoste. Să fie de la Renaștere, fiindcă dă tulburări pe meninge, să fie de la premoniție, un vis ce i-a spus acolo, chiar În emisiune, printre tuburi de lipici și peruci ispititoare, că Într-o Însorită zi de toamnă va intra Într-un guvern clandestin ales prin vot cinstit de Întreg poporul, nici pînă azi nu-mi explic ce s-a-ntîmplat, tot ce pot face este să-i urez păr și aceeași senzație ca a unui bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copilul și tot așa. Era foarte sigură pe ea, era un bun comandant, iar eu gata să fiu un bun soldat. Eram atât de obosită, încât momentul de maximă irealitate era băutul ceaiului - de chimen - la ora 10, pe balconașul însorit care dădea în scuarul străzii Pitar Moș. Ce frumoasă era lumea, ce activi oamenii, ce verzi frunzele castanilor... Tot ce era real mi se părea ca-n vis, profund, și aerul avea mai multe straturi, vizibile cu ochiul liber! Când
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
A FOST UCIS CINE TREBUIA? UMBRA MISTERULUI SE ÎNTINDE... Vă amintiți tot balamucul cu Nite Owl, nu-i așa? Pe 14 aprilie 1953 trei ucigași Înarmați cu puști au intrat În vesela cafenea Nite Owl, chiar lîngă Hollywood Boulevard, În Însoritul Los Angeles. Au jefuit și ucis trei angajați și trei clienți și au plecat cu aproximativ trei sute de parai, care, Împărțiți la șase, Înseamnă vreo cincizeci de parai o viață. Departamentul de Poliție din Los Angeles s-a aruncat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se adună-n grabă Și invită vântu-n horă. Soarele zâmbește-n barbă, Floarea în genunchi imploră. Suspină doru-n altițe, Mii de ramuri prind a țese Minunate coronițe, Pentru văluri de mirese. Prin livada însorită Foșnetele prind a spune Că-n ograda înverzită Iar se-așteaptă o minune. În arome împletită, Primavara, flori, salcâmii, Toate-mi spun că sunt iubită, De Mântuitorul lumii.
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
va veni vremea, va coborî din turnul lui, pe care în zadar îl zgâlțâi și îl zgârii cu unghiile, și va porni cu mine în lume, așa, nebună cum sunt, și mi se va părea că totul e o pajiște însorită și că zilele sunt fără sfârșit și ne va fi bine și ne vom distra, o, Doamne, ce viață o să fie... numai că nu pot, sunt incapabilă să așez în vorbe ce simt și pe urmă să-i spun vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
manevrat, care domina un colț al dormitorului. A durat aproape un minut până s-a încălzit. — Fabricat în anii ’70, explică el. Abia-și mai trage sufletul. Ceața din ziua precedentă se risipise și se arăta a fi o dimineață însorită, dar înăbușitoare. Nu că ne-ar fi deranjat lumina soarelui de afară: camera lui Graham era tot timpul întunecată, având doar o fereastră minusculă acoperită cu o perdea din dantelă care dădea spre curtea din spate a lui Joan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În drum spre casă, nedorind să pierdem ultima jumătate de oră de lumină, am sugerat o plimbare pe South Downs. Am mers braț la braț, îngropând în tăcere divergențele, într-un peisaj care ar fi fost atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea foarte obosită. De fapt, eram uimit că reușise să reziste atât și nu m-a surprins s-o văd moțăind când ne-am reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața! Sper că nu te-am sunat prea devreme, a ciripit Sharon, iar vocea ei suna de-a dreptul Însorit. Sunt sigură că nu, draga mea, mai ales că va trebui să devii cât de curând extrem de matinală! Am vești foarte bune pentru tine. Miranda a fost foarte impresionată de tine și dorește să lucrezi pentru ea. Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai tare, fără să mai pară sincopată. Merseră mai repede și recunoscură, În sfîrșit, melodia. — O! zise Helen, și rîseră, pentru că nu era altceva decît Da! Nu avem banane. Părăsiră aleea și găsiră un loc care le plăcu, pe jumătate Însorit, pe jumătate umbrit. Pămîntul era tare și iarba foarte galbenă. Helen puse sacoșa jos și despături bucata de creton; o aranjară, Își scoaseră pantofii, apoi așezară mîncarea. Berea era Încă rece, de la frigider, iar sticlele alunecau delicios În mîna Încălzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care Își țuguie buzele este Înspăimîntător. Mă sperie de moarte, pe bune. Julia rîse. O porniră. Merseră foarte repede și se așezară la o coadă scurtă, cu oameni care așteptau să fie serviți la fereastra unei cantine mobile. Ziua, deși Însorită și aproape fără vînt, era rece. PÎnă În acel moment, iarna fusese foarte aspră. Dar asta, se gîndi Helen, făcea albastrul cerului și mai frumos. Toată lumea era mai veselă, de parcă Își amintea de vremuri mai bune. Un soldat Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dureroasă. — Salut, Julia, spuse ea, totuși, calmă. Ce surpriză plăcută. — Chiar așa? o Întrebă Julia. M-am gîndit că, de vreme ce știu unde lucrezi acum... Se uită spre cer, care acum era Înnorat și cenușiu. Speram c-o să fie o zi Însorită, ca ultima dată. E cam frig, nu-i așa? M-am gîndit... Dar spune-mi dacă nu cumva e o idee stupidă. Am lucrat atîta vreme printre ruine, că am uitat uzanțele sociale. M-am gîndit că ți-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]