2,517 matches
-
și are nevoie să fie purificat de toate percepțiile nepotrivite și să fie pus în legătură cu subiectul YHWH spre a-și dobândi întregul sens de care e capabil. Numai YHWH poate face aceasta și autorul vede aici o analogie lingvistică a întrupării Cuvântului: NUMELE (YHWH) ar corespunde dumnezeirii lui Hristos, iar ’elohm, firii lui omenești. Ecuația „YHWH este Dumnezeu” este ireversibilă. Uneori Scripturile accentuează YHWH este DUMNEZEU, alteori YHWH este DUMNEZEU și în această constă dinamică lor. Există și o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
27). În prologul acestei evanghelii întâlnim și expresiile monogengs hyiós „Fiul unul-născut” (În 1,18) și monogengs parà patrós, „Unul-născut de la Tatăl” (În 1,14), care subliniază unicitatea relației dintre Isus și Dumnezeu. În corpusul ioanic se precizează învățătură despre Întrupare: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său pentru a-l face cunoscut pe El (1,18), pentru a mântui lumea (1In 4,9-10.14 ) și pentru a împărtăși oamenilor viața veșnică a lui Dumnezeu (1In 5,11-12). La
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2. Emmanouel șhó estin methermQneuómenon Meth’ hQmÄñ ho theósț: „Emanuel, care se tălmăcește «Cu noi este Dumnezeu»” (Mt 1,23; cf. Is 7, 14 -‘Imm"nó ’Pl): Emanuil (toate traducerile românești). Numele ebraic scris grecește este explicat: el descrie misterul Întrupării, prin care Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. 3.2.2.7.3. ho díkaios: „Cel Dirept” (SC); „Cel Drept” (Blaj, BVA, G-R, BS); „Cel Neprihănit” (C); „Iustus” (Vg); „le Juste” (BJ); „the Righteous One” (RSV). - În Fp 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pentru Denis de Rougement, „proiectul Europa” are la bază un set de opțiuni fundamentale formulate în interiorul creștinismului cu ocazia marilor dezbateri doctrinare din conciliile secolelor IV și V. E vorba de valorizarea pozitivă a lumii materiale (decurgând din formularea dogmei Întrupării), de accentuarea libertății și responsabiltății individuale (care are la bază dogma persoanelor treimice) și de acceptarea istoriei ca timp al împlinirii (fundamentată în istoricitatea întrupării și în deschiderea eshatologică a timpului creștin). Trei afirmații radical antiplatonice care relegă formularea lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
IV și V. E vorba de valorizarea pozitivă a lumii materiale (decurgând din formularea dogmei Întrupării), de accentuarea libertății și responsabiltății individuale (care are la bază dogma persoanelor treimice) și de acceptarea istoriei ca timp al împlinirii (fundamentată în istoricitatea întrupării și în deschiderea eshatologică a timpului creștin). Trei afirmații radical antiplatonice care relegă formularea lui Nietzsche despre creștinism ca un „platonism pentru popor” în zona simplelor butade de succes. Cumulate, cele două obiecții afirmă incompatibilitatea dintre gândirea politică a lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
esențialmente o filosofie a imaginii. Regele-filosof nu fantasmează și nu propune o falsă imagine, obținând astfel, ca efect direct, un șantaj discret al conștiințelor. El acreditează însă la nivelul imaginii o metaficțiune istoriografică menită să legitimeze puterea statului, a cărui întrupare se socotește. Platon reușește în Dialogurile sale o ștergere a granițelor dintre pictural și lingvistic așezând conținutul informațional pe diverse niveluri de retorism. Regele-filosof este comparat cu adevăratul cârmaci, cu „medicul, care face cât mulți alții la un loc...”. În
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
au îmbrățișat niște doctrine eretice. în 1324, Bernard Gui redactează un Manual al inchizitorilor pe care Nicolau Eymerich îl remaniază și desăvârșește în 1376. Ereticul este definit ca un individ care se opune unei prevederi a credinței îSfânta Treime sau întruparea, de exemplu), unui adevăr declarat ca atare de către Biserică îSfântul Duh nu provine din Tatăl ceresc; cămătăria nu-i un păcat) sau conținutului textelor canonice înu Dumnezeu a făcut Cerul și pământul; Isus n-a trimis discipoli să propovăduiască). Adică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hazardul nu pot produce această angrenare conceptuală rafinată. Spiritul locurilor presupune existența unui duh care suflă asupra locurilor pentru a le da viață. Probabil voința lui Eusebiu, dacă e să ne amintim de etimologia numelui său: Eusebiu înseamnă „cel evlavios”, întruparea Credinței. Umbra și lumina trimit și ele la o simbolistică: tenebrele infernale și lumina celestă, noaptea puterilor satanice și ziua eternă a celor aleși. Eusebiu prevede o savantă folosire a ușilor și a ferestrelor culisante, a obloanelor mobile - interioare și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a sparge singurătatea ontologică, Montaigne devansează filosofia contemporană preocupată să răstoarne platonismul. 23. Autobiografia lumii. De unde și religia imanenței. întreaga filosofie a lui Montaigne se rezumă la un elogiu adus lumii reale, concrete, terestre. Ea îndrăgește și celebrează pământul, aici-și-acum-ul, întruparea, carnea. Ea se spune cu slănină și ceapă, cu țăranii și viile, cu gustul unui sărut agățat în mustață, cu vinul alb și cu stridiile, cu călătoriile și cu lecturile, cu canibalii și cavalerii, cu poliția sosurilor și cu știința
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni de rând, neînsemnați. Epicurismul a pătruns în toate mediile. -4- Elogiul vieții filosofice. Nimic din ceea ce intră în alcătuirea acestei case filosofice nu se sustrage proiectului unei exprimări și întrupări a epicurismului. Forma arhitectuală obligă la fond, desigur, dar și la existențele care evoluează în sânul său. Aranjarea statuilor în cupluri, în individualități care-și corespund, propune o meditație asupra celui mai bun mod de viață: suveranilor li se opun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vizează excelența, pacea cu sine și cu semenii, făurirea unui suflet și a unui trup voios; chiar și în absența practicării acestei virtuți, cunoștințele existente sunt de-ajuns pentru a procura plăcere, pentru că simpla ei potențialitate radiază; practicarea ei permite întruparea bunăvoinței, calitate majoră a filosofului epicurian; existența ei cimentează viața filosofică și comunitară. Epicur îi considera pe discipolii lui niște prieteni, și viceversa. Pythocles, Herodot, Meneceu, acești responsabili ai unor Grădini împrăștiate în lume, întrețineau cu Magistrul o relație de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Zimmern, autorul uneia dintre cele mai importante lucrări, ce poartă semnificativul titlu Liga Națiunilor și domnia Legii (1935). Tabelul 1 prezintă o selecție a principalelor aspecte contemporane ale politicii mondiale reflectate în cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson, ca întrupare a principiilor internaționalismului liberal în perioada interbelică, așa cum au fost ele prezentate în discursul președintelui Asociației de Studii Internaționale pe anul 1993, Charles Kegley Jr. (1993, pp. 131-146). Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
două simboluri convergente, pătrund în miezul dramei istorice israeliene, ca și în inima trăirilor incandescente ale celei care scrie. „Ochii poetului ard”, literele carbonizate devin „semne negre încercuite”, îmbrățișarea iubitului lasă o „arsură”. Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete de păpuși, măști de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
de provincie. În Târgul mausului, de pildă, frământările mărunte și luptele politice, toate orgoliile și aspirațiile unui „loc în care nu se întâmplă nimic” sunt concepute ca fundal al confruntării dintre doi ofițeri ai batalionului de curând adus în localitate, întrupări ale binelui și răului (primul fiind un alter ego al autorului). Farmecul cărții e dat mai ales de cele două prezențe feminine care stăpânesc gândurile și preocupările protagonistului: maioreasa, o frumoasă și orgolioasă văduvă, și Irinel Grecescu, o serafică poetă
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
de tensiune dramatică, aducând în prim-plan un erou de anvergura și măreția extramundană a marilor figuri daimonice din dramaturgia eminesciană (Andrei Mureșanu, Decebal). Deși în compunerea personajului infrastructura documentară și legendară nu lipsesc, Vlad Țepeș se deosebește atât de întrupările sale din dramaturgia istorică națională, cât și de cele din filmele horror cu Dracula. Ființă titanică și stihială, mișcată în chip expresionist de mari elanuri și țeluri justițiare și mântuitoare întrucât privește poporul său, Vlad este un iluminat, un misionar
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Sfântului Pahomie, Pocăința minunată a Sfintei Thaisia, Descoperirea capului Sfântului Ioan Botezătorul. De la Dionisie au rămas și câteva lucrări de drept bisericesc (traduceri din greacă) și o Cronologie creștină, în care este folosită era alexandrină, iar ciclul pascal începe de la Întruparea Domnului. Ar trebui adăugate, în fine, și textele (epistole cel mai adesea) călugărilor sciți (adică din Scythia Minor) cu cel puțin doi autori faimoși - Ioan Maxențiu și Leonțiu, zis și din Bizanț -, ecouri, toate, ale unor dispute hristologice și trinitariene
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
de Înlocuire a hormonilor cu pastile” , după cum evidenția Boston Globe, s-a răspîndit cu viteza luminii În toate cabinetele medicale pentru femeile de vîrsta a doua. Pastilele erau ușor de folosit, se găseau peste tot și erau privite ca o Întrupare farmaceutică a fîntînii tinereții Ponce de Leon, promițînd vigoare tinerească, o gîndire mai limpede și o piele mai fină pentru femeile care trec prin menopauză și pentru anii ce vor urma acesteia 7. PÎnă În 1993, știința care susținea această
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri ambigue, cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
capitol În care, mai presus de orice, se duce o bătălie a stilului. Adevărul literaturii e În stil, ne spune canonul - dar ce stil are adevărul Înainte de a fi unul al literaturii?, ne putem Întreba noi. Tema facerii ori a Întrupării gândului În cuvinte e recurentă, de unde ispita esotericului În discursul critic practicat de Horea. Dacă mai este Încă un discurs critic și nu s-a topit deja În extazele poetice ale textului-mamă. Un fir al Ariadnei ne conduce obstinat mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
extazele poetice ale textului-mamă. Un fir al Ariadnei ne conduce obstinat mai departe de cuvinte, dar prin cuvinte totuși, anume la Întrebarea dacă literatura „gândește”, și dacă da, la ce oare. În acest sens, postmodernul Horea Poenar ne descrie „pliurile” Întrupării. Dar am să mă feresc să-l citez prea adesea, pentru a nu mă contagia de strategia sa. Așadar dificultatea voită a scriiturii acestui text se transformă În cele din urmă Într-un spectacol al vederii, al Întrupării formelor. Totul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
descrie „pliurile” Întrupării. Dar am să mă feresc să-l citez prea adesea, pentru a nu mă contagia de strategia sa. Așadar dificultatea voită a scriiturii acestui text se transformă În cele din urmă Într-un spectacol al vederii, al Întrupării formelor. Totul poartă un fel de amprentă a apropierii, unde nimic nu Îți este străin, de aici intuiția unei „cunoașteri” orfice care poartă ecoul, urma, ruina, nostalgia Întregii cunoașteri. Dar vraja Își cere și dez-vrăjirea. Paradoxul este că cele 11
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
despre poezie și Dumnezeu. Dar acum și aici, un asemenea text Își este propria oglindă și chiar și umbra În oglindă, efectul parodic. Lux, calm și voluptate nu anunță doar stația Baudelaire În pădurea de simboluri, ci o reflecție despre Întrupare, cum am mai spus, ori, mai bine zis, o excursie În țara chiasmei. Pericolul discursului (de ce voi fi văzând eu atâtea pericole ale discursului, Încă nu m-am lămurit) provine poate din ecuația după care a spune Înseamnă a vedea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cunoașterea literaturilor de mare circulație - engleză, germană, franceză și italiană - permite autoarei întemeierea aserțiunilor generale pe exemplificări convergente, convingătoare. Debutând cu un studiu erudit asupra umanismului, considerat o permanență născătoare de filosofii antropocentrice, cartea înfățișează varietatea și procesualitatea feluritelor lui întrupări, în capitole comparatiste despre poezie și artă, literatura platonizantă și cea burlescă, dezvoltate sub influența filosofiei umaniste, potrivnică păgubosului hybris. Metoda comparatistă a autoarei își delimitează mai precis sfera și scopul în Valori și echivalențe umanistice (1973), impunând trăsătura distinctivă
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
formativus al Cercului Literar de la Sibiu: foamea insațiabilă de cultură, din toate timpurile, din toate spațiile; rafinarea realului trecut prin filtrul estetic; stăpânirea perfectă a meșteșugului, a tehnicii într-un domeniu oarecare al manifestării; căutarea unității în diversitatea și metamorfoza întrupărilor. Un discurs poetic stăpânit, pe întreaga sa suprafață, de luciditatea unei conștiințe care-i rotunjește toate reliefurile; o rostire iubitoare de clarități, înscriind, în ritmurile-i solemne, până și tulburile fantasme nesupuse, îndeobște, nici unei geometrii; considerarea reticentă a contingentului și
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
lui Cassian este și ultima sa operă, cu un caracter angajat și un conținut dogmatic, scrisă la cererea unui diacon, influent la curtea din Roma a lui Celestinus I, care va deveni ulterior papa Leon cel Mare. E vorba de Întruparea Domnului contra lui Nestorius (De incarnatione Domini contra Nestorium), în șapte cărți, compusă înainte de sinodul din Roma care l-a condamnat pe Nestorius în 430. În cadrul acestei polemici, Cassian apără în mod deschis statutul Fecioarei Maria și susține că este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]