3,158 matches
-
și Pedagogică, București, 1977) Dar iată ce scria Ion Hobana despre “Debuturi bârlădene” în revista “Academia Bârlădeană”p.13: „Sunt patruzeci de ani de când îmi vedeam pentru prima oară numele tipărit în Școlarii tutoveni. „Revistă scrisă, desenată și susținută de școlarii din județul Tutova". Cum se întâmplă de obicei, debutam cu o poezie, Porecla. Reproduc ultima dintre cele șase strofe: „Nas-chiper" îmi zice / Și-i adevărat,/ Recunosc aice:/ îs cam piperat”. Filonul satiric revelat atât de... pregnant nu s-a pierdut
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
îs cam piperat”. Filonul satiric revelat atât de... pregnant nu s-a pierdut pe drum: debutul editorial mi l-am făcut în 1954, cu un volum de versuri de aceeași factură, Centru înaintaș. Dar să nu anticipez. Colaborarea mea la Școlarii tutoveni a continuat cu o relatare în proză a unei vacanțe petrecute la munte și s-a Mantaroșie Aurelian, absolvent al Liceului „Gh. Roșca Codreanu” Bârlad - astăzi scriitorul Ion Hobana. 197 încheiat brusc. Nu cred să fi fost de vină
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Însemnări” despre ce s‐a mai întâmplat în teritoriu, și avertismente de genul: „Dezmeticiți‐vă!”, înștiințând că „alta e orientarea revistei, nu aceea a catalogării ei în rândul publicațiilor nemțești” ci prezentării de cărți, reviste și ziare, dar și îndrumări „Școlarilor mei” ori pagini despre „Religia viitorului” și file de istoriografie ca în buca ta „Sic transit...” din nr. 8‐ 9 din Cronica Moldovei. Rubrici „Fel de fel, Cronica veselă, Note de dr um, epitaf și epitafuri, corespondență, cronică artistică - despre
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
150 Răsăritul ............................................... ............151 România Mare ............................................... ....157 Secerea........................................ ......................159 Semănătorul.................................... ..................160 466 Semănătorul.................................... ..................165 Sentinela ............................................... ............169 Spiritismul ............................................... .........169 Steaua......................................... ......................172 Statutele societăților... .......................................173 Steaua Tutovei........................................ ...........174 Steagul Roșu ............................................... ......175 Straja neamului....................................... ..........194 Suveica Tecuciului..................................... ........194 Șarja ............................................... ..................194 Școala Bârlădeană .............................................19 5 Școlarii tutoveni....................................... .........195 Tinerețea ............................................... ............198 Tribuna Avântului (1907)...................................198 Tribuna Tutovei ............................................... ..198 Tutova ............................................... ................200 Țărănimea ............................................... ..........201 Uniunea ............................................... .............202 Uniunea Națională .............................................20 4 Vasluiul....................................... ......................206 Veacul nostru ............................................... .....207 Vechea Tutovă ............................................... ....211 Vestea ............................................... ................213 Veteranul ............................................... ...........214 Viitorul ............................................... ...............215 Voința poporului...................................... ..........217 Vreme nouă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
micul nostru ecran în direct. După comentariul post-festum, am avut ceva audiență. După cum am auzit "Dumnezeu să vă dea sănătate pentru câte faceți pentru copiii noștri" (încă de la ușa de la intrare), și, după cum cred, asemenea spectacole descătușează energii creatoare la școlari, declanșează ambiții la maturi și cele mai variate opinii la telespectatori. Și dacă printre interlocutori s-au aflat prof. dr. Alexandru Ionescu, prof. Corneliu Bichineț, președintele Consiliului Județean, recunoscut pentru prestațiile sale în public, muzeograf dr. Laurențiu Chiriac, ziaristul Constantin
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
În regim planificat sau neplanificat. La realizarea și modernizarea planurilor de Învățământ se recomandă a se lua În considerare următoarele principii: principiul coerenței; principiul compatibilității; principiul modularizării; principiul flexibilității; principiul echilibrării activităților; principiul actualizării periodice (www.calisro.ro/). Curriculum-ul școlar. După cum se menționează În documentele elaborate de Consiliul Național pentru Curriculum (www.cnc.ise.ro), termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată În documentele universităților din Leiden (1582) și Glasgow (1633). În limba latină, termenul desemna fugă, alergare, cursă
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
impus o serie de reprezentări istorice, capabile să ofere și altceva decât negări sau resentimente. Iar mediul școlar fiind, prin excelență, unul dedicat repetitivității, a fixat rapid noile atitudini și conținuturi. Imediat după revoluția anticomunistă, istoria s-a oprit, pentru școlari, la cel de-al Doilea Război Mondial. A fost nevoie de mai mulți ani pentru ca trecutul să revină, în sfârșit, mai aproape de "zilele noastre". Astfel, regimul comunist a ajuns, din nou, un text de învățat, între atâtea altele. Totul era
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
hazardau să afirme că el fusese un atât de bun diplomat, încât reușise "să nu aibă niciodată doi dușmani în același timp"76. Cărțile școlare auxiliare reluau în amănunțime lecțiile obligatorii; căci repetiția este cea dintâi urgență în viața de școlar, timpul care îi este acordat nefiind niciodată suficient. Pentru a suplini această lipsă, elevul era orientat spre "lecturi suplimentare" canonice, care reiterau informațiile din manual. Prin cantitatea aspectelor factuale nu însă și prin complexitatea analizei istorice ele trimit deja spre
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în detrimentul informațiilor perturbatoare din zona mass-mediei, a politicii, a industriei editoriale sau chiar a profesioniștilor istoriei. Puși la punct de foștii elevi, responsabilii din Minister, editorii și autorii de manuale s-au repliat în limitele povestirii acceptate reluând, pentru toți școlarii de ieri sau de azi, aceeași definiție: "Ștefan cel Mare a fost cel mai mare domnitor al Moldovei. El i-a înfrânt pe turci la Podul Înalt". Ce spun elevii În ianuarie 2004, câțiva zeci de elevi de la două școli
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
seria lucrărilor sale201 considerate "lecturi potrivite pentru copii și adolescenți", datorită sentimentelor patriotice cultivate, dar și "orizontului de cunoștințe privind istoria poporului nostru"202 cele trei volume de Povestiri istorice au marcat poate cel mai durabil acel trecut de oferit școlarilor. Chiar și după 1990, au rămas o culegere exemplară de istorii "cu miez", utilă educatorilor. Primul volum și o parte din următorul dublau oarecum manualele de istorie a românilor pentru clasele a IV-a, a VII-a și a VIII
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
posibil, cel autorizat. Așa cum aminteam, povestirile sale sunt încă foarte căutate pe piața școlară, uneori expres recomandate ca citire "suplimentară" sau "carte frumoasă"230. Îndemnul vine, probabil, nu atât de la educatorii avizați ai zilelor noastre, cât de la copiii sau părinții școlarilor de altădată, din anii primelor ediții ale povestirilor lui Almaș. Pentru cititorii care au depășit "Epoca de Aur" au apărut, între timp, și alte posibilități. Farmecul adevărului istoric: Neagu Djuvara " Aceasta nu este o carte obișnuită de istorie; nu este
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
considerabil de redefinire a reprezentărilor temporale. Ar putea fi înlesnit prin reflecția sistematică asupra noțiunilor de "gândire"280, "înțelegere"281 sau "conștiință" istorică 282, care rămân însă dificil de administrat chiar și pentru adulții profesionalizați, cu atât mai mult pentru școlari. Ofensiva contra istoriei evenimențiale ajunsă, parțial, și în manualele românești post-comuniste a însemnat nu doar reorganizarea cunoștințelor istorice pe coordonatele "duratei lungi", a structurilor social-economice și a mentalităților, ci și o diminuare a istoriei-narațiune. Clasica povestire populată de lideri politici
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istoriografice și politice, are consecințe mult mai profunde decât simpla omisiune a unui text sau altuia dintr-o lecție anume. Mârzescu, Marghiloman, Berthelot pot lipsi din cele două-trei ore de istorie care trec, o dată la câțiva ani, prin viața unui școlar silit să învețe despre "România în Primul Război Mondial" sau despre "Marea Unire". Este însă destul de grav să lipsească mereu toți ceilalți, care dau sens titlurilor și cronologiei din istoria noastră. Privită din paginile unui manual, istoria rămâne într-adevăr
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de la început stabilit în detaliu, incluzând participarea obligatorie a elevilor și a profesorilor la serviciul religios, la procesiunea pioasă spre mormintele celor căzuți (sau cel puțin la monumentul comemorativ dedicat lor), la actul depunerii de coroane. Pe tot acest parcurs, școlarii trebuiau să contribuie la întreținerea unei atmosfere solemne, intonând cântece și recitând poezii adecvate. În mod special, se recomanda ca praznicele care încheiau partea religioasă a ceremoniilor să fie urmate de adevărate serbări școlare patriotice, reunind eventual elevi din satele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
întrețină în propriul său orizont de viață. Predarea istoriei avea scopul explicit de a convinge, de a confirma valoarea unei identități colective, de a o difuza în forme atractive, chiar exuberante. În circulara ministerială din 1897, pentru "educația patriotică a școlarilor și serbarea de 10 Mai", Haret conferea deplină autoritate unei practici deja familiare, dar încă neînregistrată sub aspectul său normativ: "doresc ca, chiar cu începere din anul acesta, să stabilim și noi obiceiul serbărilor patriotice pentru școli"140. Ziua de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
strada Unirea și Ștefan cel Mare, cântând cântece patriotice până la statuea marelui Voivod Ștefan", unde profesorul Gr. Buțureanu ținea o cuvântare înflăcărată. Descriind greutățile învinse de români până "au ajuns să facă dorita Unire", oratorul s-a descătușat, "în aplausele școlarilor și a imensului public, exprimându-și dorința să putem cât de curând serba Unirea tuturor celor care vorbim dulcea și frumoasa limbă românească"156. Toate relatările despre eveniment notau participarea intensă a locuitorilor, impresionați de spectacolul oferit: "străzile erau literalmente
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exprimându-și dorința să putem cât de curând serba Unirea tuturor celor care vorbim dulcea și frumoasa limbă românească"156. Toate relatările despre eveniment notau participarea intensă a locuitorilor, impresionați de spectacolul oferit: "străzile erau literalmente înțesate de lume [...] entuziasmul școlarilor electrizase până și pe heteroclita populațiune din a doua capitală a Țărei"157; "în fața mulțimii [aflate în Piața Unirii] [...], cu un entuziasm de nedescris, elevii școalelor au cântat diferite cântece naționale și au jucat Hora Unirei"158. În final, invocarea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
populară în care să le arate importanța acestei mari serbări Tot atât de mare ca și serbătoarea învierii Domnului (s.n. C.M.)"202. Deși se insista asupra echivalenței simbolice dintre 24 ianuarie și Marea Unire din 1918, sub raportul informației istorice pentru uzul școlarilor, aceste momente erau clar diferențiate, în lecții speciale, care nu se confundau 203. Chiar și în cuvântările către săteni, se conturau două unități de expunere distincte, categoric departajate din punctul de vedere al situării temporale și al actorilor principali. Discursurile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tânărul stat socialist din 1918. Relatarea continua obsesiv pe tema protestelor sociale, ignorând complet dimensiunea națională. Greva generală din 1920 era introdusă în discuție ca precedent istoric pentru "Crearea Partidului Comunist din România"315; aici trebuia să ajungă de fapt școlarul, găsind astfel o variantă autohtonă a Marii Revoluții din Octombrie ce urma, evident "învățătura lui Marx, Engels, Lenin și Stalin"316. Mișcarea muncitorească primea astfel un trup și un conducător, ușor de regăsit în evenimentele următoare; căci toate erau menite
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
monopolul asupra adevărului printr-o cantitate sufocantă de tipărituri pentru copii, prin care trebuiau, de fapt, reeducați părinții vinovați că știau încă prea bine istoria de altă dată. Memorii și uitări de școală primară În următoarele decenii, "istoria patriei" pentru școlarii de clasa a IV-a a fost dominată de condeiul sfătos al profesorului Dumitru Almaș, asociat uneori cu Aron Petric sau cu învățătoarea Eleonora Fotescu. Autorii aveau răspunderea inițierii tinerilor în "povestea neamului", care trebuia să redea cât mai convingător
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
țările române", "Formarea statului național român", "România în perioada 1918-1944" și "Revoluția populară în țara noastră"341. După atâtea oscilații, anul 1918 s-a impus în fața impozantului său predecesor, 1917, fără a se elibera complet de vinovăția față de primele soviete. Școlarul ajuns în 1964 la sfârșit de gimnaziu afla, ca și primele generații de elevi ai Republicii, că guvernul român înăbușise revoluția socialistă din Basarabia. Se adăugau și detalii care confirmau faptul reprobabil: s-au "reintrodus rânduielile regimului burghezo-moșieresc", provocîndu-se astfel
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a început să se ocupe tot mai insistent de educația politică a elevilor. Pionierul, personaj special creat în acest scop de propaganda epocii, ar fi trebuit să transforme orice copil într-un devotat al sistemului. El reprezenta idealul vieții de școlar și, pentru a susține această ficțiune, s-au inventat simboluri, ierarhii și ritualuri specifice 139. Copiii de atunci nu au simțit însă acest lucru ca fiind o intruziune politică explicită; decât, poate, ajutați de părinții lor. Au perceput-o, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dar prin clasa a III-a și a IV-a s-au cam rărit [la fel s-a răcit și atitudinea învățătoarei]" (L.B.). Până la urmă, cu sau fără funcțiile părinților, toți aveau șansa de a-și ușura puțin viața de școlar, prin "cadouri"152 deloc dezinteresate: "[de] 8 martie, 1 martie, de ziua ei [...]. Era comitetul mamelor enoriașe și știau toți că trebuie să dăm bani pentru [...] tovarășa învățătoare. Parfumuri, minuni de genul asta, fel de fel [...]. Primea orice [...] și, din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și cei mai mici trăiau în aceeași dimensiune: "[copiii nu aveau bani la ei, la școală]158. Numai un băiat, al cărui tată lucra la un restaurant [...]. Dar pe noi nu ne interesa, știam că el e mai șmecher" (M.L.). Școlarii experimentau, alături de întreaga populație, două mari eșecuri ale regimului: industrializarea forțată și cooperativizarea agriculturii. Ambele au presupus imixtiuni în universul școlar, generând așa-numitele perioade de "practică" tehnologică sau agricolă 159. Ele definesc cel mai bine școala în anii din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pot să merg la biserică, dar să nu spun. Sau, să mă rog cu bunica [dar să nu spun altcuiva]"162 (M.L.). Între interdicțiile formale, practicile subînțelese și excesul de zel se găsea o cale de mijloc, cu versiuni adaptate școlarilor: "se mergea la biserică [doar] de sărbători, de Paști, în special. Noi, ca și copii, mergeam bineînțeles să facem spectacol, să aprindem fusta nu știu cărei babe cu lumânări cu chestii din astea ne ocupam sau să bem o bere în seara
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]