1,433 matches
-
învingătorilor din partea Antantei pe nava de război Agamemnon. Urmările războiului au fost devastatoare pentru imperiu. Clauzele impuse de învingători (britanicii în primul rând) erau înrobitoare. Imperiul Otoman nu trebuia doar să-și dizolve armata, ci chiar să permită accesul puterilor învingătoare pe întreg teritoriul imperiului.Întinse teritorii ale Turciei propriu-zise au fost luate sub controlul învingătorilor. În Istanbul trupele aliate au intrat în forță și din nou într-o manieră simbolică.În aceeași zi, junii turci au plecat mai întâi la
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Istanbulul fiind încă sub controlul Antantei și al sultanului. În cadrul congreselor s-a hotărât că regiunile populate în proporție covârșitoare de arabi să își decidă singure soarta, însă la Congresul de Pace de la Paris, acestea au intrat sub controlul puterilor învingătoare (Franța, Anglia). Al doilea punct prevedea organizarea de plebiscite în Caucaz, în speranța că teritorii din zona vor intră în componentă Turciei.Determinarea statutului Traciei Orientale trebuie să fie ghidat de rezultatul votului liber.Al șaselea punct garanta că drepturile
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
înscris un gol în propria poartă de la circa 20 de metri, dorind să-i paseze mingea portarului Cornel Cernea și neobservând că cel din urmă ieșise dintre buturile porții. Acesta a fost unicul gol al meciului, consemnând-o pe Real învingătoare cu 1-0. Autogolul a fost decisiv atât pentru Steaua cât și pentru Real, întrucât în urma acestui rezultat Real Madrid s-a calificat matematic în optimile Ligii Campionilor în detrimentul Stelei care a pierdut orice șansă teoretică. După meci presa din România
Bănel Nicoliță () [Corola-website/Science/302452_a_303781]
-
o înălțime de 17 metri și o greutate de 1000 de tone, în prezent din aceasta rămânând doar baza și capul, alte părți componente aflându-se în diferite muzee ale lumii. Construcția orașului "Pi-Ramses Aa-nakhtu" (tradus: "Casa lui Ramses - Mare Învingător") a început în cel de-al cincilea an al domniei, devenind apoi, reședință regală. Orașul a fost construit în partea de est a Deltei Nilului, în apropierea ruinelor orașului Avaris, fostă capitală a suveranilor hiksoși. Avaris a fost, de asemenea
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
acestea în cadrul aranjamente postbelice. Mai mult, țara s-a extins în teritoriile din Prusia Răsăriteană (Oblastul Kaliningrad), în Transcarpatia și Bucovina, (incorporate în RSS Ucrainiană), în Basarabia (proclamată ca RSS Moldovenească), ș.a.m.d. Uniunea Sovietică vedea, din postura de învingătoare în cel de-al doilea război mondial, toate teritoriile eliberate de sub stăpânirea nazistă de către Armata Roșie ca sfera sa naturală de influență. Regimuri prosovietice comuniste dure au fost instalate în Polonia, România, Cehoslovacia, Ungaria și Bulgaria, de cele mai multe ori împotriva
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
de vedere economic erau puțin susceptibile să cadă sub influența sovietică. Ca măsură de răspuns, Stalin a blocat Berlinul, care se afla adânc în zona de zona de ocupație sovietică, deși controlul asupra orașului era împărțită între cele patru puteri învingătoare. Sovieticii au tăiat toate posibilitățile de aprovizionare pe caile ferate și pe drumurile rutiere către Berlinul Occidental. Berlinul de Vest era astfel condamnat la foamete și frig, nici un tren sau nici un camion nemaiputând să intre în oraș. Această măsură i-
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
și-a proclamat deplina suveranitate la 5 mai 1955, deși trupele americane, britanice și franceze au staționat în țară tot atâta cât au staționat și trupele sovietice pe teritoriul RDG-ului. Până cu puțin timp înaintea reunificării, cele patru puteri învingătoare nu au recunoscut suveranitatea deplină a Republicii Federale Germania. Capitala Germaniei de Vest a fost orașul Bonn. Germanii numesc uneori vechea Germanie Occidentală "die Bonner Republik" — Republica de la (cu capitala la) Bonn. Prin contrast, actuala Germanie reunificată este numită și
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
a fost orașul Bonn. Germanii numesc uneori vechea Germanie Occidentală "die Bonner Republik" — Republica de la (cu capitala la) Bonn. Prin contrast, actuala Germanie reunificată este numită și "die Berliner Republik". După încheierea celui de-al doilea război mondial, liderii puterilor învingătoare Statele Unite, Regatul Unit și Uniunea Sovietică au organizat întâlnirea de la Potsdam. Discuțiile s-au concentrat asupra aranjamentelor postbelice în Europa și asupra direcțiilor de urmat în războiul din Pacific împotriva Japoniei. Cei trei mari au căzut de acord cu împărțirea
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
generale. Nu toate meritele inovațiilor din această perioadă sunt ale lui Napoleon. Lazare Carnot a contribuit din plin la reorganizarea armatelor franceze (1793 - 1794), o perioadă în care eșecurile de până atunci ale francezilor au încetat, iar armata republicană era învingătoare pe toate fronturile. Efectivele armatelor implicate în conflict prezintă un indicator foarte clar al schimbărilor produse în modul de purtare a războaielor. În timpul celui mai mare război european prerevoluționar, războiul de șapte ani din 1756 - 1763, puține armate numărau mai
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
de naționaliștii germani, în special de naziști, pentru justificare unor războaie de agresiune, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Expulzarea de la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale a fost parte a înțelegerilor negociate între puterile învingătoare pentru redesenarea granițelor naționale și "transferuri ordonate de populație", pentru îndepărtarea minorităților etnice văzute ca sursă de necazuri. Dacă participanții la conferința de la Potsdam au avut în vedere "transferuri ordonate de populație", realitatea de pe teren a fost cu totul alta
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
puținii germani rămași au fost deportați de autoritățile sovietice. Ruși și lituanienii din localitățile suprapopulate din zonă au înlocuit locuitorii Memelului și zonelor înconjurătoare, care avusese populația mixtă german-lituaniană. Date fiind complexitatea istoriei zonei și a intereselor divergente ale Aliaților învingători, este dificil de apreciat care au fost toate motivațiile din spatele hotărârilor de deportare. Diferiți istorici, dar și persoanele afectate de deportări, consideră că, pentru deciziile de la Potsdam și deportările care au urmat, au existat motive diferite. Acestea ar putea fi
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
ale aliaților occidentali și a criticilor est-germanilor la adresa acțiunilor postbelice sovietice. Studierea problemei expulzărilor a fost posibilă cu adevărat numai după prăbușirea Uniunii Sovietice și reunificarea Germaniei. În ultimii ani ai secolului trecut războiul rece s-a sfârșit, iar puterile învingătoare în al Doilea Război Mondial s-au retras din Germania reunificată. Modul în care au fost tratați germanii după înfrângerea țării lor în a doua conflagratie mondială a început să fie reexaminat și rejudecat, dat fiind că până în acel moment
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
Europa Occidentală și Japonia să fie, la rândul lor, finlandizate, ceea ce ar fi dus la o situație foarte neplăcută pentru americani, în care aliații cei mai importanți nu ar mai fi sprijinit în mod necondiționat SUA împotriva URSS. Teoria părții învingătoare (bandwagoning - a căruței muzicanților) lansa ideea că, dacă SUA nu era capabilă să asigure un sprijin rapid și credibil pentru pozițiile anticomuniste ale aliaților lor, NATO și alianța americano-niponă pot să se destrame. Cunoscătorii politicii externe finlandeze au adus argumentul
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
prin Declarația de la Alba Iulia. La 10 septembrie 1919 a fost încheiat la Saint- Germain en Laye tratatul cu Austria (semnat de România la 9 decembrie), iar la 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate, (învingătoare în Primul Război Mondial) și Ungaria, (în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial). În urma tratatelor de pace de la Saint Germain și Trianon, a fost consfințită includerea teritoriului Transilvaniei și a părții răsăritene a Banatului în cadrul
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
stat democrat, ce trece de la o economie strict centralizată la o economie de piață. Între 1993 și 1998, Brazauskas este primul președinte ales al Lituaniei. La alegerile parlamentare următoare, din 1996, dreapta, în frunte cu Vytautas Landsbergis, iese din nou învingătoare. Pentru realizarea tranziției la economia de piață, Lituania organizează o intensă campanie de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat. În august 1991, pentru combaterea inflației, în locul rublei, este introdusă moneda temporară talonas, doi ani mai târziu aceasta fiind înlocuită
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare, când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt, sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale. Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal, o soluție de compromis acceptată de ambele părți. Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină, sau ca urmare a unei amenințări militare străine, sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat, aliate cu URSS. Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei - Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană, care a devenit Republica Democrată Germană, iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană, care avea să devină Republica Federală Germania. Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia - Republica Populară Polonia, Republica Socialistă Cehoslovacia, Republica Populară Ungaria, Republica Socialistă România, Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană - erau state satelite
Stat marionetă () [Corola-website/Science/304600_a_305929]
-
de autoritățile comuniste est-germane capitală a statului comunist german. Aliații occidentalli nu au recunoscut niciodată statutul de capitală a Berlinului de Est, considerând întreg orașul ca un tot, aflat din punct de vedere legal sub regimul ocupației celor patru puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. Ridicarea Zidului Berlinului în 1961 a rupt orice legătură între sectoarele americano-britanico-francez pe de-o parte și cel sovietic pe de altă parte. Berlinul Occidental a fost înconjurat de la sfârșitul celei de-a
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
importanți, Statele Unite, Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică, până când avea să fie instalat un guvern german acceptat de toate părțile. Germania urma să fie împărțită în patru zone de ocupație, fiecare urmând să fie administrat de câte una dintre puterile învingătoare. Berlinul, deși aflat în mijlocul sectorului sovietic de ocupație, urma să fie împărțit în sectoare de ocupație după același principiu care a stat la baza divizării Germaniei în zone de ocupație. Cei trei aliați occidentali urmau să ocupe un teritoriu care
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
zone de ocupație. Cei trei aliați occidentali urmau să ocupe un teritoriu care urma să se constituie într-o enclavă în partea apuseană a Berlinului. În conformitate cu prevederile acordului, ocupația Berlinului avea să se încheie numai după toate cele patru puteri învingătoare erau de acord cu acest fapt. Această clauză nu se aplica și Germaniei ca întreg. Aliaților occidentali le era garantat un coridor aerian deschis către sectoarele lor de ocupație, iar autoritățile sovietice acceptau neoficial legăturile pe șosele și calea ferată
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
politica oficială urmată de aliații occidentali, ocupația Germaniei Occidentale s-a încheiat în 1949 odată cu proclamarea Republicii Federale Germania și a Republicii Democrate Germane. În schimb, ocupația Berlinului nu putea să înceteze decât printr-un acord a celor patru puteri învingătoare. Orașul a rămas în accepțiunea occidentală un teritoriul ocupat sub suveranitatea formală a aliaților. Sovieticii au declarat în mod unilateral încheiată ocupația odată cu proclamarea RDG-ului, dar acest act nu a fost recunoscut de aliații occidentali. În multe privințe, Berlinul
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
din nou unite din punct de vedere fizic, dacă nu și din punct de vedere legal. În cadrul discuțiilor din timpul tratativelor doi plus patru, încheiate cu semnarea unor documente de către oficialii celor două state germane și ai celor patru puteri învingătoare în al Doilea Război Mondial, s-au deschis căile legale pentru reunificarea Germaniei și încheierea ocupației militare a Berlinului de Vest. Pe 3 octombrie 1990, Berlinul de Vest și Berlinul de Est au fost unite într-un singur oraș, care
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
importanți, Statele Unite, Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică, până când avea să fie instalat un guvern german acceptat de toate părțile. Germania urma să fie împărțită în patru zone de ocupație, fiecare urmând să fie administrată de câte una dintre puterile învingătoare. Berlinul, deși aflat în mijlocul sectorului sovietic de ocupație, urma să fie împărțit în sectoare de ocupație după același principiu care a stat la baza divizării Germaniei în zone de ocupație. Cei trei aliați occidentali urmau să ocupe un teritoriu care
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
zone de ocupație. Cei trei aliați occidentali urmau să ocupe un teritoriu care urma să se constituie într-o enclavă în partea apuseană a Berlinului. În conformitate cu prevederile acordului, ocupația Berlinului avea să se încheie numai după ce toate cele patru puteri învingătoare erau de acord cu acest fapt. Această clauză nu se aplica și Germaniei ca întreg. Aliaților occidentali le era garantat un coridor aerian deschis către sectoarele lor de ocupație, iar autoritățile sovietice acceptau neoficial accesul pe șosele și calea ferată
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
Germania Occidentală) în zonele de ocupație ale aliaților occidentali și Republica Democrată Germană (Germania Răsăriteană) în zona de ocupație sovietică, Berlinul fiind o enclavă în RDG. Ocupația Berlinului nu putea să înceteze decât printr-un acord al celor patru puteri învingătoare. Orașul a rămas în accepțiunea occidentală un teritoriul ocupat sub suveranitatea formală a aliaților. Sovieticii au declarat în mod unilateral încheiată ocupația odată cu proclamarea RDG-ului, dar acest act nu a fost recunoscut de aliații occidentali. Aceștia nu au recunoscut
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]