1,710 matches
-
și număra lunile care despărțeau Roma de zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dărâme statuile și să le arunce în fluviu, împreună cu obiectele de cult și cu cadavrele preoților. Saturninus continuă: — Mensa unde preoții egipteni ard parfumurile acelea otrăvitoare, masa aceea de bronz și de aur acoperită cu semne obscure, e o vrăjitorie înspăimântătoare. Trebuie s-o luăm imediat, s-o facem bucăți, s-o topim într-un cuptor înainte s-o ascundă careva... Saturninus bea și își consulta notițele. Discursul acela nenorocit din prima zi, pe care l-ați aplaudat și voi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe neașteptate la Misenum. Asemenea lui Germanicus la Antiohia, Împăratul era singur. O dimineață de ianuarie Se trezi când era încă întuneric - pe timpul nopții lăsa câte un oblon întredeschis, câte o draperie trasă -, singur în cameră, într-o liniște deplină, înspăimântătoare. Nu chemă pe nimeni, nu făcu nici un zgomot. Rămase o vreme cu ochii închiși. Aceeași liniște. Îi deschise. Se lumina de ziuă. Se sculă, fără să cheme servitorii, și dădu peste Helikon, culcat pe o saltea subțire în fața ușii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
faimoși, muzici silvestre și onomatopeice, oameni travestiți în tâlhari, în principi, în fiare, ce povestea viața unui tâlhar crud, avid de bogății, care își pierdea viața ad bestias, fiind dat ca hrană fiarelor. Un joc pe jumătate infantil, pe jumătate înspăimântător, cu mimi travestiți în urși, pantere și tigri care, prefăcându-se că mușcă și zgârie, dansau în jurul trupului gol, lipsit de apărare și tremurând al condamnatului. Împăratului îi plăcea fantezia aluzivă a spectacolelor cu mimi, capabile să exprime orice emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curbat, hotărât să-și ucidă dușmanul chiar cu prețul propriei vieți. Reședința de pe colina Vaticanus. După arestarea Agrippinei, reședința a rămas în părăsire. A fost locuită temporar și mărită de ultimul împărat din dinastia Julia Claudia, numit peste secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
m-o pune-n ramă, Vino, dar, putere oarbă, Să te-nfrunt, nu-mi este teamă. * Voi urca cu orice preț. E un moment crucial În viața mea. Nu-mi Închipui c-aș putea renunța. Orice-ar fi, oricât de Înspăimântătoare va fi stânca, trebuie să urc, trebuie ca, prin munte, să Încep o nouă viață. Patinajul mi-a secat sufletul de cele mai dragi clipe ale tinereții, nu mai se poate să-mi irosesc totul pentru gheață. Dar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imaginez ce face În acel moment, cum este Îmbrăcată, ce mănâncă sau ce citește, nu o imaginam niciodată dormind; mai precis, ea nici nu putea să doarmă ca oricine, somnul fiind pentru mine În acea fază a adolescenței o zonă Înspăimântătoare, spre care nu Îndrăzneam să arunc nici un fel de sonde) senzațiile ce se iscau În mine când o vedeam la biserică; probabil că se iscau și În ea, poate că era Întârziată În sentimente, poate că avusese un eșec sentimental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de thrillere din lume... șDeaverț a produs o serie nemaipomenită de bestsellere.” Daily Telegraph Lincoln Rhyme, cel mai priceput criminalist din lume. Partenera și iubita lui, Amelia Sachs. Și un criminal de neoprit cu un singur gând și un truc înspăimântător în mânecă. „Diabolic de genială... Suspansul este aproape insuportabil.” The New York Times Tip de cătușe constând în două bare de metal, una de forma unui cerc deschis, iar cealaltă dreaptă, prinse între ele printr-un arc. Acest arc permite închiderea cătușelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
marinari americani cercetînd noaptea bancurile de nisip cu cheile lor de șuruburi, Frank vîslind printre golfulețele Întunecate, iar Basie În barcă, ținînd o lanternă, agățînd cadavrele care treceau pe lîngă ei și inspectîndu-le gingiile... 12 Muzică de dans Această imagine Înspăimîntătoare domină cele trei zile pe care Jim avea să le petreacă Împreună cu marinarii americani. Noaptea, În timp ce Basie și Frank dormeau amîndoi sub pătură, el stătea treaz, Întins pe grămada de saci de orez, lîngă sobița pe cărbuni. Reflectați de inelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui U. Jugo de la Raza (nume sub care, potrivit chiar explicațiilor lui Unamuno, se ascunde însuși autorul): acesta, rătăcind prin fața șirului de tarabe ale buchiniștilor de pe cheiurile Senei, găsește o carte care, de la început, îi oferă un avertisment fatidic și înspăimântător: cine o va citi va muri odată cu ultimul ei cuvânt. Cum să continue și cum să-l scoată pe eroul său din această provocare metafizică ineluctabilă? Cum să încerce a nu-l lăsa pradă cărții fatidice al cărei autor îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
azi. Uită-te, Orfeule, uită-te la cenușa pe care a lăsat-o tata în scrumiera aia... Asta e revelația eternității, Orfeule, a teribilei eternități. Când omul rămâne singur și închide ochii la viitor, la reverie, i se revelează abisul înspăimântător al eternității. Eternitatea nu este viitor. Când murim, moartea ne silește să ne-ntoarcem cu o sută optzeci de grade pe orbita noastră și să o pornim îndărăt, spre trecut, spre ceea ce a fost. Și așa, la nesfârșit, depănându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dăm cuiva ne sună cu totul diferit când o auzim din gura altuia. Da, se zice că nimeni nu-și cunoaște propria voce... — Nici fața. Eu unul cel puțin îți pot spune că pentru mine unul din lucrurile cele mai înspăimântătoare e să stau și să mă privesc în oglindă, de unul singur, când nu mă vede nimeni. Sfârșesc prin a mă îndoi de propria-mi existență și a-mi închipui, când mă văd ca pe altul, că sunt un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să gândești... — Ce? Devorează-te! — Adică să mă sinucid?... Asta nu mă privește. La revedere! Și Víctor plecă, lăsându-l pe Augusto pierdut și descumpănit în reflecțiile sale. XXXI Furtuna din sufletul lui Augusto luă sfârșit, ca într-o acalmie înspăimântătoare, prin hotărârea de a se sinucide. Voia să termine cu el însuși, izvorul propriilor nefericiri. Dar înainte de a-și duce proiectul la bun sfârșit, asemeni naufragiatului care se agață de o scândură fragilă, îi veni ideea de a se consulta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi sunt de-ajuns, eu nu sunt prezent în ele cu tot eul meu din exil, mi se par prea neîndestulătoare pentru a mă eterniza în prezentul fugitiv, în acest înspăimântător prezent istoric, istoria reprezintând posibilitatea atrocităților. Primesc puțină lume; îmi petrec cea mai mare parte a dimineților singur, în cușca asta din apropierea pieței Statelor Unite. După prânz mă duc la Rotonda de la Montparnasse, colț cu bulevardul Raspail, unde avem o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oaselor: se auzea mai Întâi de la depărtare de câteva străzi, neclară, prevestitoare de nenorociri, amenințătoare, parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În vânt. Îl cuprindea frica, strecurându-se uneori noaptea, În visele sale. Ca un fel de ultim avertisment În fața unei nenorociri care Începuse deja. Multă vreme nu Înțelesese ce Însemnau cele două cuvinte, al-te za-chen1, convins că vocea spartă, Înspăimântătoare, i se adresa lui spunându-i Al te-zaken2!. Chiar după ce mama sa Îi explicase sensul cuvintelor alte zachen, care În idiș nu Însemnau decât „lucruri vechi“, Fima rămăsese totuși sub vraja acelei profeții Înspăimântătoare care Îi Îngheța sângele În vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-te za-chen1, convins că vocea spartă, Înspăimântătoare, i se adresa lui spunându-i Al te-zaken2!. Chiar după ce mama sa Îi explicase sensul cuvintelor alte zachen, care În idiș nu Însemnau decât „lucruri vechi“, Fima rămăsese totuși sub vraja acelei profeții Înspăimântătoare care Îi Îngheța sângele În vine, care Înainta spre el străbătând străzile una câte una, bătând pe la porți, avertizându-l de la distanță contra bătrâneții și a morții, a strigătului disperat al unui om care căzuse deja victimă acestei stări cumplite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mă tachină Ed. Ai dormit tot drumul. Îmi pare rău, dar mă simt de-o mie de ori mai bine. —Mă bucur. Hai. Mor de nerăbdare să-ți arăt camera. La recepție era o femeie masivă îmbracată într-un costum înspăimântător, dar când l-a văzut pe Ed expresia fioroasă s-a transformat într-un zâmbet încrețit. —D-le McLaren! Bună ziua, d-nă Turner. Arătați splendid! D-na Turner roși frumos. Îmi plăcea de ea. Nu v-am mai văzut de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care-ți tăia în chip bizar respirația. Străbăteam aproape zilnic, pădurile munților înconjurători, cu pictorul, care, în timp ce-mi vorbea, cerceta cu atenția ciupercile mari, umbrelate, pe care le desprindea de la rădăcinile copacilor noduroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numele lor. În fața muntelui de steril care stătea licărind alburiu sub cerul mai mult sau mai puțin noros, am consumat multe cuvinte despre filme pe care le văzuserăm recent. Unul se numea Lumină de gaz și umbră și acțiunea lui înspăimântătoare se petrecea în cețoasa Anglie; un altul, în care juca și „die Knef“, se numea Asasinii sunt printre noi. De asemenea, am vorbit despre Dumnezeu, care nu exista. Ne întreceam în desființarea unor articole de credință. Doi discipoli ai existențialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lintea, producând un gust deosebit și ce ușor se desprinde carnea de hering prăjit de pe șira spinării. Și când am pierdut ultimul tramvai și am vrut să rămân la tine peste noapte, am sperat amândoi că gazda ta, zdrahoanca aia înspăimântătoare, nu avea să observe nimic. Prietenii noștri comuni: Ulli și Herta Härter, cu care am bârfit despre Dumnezeu și lume. Rolf Szymanski, pe care-l numeam Titus și cu care, beat criță, m-am pișat în fața portalului de la Berliner Bank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În politică: crede că În spectrul politic există numai radicali și conservatori și probabil că a votat Întotdeauna cu radicalii. În fine, nu a pomenit niciodată că ar fi căsătorit, dar Borges știe că soția sa, care este grasă și Înspăimântătoare, Îl consideră un intelectual de excepție, ale cărui gânduri nu le poate urmări șirul. Domecq e plin de prejudecăți, dar lipsit de loialitate, ticălos și sărac ca un pícaro, dar tandru și duios uneori, ca orice porteño. E chilipirgiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cumpănă, femeile pe care le-am căutat și părăsit spunînd că iubesc numai una. Cum să nu mă fi lepădat Elena cînd vedeam toate strîmb? Cînd fiecare bucurie mie îmi trezea suspiciunea, îmi declanșa chinul și-n faptele cele mai înspăimîntătoare, paradoxal, găseam delectarea... Bucuria. Am alungato doar pentru ca apoi să mă prefac păgubaș. Să strig după ea, s-o implor, s-o amenint. Și să sfîrșesc prin a o pedepsi înăuntrul meu atît de crîncen încît pedeapsa se întoarce acum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lent, simbolistica subțire a replicilor, bine cel puțin că pe ăla-l doare-n cur În final, peste George Constantin procurorul , Îmbrăcat Într-un costum alb și cu o pălărie cochetă de pai peste geniul său actoricesc de-a dreptul Înspăimîntător, și ajung În sfîrșit la Prea tîrziu. (De remarcat cît de bine vorbește regizorul despre filmele sale, textele orale sînt mai bune decît scenariile.) Prea tîrziu despre mineri. Ce șochează de la primele secvențe este, pe lîngă suspansul excelent indus, decorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
operație estetică de data asta executată pe dos, În lumea adevărată. Ca să fie și mai rău, nici măcar nu te sperie, așa cum o face De Niro, ce reușește În orice clipă să-și compună, fără să fie nevoie de operație, o Înspăimîntătoare mină de dezaxat, vezi GoodFellas cînd rîde-n planul doi la masă cu Pesci ori În scenele de final Casino cu ochelari cu dioptrii uriașe, sau Cape Fear, unde te Înfioară numai ce se-arată. Angel Heart este cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]