2,365 matches
-
tu vecinic, și vecinic tot fruos? (luna bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte! De ce taci când fermecată Eu spre tine [mă] întorn.... Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată? (ea rămîne-n luina lunei și-și despletește visătoare părul; cornul sună mai aproape; s-aude un glas rugător ) [BOGDAN] Verena
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să-l ție codrii vor. Cîntați-i somn ușor! Și mergeți la vale, Priveghiul de jale Să ție codrii vor. UN TENOR, UN BAS, UN ALT, UN SOPRAN (alternînd) 2262 a Azi codrul e-n priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
priveghi Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu trunchii nalți și vechi. {EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
ne cunoască păcatele, cu atât mai mult trebuie să ne temem de Dumnezeu, care vede toate. Să punem asupra noastră frica lui Dumnezeu și a chinurilor veșnice și să evităm pricinile păcatelor și locurile unde putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Dacă totuși am săvârșit păcatul, să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit. „Cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
document, ca semn al timpului în care intrăm, ca signatură a culturii și creșterii politice pe care va avea-o generația viitoare, dominantă în România, prin îngrijirile d-lui C. A. Rosetti. Ceea ce ne uimește mai cu seamă și ne întristează când trecem peste stâlpii acestei reviste este lipsa de convingere, lipsa de energie sfântă, caracteristică pentru tinerimea tuturor popoarelor; este aerul flegmatic cu care sunt scrise monstruozitățile acestea. E ceva greoi și fără de talent în stil, ceva înjghebat și neîntreg
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
am dori să poți face asta... ― Bine, dar de ce tocmai eu? ― Așa a vrut Dumnezeu! ― Când m-a făcut pe mine ceea ce sunt sau când v-a trimis vouă gândul de a mă folosi? ― Folosi? E un cuvânt care mă întristează, rosti repede Maria. ― De ce? Nu spune el oare un adevăr? ― Sfinții părinți respectă dincolo de orice ființa omenească. ― Ei, se pare că pe mine nu mă respecta chiar atât de mult. Poate că nu sunt destul de om pentru a aduna întreg
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
blestem inconștiența de a nu fi încercat să te număr printre prietenii mei încă de pe vremea când eram împărat. Dar, crede-mă, credința ta într-un Dumnezeu care te-a trădat deja de două ori nu face decât să mă întristeze. De ce te încăpățînezi? Să nu-mi spui că-ți pui iar speranțe în firele alea de păr ale Sfântului Augustin... - Știi că nu-i asta și că n-aș fi ezitat nici un moment să-l clonez pe Sfântul Augustin dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pot cînd să adauge, cînd să redispună de forța sa propulsivă la aceeași categorie de mesaje. Un mediu cultural astfel perceput este mai mult decît un mediu sociologic, o atmosferă, un cadru exterior (acel mediu al lui Taine care-l întrista pe Nietzsche). Instanță instituantă, și nu circumstanță accesorie, el "centrează" diversele populații ale discursului, le satelizează și le organizează. Așa cum biosfera, realitate limitată și variabilă, este leagănul vieții, fiecare cultură se deplasează într-un oxigen comunicativ cu straturi multiple, leagăn
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ne cunoască păcatele, cu atât mai mult trebuie să ne temem de Dumnezeu, care vede toate. Să punem asupra noastră frica lui Dumnezeu și a chinurilor veșnice și să evităm pricinile păcatelor și locurile unde putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Dacă totuși am săvârșit păcatul, să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit. „Cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
ne cunoască păcatele, cu atât mai mult trebuie să ne temem de Dumnezeu, care vede toate. Să punem asupra noastră frica lui Dumnezeu și a chinurilor veșnice și să evităm pricinile păcatelor și locurile unde putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Dacă totuși am săvârșit păcatul, să ne căim și să încercăm să ne eliberăm de el tot cu atâta tărie și intensitate cu care am păcătuit. „Cel ce a slujit până la săturare plăcerilor trupului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
din fire sunt proprii să devină întrucâtva comune, precum ochii, urechile și mâinile care ar trebui să pară că văd și aud și lucrează în comun, oriunde oamenii laudă și condamnă, pe cât posibil la unison toate lucrurile bucurându-se și întristându-se din aceleași cauze, lăudând după puteri legile care fac ca cetatea să fie cât mai unită, acolo nimeni, trecând peste acestea, nu va putea stabili o măsură mai dreaptă sau mai bună în privința virtuții. Fie că într-un astfel
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în aceeași zi pe toți prinții și toate prințesele din familia regală, precum și o întreagă serie de personaje importante în diverse funcții. Această pierdere de treizeci de mii de indivizi drept recunoscuți cei mai importanți în stat nu i-ar întrista pe francezi „decât sub raport pur sentimental, căci n-ar fi nici un rău politic pentru stat” (Saint-Simon, 1819, 1966, pp. 17-21). În enumerarea „albinelor”, găsim prefigurarea ordinii excelenței propuse mai târziu de Pareto, așa cum am văzut în capitolul 1: „primii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
canonici, pe toți prefecții și subprefecții, pe toți funcționarii din ministere, pe toți judecătorii și, mai presus de toți, pe cei mai bogați zece mii de proprietari, printre cei care duc acum o viață de gentilomi. Desigur, acest incident i-ar întrista pe francezi, pentru că ei sunt buni la suflet, pentru că n-ar putea asista cu indiferență la dispariția subită a unui număr atât de mare de compatrioți. Dar această pierdere de treizeci de mii de indivizi recunoscuți drept cei mai importanți
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
buni la suflet, pentru că n-ar putea asista cu indiferență la dispariția subită a unui număr atât de mare de compatrioți. Dar această pierdere de treizeci de mii de indivizi recunoscuți drept cei mai importanți în stat nu i-ar întrista pe francezi „decât sub raport pur sentimental, căci n-ar fi nici un rău politic pentru stat”. Claude-Henri de Saint-Simon, L’Organisateur, în Oeuvres de Saint-Simon, publicate de membrii Consiliului instituit de Enfantin, vol. 4, Dentu, Paris, 1869, pp. 17-21 (ediție
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Este un „chin tăcut” pentru că ispășirea păcatelor trebuie să fie Întotdeauna opera monologului interior al „conștiinței” - nimeni nu te poate absolvi de păcatele pe care le ai! De fapt, nu atît păcatul În sine pe care l-am săvîrșit ne Întristează, cît nevoia pe care conștiința ne-o impune, pînă la urmă, de a ni-l reaminti din cînd În cînd. Vorbind despre această funcție morală a conștiinței, Emil Cioran remarca: „Fiecare are propriul lui fel de a-și rata viața
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Însuți nu te poți ascunde: mai devreme sau mai tîrziu trebuie să avem curajul să ne privim În ochi, să ne Înfruntăm greșelile și slăbiciunile sufletești. Adevărul este că „sentimentul rușinii” ar trebui să ne onoreze, și nu să ne Întristeze, deoarece reprezintă o dovadă a sensibilității noastre morale, a dorinței noastre de a ne Îndrepta, de a ne schimba În bine. În absența acestei sensibilități și dorințe nu putem Îndrăzni - spune poetul - să ne Încrucișăm privirile cu cele ale lui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aici și acum. Mâhnirea, frica, angoasa, căința, disperarea și celelalte pasiuni triste nu au prin urmare nicio rațiune de a fi. De ce le-am admite? Să-ți fie frică de ce? Să te temi de cine? Pentru care motive să te întristezi? Care anume catastrofă justifică disperarea? Spiritul Liber îndepărtează ocaziile creștine de a-ți irosi viața cu niște ficțiuni. în felul său, și fără a-i cita explicit, Amaury din Bène se situează de partea lui Democrit care râde de Heraclit
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
propuse. De aceea se mai spune: „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”.) Lăcomia este o sclavie veșnică. (Lacomul, din ce are, dorește tot mai mult: „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”.) „Este Înțelept nu acela care se Întristează de ce-i lipsește, ci acela care se bucură de ce are”. (Democrit) În pahar se Îneacă mai mulți decât În mare. (Cine iubește beția „ Își bea banii, mintea și sănătatea”; „Beția o vindecă sapa și lopata”; „Ce-a câștigat Într-o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru acele situații obiective care Întrec, pe moment, posibilitățile noastre de a le schimba În sensul dorințelor noastre sau care ar produce mai mult rău schimbându-le, decât dacă le-am lăsa așa cum sunt.) „Este Înțelept nu cel care se Întristează de ce-i lipsește, ci acela care se bucură de ce are.” (Democrit) Ce poți face azi nu lăsa pe mâine. Când nu fructificăm șansa pe care ne-o oferă clipa prezentă, nu facem altceva decât să ne punem la dispoziția unor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a vorbi, dar nu și luciditatea sau cumpătul necesar pentru a realiza o vorbire chibzuită, cu judecată.) Cu un ochiu râde, și cu altul plânge. (Psihologii redau această situație prin sintagma „ambivalență afectivă”: persoana În cauză se bucură și se Întristează, În același timp, față de ceva; resimte atât plăcere, cât și neplăcere; atât atracție, cât și repulsie. Trebuie observat Însă faptul că poate exista nu numai o ambivalență afectivă, dar și una intelectuală sau chiar volițională: În plan intelectual, se manifestă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rezultate cel puțin la fel de valoroase. Μ Încă o limită umană: când ne descoperim defecte supărătoare de caracter, ne face plăcere să constatăm că și alții le au; când Însă descoperim că și alții au o serie din calitățile noastre, ne Întristăm. Μ Orice sarcină primită la un moment dat trebuie să o personalizăm: să o impregnăm Îndeajuns cu gândurile, așteptările și emoțiile noastre, adică să o facem să devină a noastră. Altfel, o vom executa forțat, mecanic și nu vom câștiga
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
față de propriile fapte se realizează mai greu). Μ Nicolae Steinhardt spunea: „Aflarea adevărului Însingurează” (Jurnalul fericirii). Desigur, acest filosof al moralei avea În vedere, În primul rând, descoperirea adevărului moral, cu aspect mustrător: când, de exemplu, descoperi că te-ai Întristat - și nu te-ai bucurat - aflând de succesul de moment al unui semen; că, din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai acceptat nenumărate lingușiri la adresa ta etc., nu poți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]