104,540 matches
-
strecurat-o în urechea lui Gabriel Andreescu, e foarte probabil ca transmiterea să se fi efectuat de la un capăt la altul întregului rînd, pe cale așa-zicînd orală, înainte de a fi așternută, și încă de două ori, pe hîrtie. Inutil să te întrebi a cui a fost și ce a spus gura din urechea lui Laszlo Alexandru. funcționează, cum spuneam, după o regulă absolut misterioasă.
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
Constantin Țoiu Față de gospodăria întinsă a lui nea Mitică, ghicitoarea ședea într-o coșmelie singuratecă, văruită într-un alb intens, că o vedeai de departe și noaptea. Un coș înalt, și el alb, se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce nu mai veneau la ea berzele, care altădată își făceau pe coșul căsuții ei cuibul acela rotat, cât roata căruții. Totul, la ea, era atât de curat
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
lui nea Mitică, ghicitoarea ședea într-o coșmelie singuratecă, văruită într-un alb intens, că o vedeai de departe și noaptea. Un coș înalt, și el alb, se înălța ca un minaret. Menaru se întreba tot mai des și îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce nu mai veneau la ea berzele, care altădată își făceau pe coșul căsuții ei cuibul acela rotat, cât roata căruții. Totul, la ea, era atât de curat, încât, în ciuda protestelor, intrau înăuntru totdeauna
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
subminării spiritului. Plasat în acest mediu al materialității neîngrădite în expansiunea sa, visul însuși apare lipsit de autonomie, o simplă îngînare a concretului, expresie tautologică a acestuia: "ca o termită visul/ îmi macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin vicii/ timp inundat de temeri timpfăcut/ mi se destupă degetele fricii/ palpînd cuvîntu-n care am zăcut// adună-mi-se fruntea
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
schimb refuză viața în valorile ei pozitive, încrîncenați ori doar persiflatori, atinși de aripa unui luciferism prematur, jertfind mereu scepticismului generalizat. Astfel, ne arată Barbu, se înfățișa junele Matei: "La Mateiu: lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism - mă întreb ce s-ar fi întîmplat cu el dacă mai trăia zece ani, cincisprezece, deci în jur de 65 de ani și prindea perioada 1946-1952, după cea din urmă expropriere!" Ne întrebăm pe cît posibil cu delicatețe: nu cumva scepticismul marcat
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism - mă întreb ce s-ar fi întîmplat cu el dacă mai trăia zece ani, cincisprezece, deci în jur de 65 de ani și prindea perioada 1946-1952, după cea din urmă expropriere!" Ne întrebăm pe cît posibil cu delicatețe: nu cumva scepticismul marcat al lui Barbu Cioculescu, fie și-n formule alambicate, în chinezerii scriptice relativizante, reprezintă o reacție a disocierii de matca paternalistă, bine ascunsă, resorbită? Ni se poate replica: Dar Șerban cel
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
esența sa, care se mulțumește a se drapa în aparențe ale normalității, prin sterilitatea sa iremediabilă care lansează pseudosemnale derutante ale rodniciei: "Atîtea cereale, atîtea semințe și atîția sîmburi în poemele citite zilele acestea în reviste mă fac să mă întreb dacă n-au fost cumva scrise de niște rozătoare". Ca și: Cumpărînd astăzi Tratatul despre lucrul bine făcut de Tadeusz Kotarbinski, pe care vînzătoarea mi l-a înmînat într-un înveliș de plastic, constat că volumul are două coli lipite
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
limbajul serviciilor secrete, un astfel de îndemn la nesupunere față de superior? Actul de intimidare al lui Timofte a reușit, SRI-ul a înțeles mesajul, ceea ce l-a determinat, fără îndoială, pe Emil Constantinescu să se recunoască "învins de Securitate". Mă întreb de multă vreme ce rol au, în lumea post-modernă în care trăim, așa-zisele "servicii secrete". Înțeleg că e nevoie de servicii de pază, că e nevoie de informații, că e necesar să infiltrezi mediile interlope, pentru a le ține
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
serie cuprinzătoare) care își vor publica în foarte scurt timp tezele de doctorat în cadrul colecției Academica. Pe lângă ei, alți tineri au apărut deja la Humanitas, iar cărțile lor nu au trecut neobservate. Domnul Nicolae Breban ar putea, bunăoară, s-o întrebe pe Constanța Ghițulescu, autoarea premiată a memorabilului studiu În șalvari și cu ișlic, dacă Humanitas dă sau nu credit vocilor proaspete care știu să scrie și au ce să spună. De asemenea, nu i-ar strica domnului Breban o mică
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
merite efortul motor investit. Și mersul la cinema se dovedește ceva mai productiv, pe marile ecrane începând să aterizeze lungmetrajele distinse cu Globuri de Aur. Dar, despre acestea în episodul următor. Destule "bunătăți" pentru a nu mai sta pe jar întrebându-mă dacă am despre ce scrie. La noutăți video, primul care mi-a sărit în ochi și mai apoi în mâini a fost cel intitulat Tinerețe și regizat de Larry Clark (foarte cunoscut ca fotograf) . Are și de ce să fie
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
toi, adică ei și încă vreo doi nepoți cu nevestele erau prin curte, pe la grajd... De undeva venea, totuși, un miros vag de cozonac, iar bunicul, care a stat la Cotul Donului trei zile acoperit de pământ sovietic, ne-a întrebat: -A, cu voi ce-i, mă ? V-au dat afară de la servici ? I-am explicat apoi scopul vizitei noastre, dar nu prea auzea bine, n-a înțeles nimic, așa că am intrat cu toții în casă, a pus pe masă o damigeană
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
le ascultă, cu strîngere de inimă, știind că e singura care le înțelege. Notată îngrijit, cu unele excese lirice, "mărturia" despre sine a Ioanei Em. Petrescu divulgă felul cum cota de avarie poate să coboare mereu, necontrolat, pînă cînd te întrebi, chiar la simpla răsfoire, dacă a mai rămas ceva pe fundul "vasului" deșertat cu deplină, greu de suportat sinceritate.
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
un text devenit clasic, după modelul remake-urilor din cinematografie? Cartea lui Stelian }urlea pare să indice un răspuns afirmativ. Categoric, Relatare despre Harap Alb este o carte actuală, din perspectiva tehnicii narative, care se citește cu ușurință și interes. Mă întreb însă ce s-ar fi întîmplat dacă autorul ar fi schimbat numele personajelor, iar titlul nu ar fi făcut trimitere directă la cunoscuta poveste știută de majoritatea copiilor români încă din primele clase de școală? Cîți ar fi recunoscut prototipul
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
vorbă, i-a fost strecurat în pat naivului președinte de către aceiași care l-au premiat pe Negrici." Lăsând la o parte stupiditatea teoriei comploturilor antinaționale și antieminesciene, susținută și altă dată de publicistul croit din "plămada lui Camil Petrescu", ne întrebăm cine-l apără pe Negrici de odioasa calomnie cu dolarii încasați ca răsplată pentru ce a spus despre Eminescu? Dar pe Cristian Preda cine-l apără? Poate ne spune doamna Ministru al Justiției care vrea să discrimineze penal calomnia, sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
ei serioase) a identităților în conflict: "Cu Ruth, o cafea veselă. Seara, lucrez, dar pică Raquel, boliviana, ochii și urechile căminului, cu un pretext însăilat, și apoi nu se mai urnește aproape un ceas, deși n-o poftisem măcar să șadă. Întreabă și ochii i se învîrt prin cameră ca radarele, mă-ntreb ce judecă, ce gîndește, ce observă, ce i s-o fi părînd nefiresc în tot decorul minimalist? Posterele de pe pereți o intrigă, îi urmăresc privirea, nu-ndrăznește totuși să
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
Seara, lucrez, dar pică Raquel, boliviana, ochii și urechile căminului, cu un pretext însăilat, și apoi nu se mai urnește aproape un ceas, deși n-o poftisem măcar să șadă. Întreabă și ochii i se învîrt prin cameră ca radarele, mă-ntreb ce judecă, ce gîndește, ce observă, ce i s-o fi părînd nefiresc în tot decorul minimalist? Posterele de pe pereți o intrigă, îi urmăresc privirea, nu-ndrăznește totuși să-ntrebe și moare de curiozitate (i-o fi spus bulgarul că
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
și ochii i se învîrt prin cameră ca radarele, mă-ntreb ce judecă, ce gîndește, ce observă, ce i s-o fi părînd nefiresc în tot decorul minimalist? Posterele de pe pereți o intrigă, îi urmăresc privirea, nu-ndrăznește totuși să-ntrebe și moare de curiozitate (i-o fi spus bulgarul că am - după expresia lui - "un evreu pe perete"?). Mizerii de cămin. Totuși, cred că pleacă fericită, nu sîntem de pe aceeași planetă." Sau, în fine, să descoperi, în pur întîmplătoarea întîlnire
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
pe modelul eroic al lui Alexandru, Ahile. Ceea ce e istoric acurat, mulți afirmând că setea de cucerire a macedoneanului era motivată de imitarea eroului tessalian. Dar Stone vrea să dea și o aură de tragedie, care te face să te întrebi dacă lungmetrajul nu intenționează cumva să fie un Reader's Digest al culturii elenice. Poate că, la capitolul scenariu, Stone ar fi trebuit să-l asculte pe profesorul lui Alexandru, Aristotel... El menționează faptul că datoria poetului e de a
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
să contracareze realismul psihologic: dacă tot îi căutăm motivații pentru fiecare acțiune, această atitudine nu are de unde proveni. Mai contracarează și realismul istoric pentru că o astfel de atitudine contemporană e un anacronism în Antichitate. Și aici te oprești și te întrebi ce-a fost în mintea lui Stone: tot designul producției - care a fost responsabilitatea lui Jan Roelfs, designer care a lucrat adeseori cu Greenaway - e menit să dea impresia de realism, până la amănunte fulminante de genul: atunci când se filmează ploaia
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
prin declarații corlățeanizate, amenințând cu suspine că, dacă lui Traian Băsescu i se va fâlfâi în continuare de prevederile Constituției, vor pârî totul la forurile europene și vor pune la cale procedura de... descăunare. -Noa, își băgă Michiduță coada ? mă întreabă Haralampy. Și-o băgă, răspunde tot el, că ceardașu' încă nu-i gata... Așa e: Marko Bela zice la televizor că ar vrea, și-o hălcuță, oricât de mică, din serviciile de securitate - pentru liniștea poporului, ceea ce nu e rău
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
al premierelor din 2004, top accesibil pe site-ul cinemagia.ro. Ce-am văzut nu m-a bucurat, dimpotrivă. Lovitura de grație a fost Orient Expressul, plasat pe locul paisprezece; noroc că Oscarurile nu sunt concurs de popularitate! În caz că vă întrebați unde se situează următoarea producție românească, o găsiți la numărul 75: Milionari de week-end. Filmul lui Lucian Pintilie e pe poziția nouăzeci, iar documentarul lui Thomas Ciulei e unul dintre codașii topului: între premierele din 2004, ocupă penultimul loc. Lăsând
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
curios cum aici cei mai mulți uită să comenteze. Unii șoptesc. E spectacolul pe care-l urmăresc întotdeauna în fața operelor mari. Plec înconjurat de o plăcută singurătate. Am parcă dorința de a mă furișa să nu întîlnesc imediat oameni, să nu fiu întrebat despre lucruri mărunte. Am trăit aici dincolo de ele... Mă despart de Moore și mă întreb: Voi reveni și mîine?... - Probabil... Corneliu Baba (Contemporanul, vineri 25 februarie 1966 Note din carnetul unui pictor Henry Moore - ) Luni 21 Febr. 1966
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
întotdeauna în fața operelor mari. Plec înconjurat de o plăcută singurătate. Am parcă dorința de a mă furișa să nu întîlnesc imediat oameni, să nu fiu întrebat despre lucruri mărunte. Am trăit aici dincolo de ele... Mă despart de Moore și mă întreb: Voi reveni și mîine?... - Probabil... Corneliu Baba (Contemporanul, vineri 25 februarie 1966 Note din carnetul unui pictor Henry Moore - ) Luni 21 Febr. 1966
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
Tudorel Urian Vine o vreme cînd fiecare scriitor (am în vedere aici exclusiv un model înzestrat cu un minim spirit critic) ajunge să se întrebe cum arată creația sa din perspectiva timpului care a trecut. El își aduce aminte, cu siguranță, fervorile începutului, emoțiile drumului pînă la chioșcul din colț pentru cumpărarea revistei în care i-a apărut primul articol, furnicăturile produse de vederea miraculoasă
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
dea glas unui protest. "De cînd există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică?", întreabă el. Poate că cel mai aproape de intențiile sale a fost colegul lui întru filozofie, Andrei Cornea, cînd scria în revista "22", într-o scrisoare deschisă adresată lui Michael Finkelthal: "De acord, între Ťevreulť Liiceanu și evreul Sebastian persistă o diferență
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]