1,281 matches
-
vreo "structură absolută" unică în plan conceptual. Diferitele structuri simbolice sau matematice nu sunt decît aproximări ale unei eventuale "structuri absolute" ascunse pe veci în misterul lumii. ABELLIO, GONSETH ȘI TERȚUL INCLUS Rămîne de știut de ce manifesta Abellio o atare înverșunare împotriva terțului inclus. Aceasta se datorează unei reale neînțelegeri: Abellio credea că terțul inclus e susceptibil de a fi asimilat sintezei triadei marxiștilor hegelieni, teză/antiteză/sinteză, și, prin urmare, considera că acesta se referă la o succesiune în timp
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Ne aflăm de bună seamă în era planetară de vreme ce aceasta se află în noi. Nu ne aflăm doar în era planetară, ne aflăm în epoca de fier planetară. Devenind solidară de facto, planeta rămîne sfîșiată, convulsivă, seismică. Vechile dușmănii și înverșunări, rasiale, etnice, religioase, departe de a fi dispărut, au năvălit asupra formelor moderne de civilizație, începînd cu statul-națiune. Acea formulă, împrumutată de la asupritori, care le-a permis colonizaților să se elibereze s-a generalizat acum sub forma sa suverană paranoică
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
plan”. Or, despre ce altceva este vorba în atitudinile pure, de extremă, decât despre ideologie? Un simplu exercițiu de atenție ne demonstrează acest lucru de exemplu: dacă se urmărește discursul public al adepților ideologiei clădită pe neomonetarism, când proclamă cu înverșunare (și uneori seducător) că vinovată nu este teoria, ci sistemul societal care a refuzat să se conformeze preceptului lor favorit. Cauza dezastrului nu ar fi aceea că ei au insistat pentru tot mai multă piață, ci că sistemul are un
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu doar din punctul de vedere al ipotezelor fondatoare și al consecințelor consistente cu acestea, ci și cu contextul social și societal în care coexistă, ca și cu nișa specifică ei din cadrul mediului natural pe care l-a sfidat cu înverșunare și pe seama căruia a decontat soluția perversă a rentabilității prin metoda ceteris paribus. Complexitatea internă pe care nu o poate neglija din rațiuni de consistență logică și din interesul confirmării funcției de știință nici nu ar fi posibilă fără raportarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și cu mitul folcloric al Zburătorului. Fiu al cerului șial mării, al soarelui șial nopții, cel ivit din forma cea dintâi își cheamă iubita în spații nepământene (adâncul oceanului și cerurile toate) și în netimp. Refuzul frumoasei muritoare nu stinge „înverșunarea zănatică de a frânge hotarul dintre lumi“ (Petru Creția). Fără a ezita, precum zmeul din basmul sursă, luceafărul acceptă ruptura ontologică, gata să schimbe netimpul în vreme trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a avut de câștigat noi aliați deși fusese învinsă în Războiul Crimeii. În schimb, Austria și-a înstrăinat întreaga Europă. Inițial, Anglia s-a declarat de acord cu unirea în timp ce Austria și Imperiul Otoman s-au împotrivit, de la început, cu înverșunare. Imperiul Otoman se împotrivea deoarece vedea în formarea statului național român primul pas spre independența acestuia și începutul dezmembrării sale definitive. Austria era convinsă că un stat românesc creat în vecinătatea sa, asemănător Piemontului din Italia, va polariza pe românii
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
în care fusese împinsă de înfrângerea suferită în Războiul Crimeii, și-a modelat atitudinea în funcție de Franța. Inițial, Anglia a fost s-a pronunțat în favoarea unirii. Apoi a trecut în tabăra puterilor antiunioniste. Austria și Imperiul Otoman s-au pronunțat cu înverșunare împotriva unirii. Poarta era de părere că unirea Moldovei cu Țara Românească reprezintă un prim pas spre obținerea independenței noului stat. Austria se temea că noul stat va fi mai greu de dominat și, în același timp va reprezenta un
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de luat vederi. Cartea trădează o înverșunare emfatică împotriva clișeului, a ticurilor de limbaj care camuflează vacuitatea sensului, în sfârșit, împotriva așa-zisului simț comun. Strict tematic vorbind, textele se situează pe firul principal al curentului optzecist-desantist: abandonul marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
îmbrățișate de tineri, au dus la prăbușirea instituțiilor noastre... Un anume Iudas Galileanul a întemeiat a patra sectă, ai cărei aderenți sînt în toate privințele de aceeași părere cu fariseii. Dar ei iubesc atît de mult libertatea în-cît apără cu înverșunare, recunoscîndu-l pe Elohim drept unicul lor stăpîn și rege. Sînt gata să înfrunte orice fel de moarte și nu se dau în lături de la suprimarea rudelor și prietenilor, spre a nu recunoaște vreun om ca stăpîn. Întrucît mulți oameni au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de la ochi. Vin și întreb cu mult năduf: despre care filozofie creștină scria în aceeași vreme episcopul Meli-ton că venise de la barbari și s-a răspîndit în tot imperiul roman? Sigur ceva ce a fost și este ascuns cu mare înverșunare de către liftele iudeo-sataniste. Iar scrierile teologice și teozofice ale lui Clement din Alexandria și Origene ca-re se pretinde că ar sta la baza ,,filozofiei creștine” apar abia după 50-70 de ani! Adică în această însăilătură a minciunii nu se leagă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
gînditor nemozaic ce continuă vechiul plan de mistificare și falsificare al lui Filon privind unificarea creștinismului iahwist/dogma fariseilor cu filozofia greacă. Unitatea Canonului creștin structurat în scrierile din Didascalia îl concepea ca pe unitate absolută susținută de catolici cu înverșunare, dar contestată de gnostici care spuneau că Iisus a venit să distrugă Legea mozaică și să instaureze o Lege morală. Iudeo-creștinii ,,puri” - ebioniții sau zeloții - spuneau că el a venit să susțină circumcizia, sabatul și să o completeze cu abținerea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
textul canonic iudeo-creștin că șarpele a dat puterea sa fiarei ca să poată stăpîni toată lumea și nimeni nu cuteza a se împotrivi. Ori sigiliul amintit arată tocmai puterea divinității reprezen- tată prin cele două animale pe care le hulea cu atîta înverșunare născocitorul Ioan și toți cei care credeau în Făcă-Tora. În bătălia împăratului Constantin purtată în anul 324 împotriva lui Licinius pen-tru stăpînirea imperiului, se spune că în noaptea din ajun, Constantin a visat că a venit la el Dumnezeu și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești, îi era dedicată însuși Papei Paul al III-lea. Oricum, Biserica se simțea deja atacată. Drept urmare, noile idei - punerea lui Aristotel la îndoială - nu mai puteau fi acceptate. Atacul împotriva Bisericii începuse cu înverșunare încă din anul 1517, când un călugăr german constipat a bătut în cuie, pe ușa bisericii din Wittenberg, o listă cu plângeri. (Constipația lui Luther a fost legendară. Unii cărturari cred că marea lui revelație divină a venit la toaletă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zguduirea ideii de univers închis într-o coajă de nucă. Pământul nu putea sta în centrul creației lui Dumnezeu. Pe măsură ce papalitatea își scăpa din mână turma, Biserica Catolică a încercat să respingă conceptele de zero și neant cu mai multă înverșunare ca oricând, însă zero prinsese deja rădăcini. Chiar și cei mai pioși intelectuali - iezuiții - erau sfâșiați între vechile moduri aristotelice de gândire și noile filozofii, care includeau noțiunile de zero și vid, infinitate și infinit. Fiind pregătit ca iezuit, René
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
detractorilor săi autohtoni; Ion Nițescu, Grigore Benetato, Daniel Danielopolu, Dimitrie Voinov, Constantin Parhon, care nu numai că au reușit în tentativa lor de a-i arunca în derizoriu opera și personalitatea sa, dar chiar au reușit să-l proclame, cu înverșunarea tipic proletară, dușman al poporului. Revalorizarea lui începe odată cu dezvoltarea curentului protocronist din mișcarea culturală românească ai anilor 70 din secolul trecut, când personalități prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Emil Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a vorbit și vorbește Dumnezeirea”. Moravurile fanariote aveau să cuprindă treptat instituțiile statului, educația, familia, unde trufia, hoția și imoralitatea se întindeau ca o plagă ce era pe punctul de a sufoca elementul autohton, împotriva cărora se ridica cu atâta înverșunare Eminescu. A trebuit ca Tudor Vladimirescu să ridice poporul pentru a tempera această evoluție nefastă. Celebra sa lozincă „Țara este norodul și nu tagma jefuitorilor’ exprima cât se poate de clar situația jalnică a țării și pericolul în care se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în exercițiul profesiei de învățător, și-a pierdut cumpătul devenind brutal cu unii dintre elevii săi, ar fi negat asemenea fapte în fața autorităților școlare. Mințind și-ar fi încărcat pentru totdeauna conștiința. Nu este ușor să înțelegem bine o asemenea înverșunare îndreptată împotriva propriei persoane. Pentru Wittgenstein, credea prietenul său Rush Rhees, poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
posibilele frisoane, cauzate de temperaturile scăzute, să nu fie interpretate ca un acces de frică sau slăbiciune. Călăul a purtat o mască, acest gest dând naștere unor controverse privind identitatea sa, dat pentru că Richard Brandon, gâdele Londrei, a refuzat cu înverșunare să ducă la îndeplinire această sarcină. În anul 1813 a avut loc exhumarea regelui Carol și s-a ajuns la concluzia că execuția a fost efectuată de un profesionist în decapitări. Rămâne totuși învăluită în mister identitatea sa. Gestul de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
resurse de contrapunct și fragmentată în secțiuni de cadențe recurente perpetuu, astfel încât tot simțul mișcării pare pierdut într-un deșert de clișee, în care uneori descoperim oaze de frumusețe reală“. Tot el continuă:„Fiind criticat deschis de unii, urât cu înverșunare de alții, devenind din ce în ce mai bogat, în cele din urmă i-a făcut pe toți fericiți când și-a înfipt bastonul în picior și a murit de cangrenă“. (în ianuarie 1678, în timp ce dirija„Te Deum“ își lovește degetul de la piciorul drept
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sentimentele noastre. Este foarte greu să rezolvăm conflictul dacă nu ne luăm în seamă emoțiile, dispozițiile, sentimentele. Când ne aflăm într-o situație încordată, de confruntare, de neînțelegere "simțim emoții foarte puternice, precum furie, ușurare, satisfacție și frustrare", supărare și înverșunare, răzbunare și ură. "Cu toate acestea, precizează D. Schapiro încercăm foarte puțin să identificăm și să exprimăm aceste sentimente. Dorim mai curând să le ținem în noi" (1998, p. 152). De asemenea, este (foarte) greu să ne dăm seama ce
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în Europa, Biserica încearcă să pondereze barbarii războinici, limitând perioadele din an când se desfășoară activități de război, instituind ,,pacea lui Dumnezeu", acordând protecție nebeligeranților, luptând împotriva răzbunărilor personale și orientând energiile debordante către obiective "lăudabile", asemenea cruciadelor, supapă a înverșunărilor. Războiul împotriva non-creștinilor a fost multă vreme permis. Din secolul XIV, războaiele devin afaceri de stat și sunt din ce în ce mai ucigătoare. Războiul de Treizeci de Ani este deosebit de sângeros. Dar și el va fi depășit de cele două războaie mondiale ale
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a vîndut în timpul vieții. Vincent se întoarce la Paris unde petrece cîteva zile și se instalează începînd cu 21 mai 1890 în Auvers-sur-Oise, unde locuiește doctorul Gachet, un prieten al pictorilor, care se îngrijește de sănătatea lui. Pictează, pictează cu înverșunare, nu încetează să picteze. Suferă, se așteaptă la alte crize. Pe 27 iulie își trage un glonț în piept... Asupra lui, o scrisoare către Theo, ultima, în care citim: "Ei bine, numai tablourile vorbesc cu adevărat." Vincent van Gogh avea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adevărat măr al discordiei. Impresionat de neobișnuita putere de expresie, de fiorul liric al versurilor și remarcând registrul celui care oficiază și transformă în ritual cântecul de vârstă, de iubire, împrumutându-i o remarcabilă varietate de tonuri (de la delicatețe până la înverșunare), Nicolae Manolescu conchidea fără echivoc că I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu create „dintr-o perspectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
sceptică a acestor versuri e înlocuită, în Caracteruri (1825), de satira activă, cu finalitate precisă, de îndreptare. În portretizarea patimilor omenești, tributară lui Teofrast și La Bruyère, tendința și expresia generalizatoare, țintind către tipologia clasică a modelelor, se aliază cu înverșunarea polemică. De unde naturalismul în limbaj, invectivele, mulțimea detaliilor ce individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându-le în mici scenete (Defăimătorul). Obositoare lungimi, ca și discursivitatea nu au putut fi totuși evitate. Prefața volumului e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
în exercițiul profesiei de învățător, și-a pierdut cumpătul devenind brutal cu unii dintre elevii săi, ar fi negat asemenea fapte în fața autorităților școlare. Mințind și-ar fi încărcat pentru totdeauna conștiința. Nu este ușor să înțelegem bine o asemenea înverșunare îndreptată împotriva propriei persoane. Pentru Wittgenstein, credea prietenul său Rush Rhees, poate năzui cu adevărat să devină un om mai bun numai cel care se va strădui să reziste tentației de a se înșela pe sine. Înclinația de a gândi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]