1,942 matches
-
atunci Diotallevi, respirând ca Lucrul Misterios din filmele științifico-fantastice, vorbise. Și tot ca Lucrul acela, avea și el aceleași transparențe, acea absență a limitei Între exterior și interior, Între piele și carne, Între firavul păr blond ce i se mai Întrezărea prin pijamaua descheiată și acel amestec de viscere transformate Într-un mucilagiu, pe care numai razele X, sau o boală În stadiu avansat, reușesc să-l facă vizibil. „Jacopo, eu stau aici Într-un pat, nu pot vedea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu ciocul curbat care puteau fi introduse În sfinctere, În urechi, În uter, ca să extragă fătul Încă proaspăt, bun de pisat cu miere și cu piper pentru a satisface setea Astarteei... Sala pe care o străbăteam acum avea vitrine largi, Întrezăream butoane pentru pus În mișcare vârfuri elicoidale care ar fi Înaintat inexorabile către ochiul victimei, Puțul și Pendulul, ajunseserăm aproape de caricatură, la mașinile inutile ale lui Goldberg, la presele de tortură unde Picior-de-lemn Îl lega pe Mickey Mouse, l’engrenage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eu asta. În dimineața asta i-am telefonat la ora nouă doctorului Wagner, numele Garamond mi-a permis să trec peste bariera secretarei, doctorul a părut să-și amintească de mine, În fața urgenței pe care Îl făceam eu s-o Întrezărească mi-a spus să mă duc imediat, la nouă și jumătate, Înainte să sosească ceilalți pacienți. Mi se păruse amabil și Înțelegător. Poate că am visat și vizita la doctorul Wagner. Secretara mi-a cerut datele generale, a pregătit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de idei, Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai avea salivă, etcetera etcetera, punându-l În Încurcătură pe don Tico, care aștepta rușinat În fața comandantului. Și În momentul acela, Jacopo, Întrezărind În aureola amiezii imaginea suavă a Ceciliei, spusese: „Dacă-mi dă el trompeta, mă duc eu“. Lumina recunoștinței În ochii lui don Tico, transpirație de ușurare a bietului trompet titular. Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din colț, dar astăzi piața nu-l amuză deloc. Vede numai pietrele crăpate din pavaj și cerșetorii. CÎndva numită Place d’Armes, era scena biciuirilor În public și al cîte vreunei spînzurări ocazionale. Azi i se pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot i se pare că turiștii strînși ciucur ar fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor grase și tricourile lor stupide Îi par cu deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dar, pe de altă parte, nici Sophie, nici Lottie nu-ți seamănă prea mult, este? El își luă revanșa pentru această lovitură sub centură răsturnând-o și luând-o de la capăt. Fran stătea în biroul ei, prin ușa căruia se întrezărea forfota gălăgioasă a redacției de știri și se gândea la Laurence Westcott. Ședința de redacție trebuia să înceapă dintr-o clipă într-alta și avea o mulțime de lucruri de făcut, dar nu reușea să se apuce de nici unul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu dispreț bărbații, considerându-i făpturi oarecum inferioare. Nu părea să existe nici unul care să se poată compara cu tatăl ei. Dar Laurence Westcott nu era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda din geanta de umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deduce că colaborarea d-lui Voronca e prețuită și căutată - ca a oricărui maestru de altfel”). Superioritatea față de „ceilalți extremiști” stă mai ales în faptul că „sub balastul diform al lexicului și sub pletora de imagini siluite, parcă s’ar întrezări ici-colo un simț de observație al naturii și un început de plasticizare. Fără amețeala doctrinei, d. Voronca ar putea schița unele mozaicuri descriptive, enervante prin conciziunea eliptică a sintaxei, dar captivante prin scînteierile multicolore ale figurației”. Emoțiile organice, simțul naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În care casa noastră răsuna mereu de certuri și acuzații și tăceri. Ne e mult mai bine singuri. Astfel, putem umple casa asta doar cu prieteni, dragoste și veselie. De noaptea trecută Încoace, acum e prima dată cînd Încep să Întrezăresc o lumină la capătul tunelului ăstuia. Poate ce se petrece e Îngrozitor, dar nu e cel mai rău lucru care mi s-a Întîmplat vreodată și, după cum am Învățat cînd aveam treisprezece ani, chiar dacă ai sentimentul că lumea se sfîrșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nepotului ei și, că-mi place sau ba, Linda va fi mereu parte din viața mea. PÎnă cînd moartea ne va despărți. Nu am priceput niciodată cum vine vorba aia, că sîngele apă nu se face, dar Încep să-i Întrezăresc Înțelesul. Poate că uneori nu-mi convine, poate că uneori nu-mi place de ea, dar Linda și Întreg clanul Cooper și tot ce are de-a face cu ei sînt parte din mine. Parte din familia mea. — Arăți Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ghem și se ascunde pînă trece durerea. Doamne, mulțumesc. Mulțumesc de mii de ori. Deci, nu a scăpat nici el nevătămat din toate astea. Suferă și el. Pentru prima dată de la Întîlnirea din seara aceea, din Belsize Park, Încep să Întrezăresc un licăr de speranță. — Deci, tu crezi că suferă? Simt nevoia să aud asta de la mama lui, mai ales după ultimele mele Închipuiri. — Sigur că da, pufnește ea. Nu știe ce să se mai facă, dar i-a fost atinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
înțepător mă făcea să tușesc și să lăcrimez; și-n plus, nu vedeam mai departe de pasul pe care-l făceam. În fine, am dat de prima odaie. Deși m-am ferit să privesc în jur la detalii, tot am întrezărit și-am auzit câte ceva. Flacăra amuțise din cauza rarefierii bruște a aerului și a încremenirii brațului meu. Pe mese mari de lemn, sprijinite de pereți și suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă mai gândesc înainte, însă apoi l-am asigurat că, dacă Rotari era și el de acord, dorința lui avea să se împlinească. A binevoit să mă îmbrățișeze și, în timp ce o făcea, mi-a murmurat la ureche: - Cred că am întrezărit în sufletul tău o gelozie care nu-și avea noima. Știi ce spunea în fiecare zi Rotari la despărțire? „Prietenul Stiliano va fi mândru de mine.“ Te iubește ca pe un frate. Mare rușine am simțit în clipele acelea. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ani era și mai frumoasă decât prima dată când o văzusem, trupul și trăsăturile căpătând o anume moliciune. Cele două minuscule riduri dintre ochi i se vedeau doar atunci când era îngândurată, dându-i o expresie înțeleaptă. Formele ce i se întrezăreau prin tunică atunci când se mișca aveau o senzualitate care mă făcea să-mi plec capul și să am un sentiment de vinovăție. Cred că nimeni nu înțelegea de ce refuza ea să trăiască la palat, iubită și respectată, preferând izolarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
copaci ale căror crengi implorau un paradis fără nori. Când ne-am apropiat, a devenit clar că era mai mult un baldachin decât o locuință, pentru că era deschis pe toate laturile, ca să poate primi călători din toate direcțiile. Înăuntru, am întrezărit draperii cu modele care erau în același timp și delicate, dar și îndrăznețe, cu femei care dansau și pești zburători, cu stele, luni, sori și păsări. Era mai frumos decât orice alt lucru făcut de mâna omului. Când aproape am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un premiu. Ea va avea grijă ca sângele tău să fie o ofrandă în pântecul marii mame. Poți sta liniștită. Totuși, te așteaptă alte nenorociri, a mai spus ea, uitându-se parcă prin mine, cu maximă concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul lui Werenro. Poate că nenorocirea nu va însemna pentru tine decât pierderea unui copil sau doi sau poate că vei rămâne văduvă de tânără, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frumos. Eu am fost dusă într-o cameră liniștită și m-am cufundat într-un somn întunecat, fără vise. M-am trezit a doua zi dimineața plină de transpirație, cu capul pulsând, cu gâtul în flăcări. Întinsă pe saltea, am întrezărit lumina care curgea prin ferestrele înalte și am încercat să-mi amintesc ultima dată când fusesem bolnavă. Mă durea capul și am închis ochii din nou. Când i-am deschis, lumina se micșorase. O fată care stătea lângă perete a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o lumină la fel de strălucitoare ca soarele și lumina lui m-a încălzit la nesfârșit. Kiya a strălucit ca luna și a cântat cu vocea verde și solemnă a Reginei Nopții. În întunericul care-mi cuprindea lumina vieții, am început să întrezăresc chipurile mamelor mele, fiecare arzând cu focul ei. Lea, Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna să mă întâlnească. Deși nu le văzusem niciodată, le-am recunoscut și pe Ada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a întors încet capul, uitându-se la tatăl lui, stăruind cu privirea pe chipul lui, și atunci am privit și eu, împreună cu el, chipul bunicului, linia gurii, resturile de barbă care se întrezăreau, pe sub pomeți, pe pielea lăsată a feței, de parcă s-ar fi bărbierit cu neglijență, și știam că acuși tata își va ridica privirea și se va uita din nou la noi, la mine și la mama, și mai știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la suprafața cețurilor În care se zbătea. I se părea că o voce, pe care nu o putea distinge, o chema... Luptă ca să Încerce să-și ridice pleoapele ca de plumb și, preț de o clipă, i se păru că Întrezărește un chip... Loïc? Era el, era el cu adevărat alături de ea, sau totul se petrecea În haosul delirului ei? Imaginea lui apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se desfăcură, o păpușă căzu dintre ele, pe care Pierric o ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Totuși, În unele zile, harul unei magii neașteptate le dăruia momente de aer proaspăt, de soare fierbinte și tonic; dar cel mai adesea simțeau cum o umbră cenușie se Întindea În ei, peste pământul pe care pășeau, și În toate Întrezăreau sfârșitul. 20 Bruno și Christiane reveniseră și ei la Paris, nu aveau Încotro. Dimineața, În drum spre serviciu, Bruno se gândi la medicul necunoscut care le făcuse acest cadou formidabil: două săptămâni de concediu medical pe blat; apoi, ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-o În timp ce se Îmbrăca sau pregătea ceva În bucătărie. Cel mai adesea totuși, În timpul săptămânii, când ea era departe, presimțea că totul era o farsă, o ultimă și sordidă glumă a existenței. Nefericirea noastră nu atinge apogeul decât atunci când am Întrezărit, Îndeajuns de aproape, posibilitatea practică a fericirii. Accidentul s-a petrecut Într-o noapte de februarie, la Chris și Manu. Bruno era lungit pe o saltea din Încăperea centrală, cu capul sprijinit pe perne; o ținea de mână Christiane, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dacă reușim să calculăm o configurație stabilă, măcar pentru câteva sute de atomi, totul va fi doar o chestiune de putere de calcul... În fine, poate exagerez puțin. — Poate nu... Desplechin avea acum vocea lentă și visătoare a omului care Întrezărește perspective extrem de Îndepărtate, configurații mentale fantomatice și necunoscute. Va trebui să pot lucra absolut independent, În afara ierarhiei de la centru. Unele lucruri sunt pure ipoteze: ar dura prea mult, ar fi prea greu de explicat. — Da, sigur. O să-i scriu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]