2,199 matches
-
SE PREDA CU POȘTA DE PRÎNZ ÎN ZIUA DE ȘASE RĂDICĂ A DOUA ZI. ÎN ÎMPREJURĂRI NORMALE AR FI LUCRAT ÎMPREUNĂ CU ARSENALELE. ȚELURILE ACESTORA ERAU ÎN PRINCIPIU ȘI ALE LUI ȘI ERA MARE PĂCAT CĂ UN ÎNTREG CONSILIU SE LĂSASE ÎNSPĂIMÎNTAT DE UN SINGUR OM, ADICĂ EL. DAR AȘA SE ÎNTÎMPLASE ȘI ERA FOARTE POSIBIL CA EMOȚIA SĂ LE REDUCĂ DIN EFICIENȚĂ. PÎNĂ ȘI ÎNCETINEALA ÎN URMĂRIREA PISTEI LEGATE DE KERSHAW PĂREA A DOVEDI CĂ ACȚIUNEA LOR LE-A PERICLITAT DEJA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întrebare? Deci, ei socoteau din capul locului că se pot bizui pe colaborarea lui. Și, dacă în situația lui s-ar fi aflat un reparator de motoare, Hedrock avea toate motivele să creadă că un asemenea om ar fi fost înspăimîntat și efectiv copleșit de rangul și poziția oamenilor care-i vorbiseră. Din nefericire pentru Innelda însă, ea venea în sprijinul țelurilor lui, și nu invers. Își dădu seama că celălalt se așteptă la un răspuns din partea lui. Șopti: ― Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
adună în împrejurimile centralei de la Bulundi. Cruzimea mare șalului întrece imaginația. Doctorul Maketero ne-a arătat câteva fotografii obținute ca prin miracol - satele arse sunt populate de cadavrele celor uciși, iar craniile celor lichidați sunt așezate în pari, spre a înspăimânta pe cei care ar intenționa să i se opună. Doctorul Simba, ministrul Informațiilor, este șeful poliției secrete. Rețeaua lui de informatori se întinde în toată Azania. Cei socotiți periculoși dispar fără urmă, hrănind crocodilii pe care mareșalul îi ocrotește cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
erau deja morți. Le-a deschis calea spre Tatăl din cer. A treia zi a înviat din morți. Prin învierea lui a învins moartea și a creat din nou viața. Desigur, toți oamenii trebuie să moară, dar moartea nu mai înspăimântă. Ea nu mai este o închisoare, ci o poartă spre viața veșnică. Într-adevăr, nu trebuie să mai avem teamă de moarte. Când murim suntem pe un drum, pe care Isus l-a parcurs deja mai înainte de noi. El se
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
și nu avusese curajul să riște. S-a lăsat dus de valuri. La puțin timp după istoria cu cureaua, a fost suspectat de tuberculoză osoasă. De aici, un șir de urmări. Augusta a renunțat să se mai mărite cu el. Înspăimântat de spectrul unei boli teribile, s-a iradiat devenind steril și a început să bea. Concediat de la spitalul unde părinții Augustei îi găsiseră un post, a trebuit să se angajeze medic la un dispensar de mahala, unde a cunoscut o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea avea decât o singură menire, să-i înspăimînte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar când Francisc ― s-a înțeles, cred, că era mut ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimîntată de moarte. "N-ai nimerit, n-ai nimerit", râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învîrtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
domeniul cu care se obișnuise, dar medierea tot mediere e... nu-i așa? Cât de diferit putea să fie? Și la urma urmei, nu ar fi avut forța să se întoarcă la ceea ce făcuse înainte. Chestia aia începuse s-o înspăimânte imediat ce văzuse ce se putea întâmpla când dădeai greș. Dar pentru numele lui Dumnezeu, cei doi chiar o convingeau că a făcut o greșeală îngrozitoare. —Uite, Maggie, sper ca lucrul ăsta să se rețină clar. Sunt mai mult decât fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
câțiva ani. Le găseai prin păduri, pe după tufișuri, la marginea drumurilor, la fel de răspândite precum florile sălbatice. Dar nu stătuse niciodată atât de aproape de unul așa de... proaspăt. Căldura pe care o degaja corpul femeii în timp ce Maggie îi atingea spatele o înspăimânta și o nedumerea. Începu să tremure, apucându-i instinctiv brațul, încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Moise și Iosua, documentele arheologice erau nule. Până acum. Dar se afla în fața lui: confirmarea fizică a existenței marelui părinte însuși. Cu siguranță era prea frumos ca să fie adevărat. Dacă era un fals? Guttman își aminti de scandalul care îi înspăimântase pe cercetătorii și arheologii din toată lumea. L-a urmărit fascinat și cu o bucurie răutăcioasă împreună cu prietenii săi. În 1983, istoricul Hugh Trevor-Roper a declarat jurnalele lui Hitler autentice și a plătit cu reputația lui pentru asta. Greșeala sa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Chile. Lumea e în așteptare. Globalizarea este accelerată în zilele noastre de inovații. Dar încotro se îndreaptă globalizarea sau mai bine spus, în ce direcție ne conduce în viitor? Succesul Chinei a arătat lumii ce este posibil. Dar acest lucru înspăimântă în același timp lumea? În harta viitorului, cele cinci stadii ale civilizației sunt reprezentate grafic - evoluția civilizației, de la agricultură la epoca industrială și dincolo de aceasta, la societatea informațională. Economia inovațiilor va fi principalul factor catalizator pentru globalizare. Comerțul liber global
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
l-am întrebat ce considera cel mai șocant lucru în lumea din care venea. Se gândi timp de un minut și îmi răspunse cu această istorioară despre China, un loc important pentru clienții companiei sale. „ Ceea ce mă șochează și mă înspăimântă totodată este viteza cu care inovațiile fac schimbul din SUA înspre China. Am vizitat o fabrică. Era de dimensiunile a cinci stadioane de fotbal, absolut nouă. La un capăt se afla o placă de metal, o placă elegantă de magneziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a fost groaznic pentru dumneavoastră să treceți prin experiențele epuizante din punct de vedere emoțional, din ultimii câțiva ani. Apreciez că ați împărtășit juriului experiențele dumneavoastră, așa că nu o să vă rețin mult. Cred că ați spus juriului că erați extrem de înspăimântat, ceea ce este foarte natural. Apropo, cât pierduserăți în greutate, când ați mers prima dată la doctorul Gross? Aha, își spuse Alex. Știa ce urma. Aveau de gând să sublinieze natura spectaculoasă a tratamentului. Aruncă o privire către avocatul care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oboselii? Alex îl înghionti pe avocatul de lângă ea și șopti: — Întrebare și răspuns. Avocatul se ridică imediat. — Obiecție. Onorată Instanță, domnul Burnet a declarat deja că fusese diagnosticat cu o boală letală. — Da, zise Rodriguez, și a spus că era înspăimântat. Dar eu cred că juriul ar trebui să știe exact cât de disperată era starea sa. — Am să permit formularea întrebării. — Mulțumesc. Să revenim, domnule Burnet. Pierduserăți un sfert din greutatea corporală, erați atât de slăbit, încât nu puteați urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înclinația să atace femei, așa că privi cum femeia îl lua pe sus pe Jamie, îl duse în spatele mașinii albe și deschise ușile acesteia. Dave văzu înăuntru un bărbat în halat alb și văzu o mulțime de echipamente strălucitoare care îl înspăimântară. Probabil că Jamie se speriase și el, pentru că, dintr-o dată, începu să țipe. Femeia închise ușile mașinii. Înainte ca mașina să înceapă să se miște, Dave urlă și sări în spatele ei, prinzându-se de mânerele ușii. Mașina albă acceleră, prinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Sună-l pe Manuel. Spune-i că venim. Și hai să mergem. Jamie fusese învățat să țipe, să urle și să dea din picioare, dacă încerca cineva să îl răpească, și făcuse asta atunci când îl prinseseră, dar acum era foarte înspăimântat și îi era teamă că îi vor face rău, dacă le făcea probleme. Așa că merse liniștit pe cărarea din grădină, în timp ce femeia îi ținea o mână pe umăr, iar bărbatul rău și solid mergea alături de ei, purtând o pălărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În spatele taxiului și-a pierdut răbdarea și a Început să claxoneze. Ca trezită dintr-un vis urât, Zeliha și-a venit În fire și a Început să tremure văzând În ce situație neplăcută se afla. Înclinația ei spre violență o Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura și a cotit-o Într-o parte, Încercând să-și croiască drum prin mulțime. Însă, În graba sa, tocul pantofului drept s-a Înțepenit sub o piatră desprinsă din pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În care drumurile noastre se despart. Cruciada ta e una a reamintirii pe când, dacă ar fi după mine, aș prefera să fiu exact ca Petite-Ma, să nu mai am nici un fel de capacitate de a-mi aminti. — De ce te Înspăimântă atât de tare trecutul? Asya a protestat. — Nu mă Înspăimântă! Pe când capriciosul du-te-vino al vântului din Istanbul Îi flutura fusta lungă și fumul de țigară În toate părțile, s-a oprit pentru o clipă. — Doar că nu vreau să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a reamintirii pe când, dacă ar fi după mine, aș prefera să fiu exact ca Petite-Ma, să nu mai am nici un fel de capacitate de a-mi aminti. — De ce te Înspăimântă atât de tare trecutul? Asya a protestat. — Nu mă Înspăimântă! Pe când capriciosul du-te-vino al vântului din Istanbul Îi flutura fusta lungă și fumul de țigară În toate părțile, s-a oprit pentru o clipă. — Doar că nu vreau să am nimic de-a face cu el, asta-i tot. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ci a rămas Înăuntru, liniștit. Armanoush și Asya nu s-au putut abține să nu zâmbească. — Trebuie să aveți cea mai respectată profesie din orașul ăsta, i-a declarat Asya șoferului care urmărise Întreaga scenă Împreună cu ele. Umbra dumneavoastră poate Înspăimânta până și pe cel mai Înfierbântat și mai turbat suporter. — Nici gând, a spus șoferul. Se plătește foarte puțin, nu ai nici un beneficiu, nici asigurare de sănătate, nici dreptul să faci grevă, nimic. Pe vremuri conduceam camioane de mare tonaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
obținusem o Întîlnire cu el pentru un interviu, Într-o duminică la ora optsprezece la hotelul Raphaël. Trezindu-mă prea tîrziu ca să mai pot asista la una din liturghiile de dimineață, m-am pomenit În fața unei dileme care m-a Înspăimîntat: sau mă duceam să-l văd pe Rossellini și făceam un păcat de moarte neducîndu-mă la liturghie duminica pentru prima oară În viața mea, dacă nu puneam la socoteală ziua cînd fusesem foarte bolnav - „pentru prima oară În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ani spre descoperirea unei ființe, aventura asta asumată de Îndată ce conștiința s-a trezit, de Îndată ce persoana lor s-a consolidat. Și acesta e, de asemenea, un lucru pe care ei mi-l dăruiesc. Mă liniștesc, cînd ar trebui să mă Înspăimînte. Îmi seamănă; ei cred că o viață nu e de ajuns pentru descoperirea unei singure ființe. Nu au ghicit acest lucru, ei Îl știu“. Semne de exclamare, semne de exclamare! Ce anume Îi dăruiam noi? Elanul celor douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă pregăteam să divorțez? Ce m-aș fi făcut dacă n-aș fi Întîlnit-o pe Delphine? Nu mă simțisem mai bine, nici vorbă, de cînd o cunoșteam. Eram obligat să iau de trei ori pe zi faimoasele cașete care Îi Înspăimîntau pe farmaciștii cărora le ceream să mi le pregătească, astfel că nu Îndrăzneam să mă duc de două ori la același. Primul căruia Îi dădusem rețeta Îmi spusese: „Sper că n-ați lăsat bolnavul singur!“. Mi se Întîmpla adesea, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i se datorează reținerea pe care poate ai observat-o la mine. Nimic mai mult. În paranteză fie spus, contrar așteptărilor dumitale, nu cred că aceste mistere pot fi rezovlate rațional, prin exercițiul unor raționamente reci și deductive. Ceea ce mă înspăimântă pe mine - uneori, când îmi permit să mă gândesc la asemenea lucruri - este că nu știu cum sunt rezolvate. Trebuie să te retragi în propriul sine. Într-un fel de Siberie a sufletului. În cazul criminalilor, poți vedea cum aceste fapte sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
el este Govorov. Nici măcar nu aveam de unde ști cine este. Cu coada ochiului, Salitov îl surprinse pe Porfiri zâmbind. Lua-te-ar naiba, Porfiri Petrovici! ă Îmi cer iertare. Am fost rău, recunosc. Dar cu bună știință. Vreau să o înspăimânți - pe Lilia Ivanovna - pe curvă, așa cum îi spui dumneata. Vreau să o intimidezi cum n-ai mai intimidat pe nimeni până acuma. Apoi, când îți voi spune, să o lași în seama mea. Porfiri arătă spre cadoul cumpărat pentru fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]