9,278 matches
-
a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea abia acum Istorisiri nesănătoase fericirii 123 începea să-și dea jos vălul întunecat al nepăsării de pe ochi, ce o făcuse întreg timpul, până atunci, să privească totul anapoda și în defavoarea fericirii ei. Pas cu pas, ea începea să înțeleagă cam ceea ce se petrecea cu ea din ce în ce mai mult și mai bine, și nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban. De câteva clipe încoace, chiar devenise vizibil tulburat, se citea asta limpede pe chipul lui. Nu i era teamă, nici măcar emoții n-avea deloc, dar iată că în el lucra acum activ acel tremur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să lopătez jalnic, nedumerit și la întâmplare prin mlaștinile de pe marginea lui!” Și, ei bine, s-ar părea că n-am făcut întocmai alegerea cea mai bună, căci acel „mers drept înainte” m-a condus nu mai departe de bârlogul întunecat, în care se găsesc de vânzare drogurile. Totuși, oricât de multă spurcăciune a-i vedea tu în faptul de a mă droga, eu n-am putut vedea niciodată în asta altceva, decât o plăcere fără margini, adică plăcerea perfectă. Am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Șerban nu înceta deloc s-o slăbească din priviri pe femeia care agoniza. Nimic, din tot ceea ce fusese cu câteva minute înainte, nu mai era acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deveni curtezane rafinate, erau silite să-și sacrifice orice dorință personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de jocuri, mama își face apariția, deși rămâne nevăzută, ni se arată doar tava cu două cești de ceai pe care o împinge între cei doi, pe tatami. Mărturisesc că mi-a scăpat semnificația
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce mașina
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
culoarea lor albă. Aceste femei își acoperiseră, în plus, cu straturi groase de pudră albă, toate părțile corpului dezgolite, de la spate până la brațe și subsuori, pentru a nu rămâne în urma străinilor. Și totuși pudra nu reușea să le acopere colorația întunecată care persista în esența pielii. Ea își făcea simțită prezența, așa cum se face vizibilă o murdărie pe fundul unei ape clare, dacă te uiți de undeva de sus". Masako este flămândă de mitul care, încolăcit în inima ei, o face
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în drum? Ea se întoarse spre mine, și mă privi cu ochi calzi. "Poți mânca mochi?" mă întrebă. În clipa aceea fu ca o tremurare în aer și sub femeie clipiră în ființă patru picioare de lemn, vopsite în gri întunecat, la fel cu cele pe care simțeam că mă sprijin eu. Fizica și metafizica veceului S-ar putea spune că toate lecturile mele importante s-au desfășurat pe veceu. Henry Miller Tânăra poetă Diana Geacăr ne mărturisește, introducându-ne de-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu a venit de niciunde, a plecat la drum. Nu a mers mult, când dintr-o dată Noaptea s-a gândit că ajunge atâta zi cu mult soare și, când cerul s-a înroșit la orizont, repede și-a întins mantia întunecată obligând locuitorii pământului să se liniștească, să întrerupă orice activitate, să meargă la odihnă pentru ziua următoare. Cum mergea pe marginea unei ape și se tot uita spre marginea unei păduri pentru a-și căuta un loc pentru odihna de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
brutal, producându-mi neliniște. De aceea, drumul pe care urma să-l croiesc, cel puțin așa judeca mintea mea atunci, plutea în ceață deasă și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am constatat, dar mult mai târziu că acel licurici numai pentru mine încă nu era născut. Acea lumină pe care o doream să apară de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pierde persoana iubită, cine e trădat de propriul partener, de un prieten sau își pierde locul de muncă, nici o stea nu strălucește. De asemenea, nici în fața apropierii morții nu ne putem aștepta la un sprijin sau vreo încurajare de la cerul întunecat. Gândindu-ne la efemeritatea și mortalitatea omului, poate fi menținută bucuria de a trăi ca un sentiment de fond, poate fi păstrată până la sfârșit? Nu ar fi mult mai convenabil omului un pesimism de principiu? Răspunsul pe care îl dau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lucrurile în cartea mea de memorii Erkämfte Freiheit (Lupta mea pentru libertate). Că după conciliu mie și într-un anumit sens și lui Rahner ni s-au întâmplat lucruri și mai rele, puteam doar să-mi imaginez în acele ore întunecate. Întrebarea despre sensul parcursului meu de teolog, asupra sensului vieții mele în general, mi s-a impus atunci mult mai presant decât când eram student. De ce suntem pe Pământ? Întrebarea despre sensul vieții și-o poate adresa oricine, în orice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care se simte și se încearcă pe sine și extrage din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale, tehnica a devenit o transcendență absolută, fără rațiune și fără lumină, fără chip și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă în conștiința unui savant, această problemă va fi măturată ca fiind anacronică deoarece, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce ne doare, trădând astfel o acută fază a negării celor întâmplate și deci o situare în plină criză. Exteriorizând sau mascând anumite gânduri despre propria persoană, se realizează o adevărată hartă a personalității. Pe acest desen imaginar apăreau ca întunecate zonele legate de social și mult mai luminos conturate cele referitoare la experiențele particulare (de parcă mintea îi era încețoșată și nu reușea să perceapă decât într-o perspectivă imediată). Ce se poate afirma categoric este că maternitatea, pe care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lui Caridad Lebrijana. — Mai e ceva, adăugă Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de un zid de cărămidă și o luminiță. Până acum, totul fusese În regulă. Căpitanul rămase un moment nemișcat ca să studieze locul, neuitându-se drept la felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și se Îndreptă Încet spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
intrarea căpitanului, iar când servitorul - care la lumina candelabrului se vădi a fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo livrea după care să poată fi identificat - se retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
morți, zise mascatul cel Înalt. Era puternic, lat În spate, singurul rămas cu capul acoperit de o pălărie fără pană, panglică ori alte podoabe. De sub masca ascunzându-i toată fața ieșea doar vârful unei bărbi negre și dese. Purta haine Întunecate, de calitate, cu manșete și guler din dantele fine flamande, iar sub capa ținută pe umeri luceau un lanț de aur și pomoul aurit al unei spade. Vorbea ca omul obișnuit să poruncească și să i se dea ascultare numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
le au asupra lor și să le predați numaidecât. — Cui? Întrebă Alatriste. — Cuiva care va aștepta peste drum de Mănăstirea Carmeliților Desculți. Parola va fi Monteros și Suizos. În timp ce vorbea, omul cu capul rotund vârî o mână În mantia-i Întunecată care Îi acoperea complet Îmbrăcămintea și scoase o mică pungă. O clipă numai, lui Alatriste i se păru că Întrezărește pe pieptul lui capătul roșu al cusăturii În relief a unei cruci a Ordinului de Calatrava, Însă atenția Îi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
domniile voastre un șarpe complice și periculos, despre care nu știi niciodată de partea cui este, până când descoperi că e doar de partea lui și că de tot restul puțin Îi pasă. Unul din tipii ăștia dubioși, alunecoși, plini de ascunzișuri Întunecate, cu care ai absoluta siguranță că nu trebuie să lași vreodată garda jos și că e mai bine să-i Înfigi deodată lama În trup, așa, ca să fie, decât să te trezești străpuns când ți-e lumea mai dragă. Mascatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mascatul părea să aștepte ceva sau pe cineva. Răspunsul sosi după alte câteva momente, când un covor ascuns În penumbra Încăperii, Între două corpuri de bibliotecă, se mișcă descoperind o ușă tăinuită În perete, din care se desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți, peste care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]