7,848 matches
-
emoția și face ca versurile să pară emise de o flașnetă. Muzica lor mecanică, sacadată ne răsună multă vreme în minte, neplăcut, după încheierea lecturii: „a naibii de pastilă cum mă vâră / în lumi bizare de se alege scrumul / se-nvârte-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc când pregăteau albumul / mireasa-n gri mi s-a părut ceacâră / de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însăși: ‹ ‹ „Iubito, mi-aș dori să pot petrece / o lună în rapidul treisprezece. Să circulăm aiurea prin vagoane, / să împărțim la călători bomboane. Să ne iubim ca-n filmele cu gangsteri / și să uităm că viața e nasoală. / Să ne-nvârtim în cerc, un fel de hamsteri / nepăsători, spre stația finală.“ (Viața în tren) Autorul are calități înnăscute pe care le administrează prost, din cauză că îi lipsește o serioasă cultură poetică. El confundă poezia cu gimnastica aerobică. Poeme horror Persoanele care fac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Urmarea este că nu reușește să și le exprime. Cuvintele se asociază în mod previzibil, conform unor reguli de multă vreme stabilite, fără să înregistreze ceva din individualitatea poetului. Este ca și cum cineva, ori de câte ori ar vrea să comunice cu semenii, ar învârti la manivela unei boîte à musique, emițând mereu aceeași melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu învârte la manivela retoricii lui, din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vreme stabilite, fără să înregistreze ceva din individualitatea poetului. Este ca și cum cineva, ori de câte ori ar vrea să comunice cu semenii, ar învârti la manivela unei boîte à musique, emițând mereu aceeași melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu învârte la manivela retoricii lui, din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să practice dezinvoltura, imaginându-și dialogurile jucăușe ale unor intelectuali. Este însă o dezinvoltură eșuată, ca aceea a unei gospodine trupeșe, care, angajându-se într-o piruetă, face să trosnească podeaua sub ea: „Băi, Cezărică [întreabă Tolea], pe un’te învârți? tot cauți? Tot cauți și nu găsești, hi, hi. Io, tot cu zdroaba, râde Cezar. Pensez înțelepciuni.“ Suferint ´ a in stare bruta Romanul Drumul vulpii de Elena Radu (Alpha, Buzău, 2000) este scris la persoana întâi, din perspectiva unei fete
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
imediat se mai petrece ceva. ți se taie respirația citind versurile tânărului poet. El se află mereu prins într-un vârtej de peripeții bizare, mai rău decât personajele din thrillerele americane: „citind și privind, literele dispar în semen; și se învârt / pe creier tăind părul când se bușește de scoarța / celebrală [sic], ca pe copaci, unde caută păduchii care / le-au luat idei din fire aruncându-și opiniile în aer și / eu le prind căpătând greutate și adâncindu-se când ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înghite cu noduri. Nu-mi trebuie alta, că mă înădușă destul una. Nu vorbesc de voi, vorbesc de oameni. Dar noi nu sîntem oameni? Voi sînteți niște animale scîrboase, un fel de necuvîntătoare. Eu am trăit în lumea bună. Am învîrtit femei fine, tinere, cu carnea tare. Te dădeai și la Aneta, fică-mea. Și ce dacă? N-avea de unde? Sticla cu rachiu se sparge în capul lui Tureanu. Bătaia se generalizează și continuă în stradă. Iar s-au încăierat! De la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos. Cînd a prins destulă forță începe s-o imite și cealaltă elice, care devine și ea nervoasă rău. Privesc pasagerii din avion și, surprinzător, îl văd pe Mitică Vasilescu, total absorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și... (iar mi-i rușine CNA etc.). Malaxorul românilor Trăiesc cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă să le nască. După '89 un uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fete de la Pîrliții de Jos și asta se întîmpla după cîteva corecții corporale aplicate flăcăilor pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil, apoi șef de fermă și acum se învîrtise și acaparase întreaga avere pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă bătrînă rău și acareturi mai noi și vechi. Casa, acolo unde se mutase de curînd, era un pălățel bine separat de celelalte acareturi. Un hectar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fă o fereastră la odaie, spre drum, să văd primăvara cum urcă..." Ești ultima fereastră săpată de bunicul: privesc prin ea spre dealul cu mușuroaie, mămuța a uitat drumul spre casă. Tu parcă ești roata caruselului de la răscrucile drumului. Se învârtea doar în ziua de hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a reușită să i le fure. Sfântul descuia lacătul, copii plonjau în văzduh ca într-un râu limpede. Anul trecut, Ilie a lui badea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să iubească altfel. Iubește poetul de unul singur cum nu iubește omul de unul singur. Din ce lut și după care chip l-ai frământat, Stăpâne? Poetul nu se caută în fluxul sângelui, fie el și fierbinte, chiar dacă acesta îi învârte după bunul plac roata norocului și lasă urme pe tocuri de ușă ca o biblică trecere. Poetul nu hodinește comod în carne; și-a semănat cuvintele, apoi, precum lupul flămând de stele, adulmecă cerul. Poetul nu-și iubește crucea fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vreo douăzeci de ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea, a obosit, s-a hodinit și a continuat drumul. Badea Vasile îmbătrânea în mersul calului, fără să-și dădea seama. Prea repede se învârteau spițele prin colbul Sărății. Rachiul și curvele l-au pus pe chituci. A îmbătrânit odată cu Puiu, de parcă au trăit împreună aceeași viață. Petru era cel mai mare dintre copii. Taică-său și-ar fi dorit să-i semene. Căruța putrezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a făcut punte peste ape și peste furtuni, Petru s-a lăsat pășit de obsesii lacustre, Petru și-a răsucit funie groasă din iluzii și a legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea. Timpul privea în oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie); la o lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și moartea la capul meu, până vor face bătături în talpă!" Cine visează intens nu are timp să existe. "Pe aia o voi fute, pe ăla îl voi trage în piept, pe celălalt îl voi face de identitate. Ruleta se învârte în sensul ceasului meu, ceasul meu nu este ca ceasul lor. Zarurile zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te bate Dumnezeu! Tu te vaieți? După ce ieși de la program, faci bariera Becleanului până la miezul nopții. Rechin nesătul, îți mai iese jumătate de leafă din piraterie, vrei să-ți plângem de milă? Muncesc, bă. Nu stau după curul muierii, se învârte roata, iese banul. Voi ardeți gazul de pomană și pe deasupra vă luați de coaiele mele! La muncă, bă, la muncă! Sau v-a făcut mumele voastre în bocancii statului?! Era vremea Vecerniei. Arhimandritul a coborât din duba jandarmeriei, a pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la capătul drumului sens giratoriu, soarele se învârte în jurul sufletului atât cât să resusciteze câteva umbre. Prima la stânga încape, câte puțin, câte puțin, lașitatea omului singur. În rest, decoruri, multe decoruri. Numărătoarea, o repetiție fără sens; cercul se închide, cercul se deschide într-o ordine aleatorie; îngerul, absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fizic, acest fenomen, ar trebui să ai ochi destul de buni ca să vezi felul în care au fost introduse zarurile în cornet, mișcările mîinii, mai mult sau mai puțin puternice, mai mult sau mai puțin repetate, care le fac să se învîrtească, să se rostogolească și care imprimă zarurilor o mișcare mai vie sau mai lentă: iată cauzele care, luate în ansamblu, se numesc hazard. Atîta timp cît nu vom fi decît oameni, adică ființe cu puteri foarte limitate, nu vom fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Zoli, și-n felul ăsta al ei Își oprea lacrimile. Ochii mici și albaștri i se roteau mai repede și străluceau mai tare, iar ea luneca șuierînd șoptit Între masă și sobă și dintr-o cameră Într alta. Mi se Învîrteau și mie ochii peste tot, cel din dreapta mai cu spor, cel slab din stînga mai domol, după ceea ce putea fi mai de luat În seamă, și nimic nu li se părea mai vred nic de atenție decît cartea lui nenea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alea. Cum Floare Îi tot servea cu cîte ceva și tot debarasa, Bailey a oprit-o și a convins-o să pună și ea un cercușor cît gura de pahar pe unul din ochii morii. Apoi, i-au cerut să Învîrtă cu mîna comédia. S-au auzit niște huruituri, niște pocnituri și un zornăit fără sfîrșit: moara s-a stricat pesemne, pentru că toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și a bate-n palme. Ba cu toții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de muiere. Și a plutit ea tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sensul cuvintelor m-a făcut să pătrund gravitatea noutății. Era În octombrie 1962, Împlineam opt ani, iar asupra planetei stătea să se năpustească războiul nuclear. La sfîrșitul verii lui 2013 Însă, după ce traversasem Carpații Orientali, urcasem În Apuseni și mă Învîrtisem prin nordul Ardealului cu orbita pustie mascată de ochelarii fumurii, am revenit la București unde un medic mi-a confec ționat o proteză din acrilat. La sfatul lui, am renunțat la artificiul cu irisul albastru și am acceptat unul căprui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
drum al Sătmarului. Era un fel de a călca din nou pe țărmurile luminii. Despre mama, ce să zic?... Cu un simț uneori agresiv al realității, mă tem că i-a venit greu să creadă că, după ce Începusem să mă Învîrt prin Europa, se nimerise să mă iau cu o fată de a cărei existență habar nu avusesem pînă mai ieri, dar care Își avea obîrșia tot În Pișcari de unde se tră geau trei dintre părinții noștri. Singur tatăl ei venea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cerul. Plumburii și grei cum erau, străfulgerau, așa, pe la margine și pe urmă se luminau de sus de ziceai că luaseră foc. Cu fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri, dar barca parcă se-nvârtea în loc. Țineam ochii strâns închiși. De frică ce-mi era, nu puteam nici să plâng. Știam că nu mai e mult până la mal, dar ce folos ! Un fulger înconjură deodată zarea și începu să cadă ploaia. Repede și deasă. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]