1,518 matches
-
Ai scris teatru, ai scris proză, ai scris eseu, numai că poezia este cea care ți-a dat nume...! Ce înseamnă pentru tine acest amestec de genuri literare? Recapitulând, am luat seama că "așa mi-a fost predestinat", să merg învins "pe drumul fără întoarcere al literaturii" (frumos). Locuiam la Cantonul 248, în singurătate, și am scris de mână șapte "reviste" ale mele (în primii ani de liceu; în liceu, apoi, am coordonat și o gazetă literară de perete, aprobată după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
naționale ale Statelor Unite. Când Statele Unite au devenit principala putere din lume, și-au recunoscut această responsabilitate. Vorbele și faptele președintelui Franklin Roosevelt arată o preocupare sinceră pentru viitorul umanității. După al doilea război mondial, America a fost generoasă cu inamicii învinși, imaginând o lume mai bună în care ororile războiului să nu se repete. Visul președintelui Roosevelt nu s-a realizat, dar a inspirat respect. America era prea prosperă și avea prea mult succes pentru a fi iubită, dar reușea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Dacă vreun om tânjește la altă religie decât Islam-ul, aceasta nu se va accepta niciodată.” Musulmanii nu încearcă să convertească pe nimeni; n-au nevoie să schimbe părerile nimănui. Dacă nu crezi, atunci trebuie să fi eliminat, ignorat sau învins, iar Allah le-a rezervat un loc special tuturor celor care luptă în numele Lui. „Dacă ești ucis sau mori pe calea lui Allah, iertarea și mila Lui sunt mai de preț decât toate câștigurile.” Ahmad nu crezuse asta dintotdeauna. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să moară! . . . Ada nu-1 mai reținea. îl gonise chiar: să plece când și unde vrea! Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4 a măcar nu mai era bun! . . . Nu mai era bun de nimic. Maxențiu învins, fără apărare, ar fi vrut o protecție, fuste de femeie lingă care să se adăpostească. Nu se gândi la mama lui, la frumoasa Zaza, cu sânii ca două globuri. O iubise prea mult, dar o cunoscuse prea bine ca s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se părea mai mult decât suficient, dar n-avea rost să i-o spună lui Morton. Ar fi putut crede că se gândește numai la el. Trebuia să recapete controlul asupra propriei sale secții sau, dacă nu, să se recunoască învins. - Aș dori să vă mai spun ceva, rosti el într-un târziu. Cred că am și eu dreptul să comunic direct cu ceilalți șefi de secții atunci când port costumul spațial. - Sunt sigur că a fost o simplă scăpare din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când putea să se năpustească asupra a două insecte care se băteau, bâzâind furioase, și să le învăluie ca într-o mantie de aburi, până ce forță vitală a insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare a hranei, într-o lume redusă la mlaștina ascunsă în neguri. Dar chiar în cadrul acela strâmt, scăldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mereu foame. Și simțea că și dincolo de mlaștina aceea trebuie să existe viață. Într-o bună zi, încumetându-se mai departe decât oricând înainte, dădu peste două jivine uriașe, solzoase, încleștate într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore, în timp ce învingătorul își devora prada încă fremătătoare, Anabis crescu de milioane de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin. Treptat, însă, avea să-și dea seama că energia nervoasă absorbită din trupul vietăților învinse nu-i aducea doar substanța cerebrală a acestora, ci și pe aceea a învingătorilor. Gândurile lui erau deopotrivă ale învinșilor și ale învingătorilor. Anabis își însuși astfel șiretenia mai multor animale de pradă, ca și tactica defensivă a celor vânate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de tot, dar vremea se Înmuiase, iar tânărul Își amintea parcă din ce În ce mai clar lecția Caucazului. Când zăpada se afâna, copitele cailor Începeau să ajungă la pământul Încă ascuns. Iarna nu-și pierdea aerul majestuos, dar, În adâncurile ei, era deja Învinsă. Odată cu sosirea pelerinului, Ștefănel Își dăduse seama că e În Întârziere. N-ar fi putut spune de ce, unde anume trebuia să ajungă și nici ce se putea Întâmpla dacă nu ajungea, dar tensiunea unei plecări prea târzii Îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se sting, deci plecarea e aproape. Tot mirosul le spunea că undeva la nord vremea era mai caldă, dar mulți cai nădușiți de oboseală și de spaimă aleargă În direcția lor. Erau cai Învinși, cai speriați, la capătul puterilor. Dar purtau călăreți primejdioși. Și mulți. Caii Apărătorilor Își deschideau nările și simțeau nu doar frigul, ci și căldura unei lupte care va veni. La rândul lor, caii Erinei simțeau neliniștea celorlalți și Își vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea mare de oameni Învinși, Oan-san văzu malul mării și freamătul valurilor. O nesfârșire de spumă care Îl despărțea de ținuturile Dobrogei și de curgerea majestuoasă a Dunării. Și de Moldova, unde se afla trecutul și viața lui parcă uitată. Trebuia să reziste și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aproape nimic, iar medicii fuseseră convinși că sufletul luminăției sale e atât de greu Încercat Încât nici un leac n-ar mai putea ajuta. Istanbulul Își pierduse strălucirea. Înalții dregători nu mai Îndrăzneau să se arate stăpânului lumii. Sosirea rămășițelor armatei Învinse În Moldova fusese privită cu spaimă. Toată lumea se aștepta ca războinicii și, mai ales, comandanții, În frunte cu Soliman, să fie căsăpiți de gărzile sultanului. Era aproape un obicei. Nu puteai pierde un război fără să-ți pierzi viața În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să preia comanda directă a armatei. Din câte spun iscoadele noastre, Înfrângerea de la Vaslui i-a schimbat total purtarea. Nu mai are Încredere În nici unul din generalii săi. Dar nici nu i-a dat pe mâna călăului pe toți generalii Învinși. Îi folosește ca avangardă. Doar el, Mahomed, are comanda totală asupra armatei care va invada Moldova. - Pentru prima dată după cucerirea Constantinopolului, murmură Ștefan... Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a adăugat și faptul că epitetul „necondiționată“ ce preceda capitularea nu trăda la început nimic definitiv. În Marienbad, vremea de primăvară și apropierea corporală a infirmierelor aveau un efect copleșitor. Fixat în deruta mea imatură, eu mă vedeam mai degrabă învins decât eliberat. Pacea era o noțiune goală, cuvântul libertate - pentru început greu de apucat. În orice caz, m-am simțit ușurat de dispariția jandarmilor de front și a copacilor, tocmai buni ca să atârni în ei. O „oră zero“, însă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un traseu mai sinuos, care a debutat în ziua de 28 iunie, prin semnarea tratatului de pace de la Versailles, dintre Puterile Aliate victorioase - S.U.A., Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia, în total 27 de state, printre care și România - și Germania învinsă. învinșii aveau de suportat consecințe însemnate în plan teritorial, politic, economic, militar, precum și în privința daunelor de război. La 10 septembrie 1919, s-a semnat, la Saint-Germain, tratatul între Puterile Aliate și Austria. Cu acea ocazie, se recunoștea în plan
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
nu rămâne decât sensibilul chip de fior. Și-atunci tu cel mai frumos, cel mai prietenos înger, ai venit să-mi salvezi viața mea din lumile rele, dezgustătoare, lumi ce mi fură infernul și apăsător de trist, sufletul meu rămâne învins. Domnul meu, chiar aș dori să zbor, să privesc Orașul din sufletul albastru de nor, să-ți văd ochii tăi de o prietenie ce mă sfâșie, mă izolează de timp. Și de ce să nu vrei a înțelege că mă vânează
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ce îți transformă dragostea în dor Să mă auzi din miezul durerilor de seară. COROLA DE LUCEFERI ȘI STELELE DE VISE Cum gem culorile pe pânzele de vis Pe tremurul suav al sălciilor tale. În norii timpului e un poet învins Și-o inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lor, ca părinți, merseră dincolo de granițele înțelesurilor. Cât de anevoios a fost să ne aducem băiatul sub acoperișul casei noastre, să-l lipim de sufletul nostru și cât de ușor îl pierdem acum! Suntem cum s-ar spune, niște învingători învinși! După câteva clipe de chibzuință, se putea bănui că fiecare se gândea în sinea sa : întotdeauna glasul iubirii, al dragostei, s-a dovedit a fi mai puternic decât glasul sângelui. Cine și cum poate să se împotrivească acestui strigăt al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui. Am înțeles de tînăr că mă puteam bizui doar pe mine. Am devenit un tînăr tăcut, închis în sine, ale cărui jocuri se desfășurau între mobilele și pledurile locuinței de la etaj și din care numai el ieșea învingător ori învins. Mai tîrziu, un școlar corect și sîrguincios, care din cauza inaptitudinii sale de a-și impune părerea, era privit de ceilalți ca fiind alunecos. Unicul copil a doi maturi prea ocupați cu ei înșiși, într-o casă mică și întunecoasă. Pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și să se bucure de viață. Poate ultima remarcă, din ajun, a doamnei K și felul natural în care fusese rostită, nu ca un argument grăbit și inutil, ca ultimele muniții consumate în van de o armată care se știe învinsă. Aveam de ales între a accepta propunerea femeii sau de a aduce, peste câteva zile sau poate săptămâni, o jerbă împreună cu condoleanțe familiei îndoliate. Și iată că am ales..." între timp, fără să știe cum și când, ajunsese în camera
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
seducător englez urban. Winkie este parte a unui joc delicat și nu mai puțin riscant decât Marele Joc pe care îl gândesc englezii și rușii la granițele Indiei, un joc cu identitatea din care contabilul metis nu poate ieși decât învins. Ca și în textele lui Faulkner, blestemul impurității sângelui este de neiertat în societatea victoriană, obsedată de respectabilitate și atentă la evitarea oricărei poluări „etnice”. Viața lui Winkie este viața unui „outcast”, în termeni conradieni, a unui intrus care nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Pe acest fundal se desenează și efigia enigmatică a unui războinic german ce duce până la capăt, până la capitularea patriei sale, o luptă ce sfidează rațiunea și păstrează, în nebunia ei, o doză de noblețe suicidară - Paul von Lettow-Vorbeck. Nici odată învins, niciodată supus de trupele imperiale britanice, trecând din Tanganyka spre Mozambic și rătăcind cu corpul său de askari, Lettow este una dintre imaginile cele mai puternice și memorabile ale războiului ce aduce Africa în mijlocul modernității și face să se nască
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mângâind formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
principalele arme de luptă împotriva viciilor. Duel Duelul verbal în care protagoniștii își aruncă vorbe tăioase, încărcate de venin poate provoca răni sufletești mai greu de vindecat decât cele produse de arme. Dușman Cel mai perfid și mai greu de învins dușman este răul din noi. Sfat Nu lua de bune toate laudele prietenilor și nu respinge din start toate criticile dușmanilor. Independență Momentul intrării în viață și cel al trecerii în neființă sunt independente de dorința și voința omului. Performanțe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mă elibera de dureri, iar celelalte aspecte din viața erau doar umplutura timpului care mi se părea că se scurtează. Nu mă mai gândeam la un viitor îndepărtat, nu mă mai gândeam că o să scap de dureri și mă dădusem învinsă, am început să accept că am pierdut războiul cu viața. Așa mi s-au părut acei ani, un război greu și interminabil cu viața. Toată lumea din jurul meu începuse să mă compătimească, cei dragi și familiarii sufereau enorm, toți îmi ofereau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]