2,811 matches
-
s-a întors pe perioada weekendului, așa că m-a adus aici ca să mă recompenseze cu o cină. Și uite ce recompensă s-a dovedit a-mi oferi cina asta! În întunericul din spatele ei aștepta Henric al VIII-lea, cel cu șapca de baseball întoarsă, bărbatul pe care Hugo îl observase prăbușit în bar. Hugo s-a gândit: iată-l, în sfârșit, pe marele guru anti-caca de câine și pe bărbatul care-și neglijează constant nevasta! În orice alt moment, Hugo ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de fiecare dată. Nu îndrăzni să spună nimic (de fapt, de minute bune nu făcea altceva decât să asculte vocea interioară și, la un moment dat, rotise ochii prin cameră, așteptându-se să îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu te omorî singur, nu crezi că și fumatul contribuie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ei juliți, ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și vă obișnuiți să trăiți normal, așa că trebuie să plătiți foarte mult ca să ajungeți acolo. Poate că ar fi mai bine să vă rezumați la Speranță, biletul costă puțin și sigur veți fi încântat. Vorba aceea, speranța moare ultima... Brusc, șapca vânzătorului se metamorfoză în joben, iar Scriitorul holbă ochii, panicat... De sub două sprâncene gri, stufoase, îl pironea o privire de gheață. Buzele subțiri ale Magicianului dezveliră dinți (colți?) ascuțiți care arătau de parcă ar fi ținut cineva cu tot dinadinsul să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ușa noastră au sunat doi bărbați Îmbrăcați În costume. Mama i‑a poftit În sufragerie și a Închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându‑și părul din cap. Cei doi bărbați și‑au scos șepcile și au coborât repede scările. Am Înțeles atunci că rămĂseserăm doar noi doi, eu și sora mea, cu mama. Din acel moment nu am mai pus mâna pe vreo jucărie. — Îmi pare rău, am murmurat eu, negăsind ceva mai bun
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zile Înainte de plecarea mea În Canada, l-am zărit plim- bându-se nestingherit prin Piața romană. mergea nervos, fărĂ să privească În jur, ca Într-un tunel, ghidat de vocile din capul lui. Își lăsase barbă și purta acum o șapcă albă peste părul scurt și țepos. Probabil nenorocita mamă dăduse de vreun judecător care se milostivise să accepte banii sau jumătatea de apartament care-mi fuseseră propuse și mie. Transparența acelui proces la care nu fusesem vreodată chemată spuneau totul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ușa noastră au sunat doi bărbați îmbrăcați în costume. Mama i-a poftit în sufragerie și a închis ușa. După puțin timp mama a ieșit din sufragerie urlând și smulgându-și părul din cap. Cei doi bărbați și-au scos șepcile și au coborât repede scările. Am înțeles atunci că rămăseserăm doar noi doi, eu și sora mea, cu mama. Din acel moment nu am mai pus mâna pe vreo jucărie. — Îmi pare rău, am murmurat eu, negăsind ceva mai bun
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
câteva zile înainte de plecarea mea în Canada, l-am zărit plimbându-se nestingherit prin Piața romană. Mergea nervos, fără să privească în jur, ca într-un tunel, ghidat de vocile din capul lui. Își lăsase barbă și purta acum o șapcă albă peste părul scurt și țepos. Probabil nenorocita mamă dăduse de vreun judecător care se milostivise să accepte banii sau jumătatea de apartament care-mi fuseseră propuse și mie. Transparența acelui proces la care nu fusesem vreodată chemată spuneau totul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am regă sit din nou pe cărarea plină de bălării și mărăcini care ducea spre terenul militar... aveam în mînă o pungă de plastic iar în pungă, nu știu cum, se adunaseră trei caschete. Una era a mea personală, un fel de șapcă albă, dar celelalte două nu știam cum ajunseseră acolo. Una dintre ele era chiar destul de ridicolă, era un fel de caschetă de soare și se lega în spatele cefei cu niște funde. Decepționat probabil de ce mi se întîmplase pînă atunci, nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pașaport francez era suspect și brusc mi-a fost teamă, m-am simți vinovat, prins cu ceva în neregulă. Dar și mai suspect, de fapt infinit mai suspect era faptul că duceam cu mine într-o pungă de plastic trei șepci, sau o șapcă și două cozoroace, ceea ce, mi-am spus, pentru cei trei militari nu putea decît să fie extrem de grav. statutul meu de străin care pătrundea pe un teren militar, asociat cu faptul că aveam trei șepci cu mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
suspect și brusc mi-a fost teamă, m-am simți vinovat, prins cu ceva în neregulă. Dar și mai suspect, de fapt infinit mai suspect era faptul că duceam cu mine într-o pungă de plastic trei șepci, sau o șapcă și două cozoroace, ceea ce, mi-am spus, pentru cei trei militari nu putea decît să fie extrem de grav. statutul meu de străin care pătrundea pe un teren militar, asociat cu faptul că aveam trei șepci cu mine nu putea decît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plastic trei șepci, sau o șapcă și două cozoroace, ceea ce, mi-am spus, pentru cei trei militari nu putea decît să fie extrem de grav. statutul meu de străin care pătrundea pe un teren militar, asociat cu faptul că aveam trei șepci cu mine nu putea decît să amplifice suspiciunea, pur și simplu mă băgasem într-o situație extrem de complicată. De altfel militarul care îmi examinase pașaportul mi-l dădu înapoi spunîndu-mi că în niciun caz situația mea nu mai era de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
izbucnit însă amîndoi în rîs, cu un fel de complicitate, întrucît imaginile noastre reflectate de oglinda din lift spuneau în mod radical totul despre noi. Victor era înalt, bronzat, într-o stare fizică perfectă, tuns scurt, proaspăt ras, cu o șapcă albă pe cap, cu un piept bombat bine profilat în tricoul său pe care scria LET FREEDOM RING !. în timp ce eu arătam puțin jerpelit, cu o barbă neîngrijită, cu cearcăne la ochi, eram cu un cap mai mic decît fratele meu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mobilității muncii. — scoate-ți haina, îmi spuse Victor ca și cum i-ar fi fost rușine să demareze cu cineva alături îmbrăcat în sacou. m-am executat imediat, fără nici cel mai mic comentariu. — Poftim, cadou, rîse Victor punîndu-mi pe cap o șapcă identică cu a sa. era prima dată cînd veneam în america și Victor părea decis să mă inițieze în ritm accelerat în stilul de viață și în „valorile americane”. Iar prima lecție mai serioasă ținea de mașină, sau mai precis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întîia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoștea casa pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de nici o idee. Asta liniști numaidecât pe Titi, căruia discuțiile îi displăceau. Sohațchi făcu pe scurt istoricul cunoștinței lui cu Titi, povesti întîmplări de la școală. Titi îndrăzni și el și adăugă altele, Sohațchi trecu în pantomimă, își puse pe cap șapca pe care o avusese la liceu, imită șchiopenia unui profesor și fu un haz general. Fata râdea cu chicote exagerate, de o veselie ridicolă, ținîndu-și pieptul cu mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ani. Toată ziua maică-sa îl cârpea în coate sau pe unde se rupea, de obicei pantalonul ceda în genunchi. De multe ori îi rămâneau pantalonii scurți, deși nu își permiteau să cumpere alții. De asemenea nu trebuia săși uite șapca acasă. Niciodată nu i se îngăduia intrarea în școală fără chipiu. Fetele își țineau matricola cusută deasupra pieptului la rochițele albăstrii. Matricola era un articol vestimentar indispensabil și obligatoriu pentru fiecare elev. Conducerea școlii urmărea cu scrupulozitate în fiecare zi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pregătirea pentru examenul de bacalaureat. Prezența nu era obligatorie, Stani se ducea numai la română cu deosebită plăcere și fizică. Profesorul Pietreanu continua să le bage fără să simtă materie în cap, uniforma a aruncat-o fără regret doar de șapcă îi părea rău că a abandonat-o însă s-a obișnuit imediat fără ea. Petrecea cea mai frumoasă perioadă din viață. Era plin de speranțe în viitor, timpul se scurgea alene. În acel an s-a zvonit printre ei că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și late. Coborâră. În fața galantarului se opriră. În geamuri, văzură fotografiile. Pe bucăți mici de carton subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite bine, neveste cu pălării înalte, copii pe blăni de urs, goi și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sclipi în lumina focului. Avea niște ochi mohorîți'și blânzi, mai negri și mai adânci. Era spătos și pe obrazul muncit, stflcit în bătăi, nu se citea nimic. Mișca greu palmele mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta pantofi în două culori: alb și roșu, legați cu șireturi de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe niznaiul: - Da ce-au cârlanele astea, că ți-e mai mare dragul! Eu am târguit mai de dimineață tot așa ceva și m-a costat două sute bucata, și n-arătau ca astea, unde nu le vedeam eu... Necunoscutul avea o șapcă murdară și și-o trase mai pe ochi; nu spuse nimic. - Le iei? întrebă tăinuitorul, sumețindu-și pantalonii prea lungi. - De, ai cerut cam mult... - Ce mult? Care mult? Cinci sute, cu mânz cu tot? Mușteriul mormăi: - Da acte au? - Cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]