1,477 matches
-
aștept afară", își zise cu disperare îngrozitoare în suflet. În aceeași clipă pașii ei răsunară în ogradă. El îi recunoscu, deși niciodată nu și-a dat seama că-i cunoaște... Pașii intră în tindă și se înmoaie, apoi se opresc șovăind... Apostol simte șovăirea și iar își aude limpede bătăile inimii... Pe urmă clanța se mișcă fără zgomot și nici ușa nu scârțâie, deschizîndu-se puțin, de-abia atâta cât îi trebuie ei ca să se strecoare... Iar îi fulgeră prin gând lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sub casca ce licărea în reflexele razelor, îi zări și ochii rotunzi ca două mărgele de sticlă neagră. Și în aceeași clipă, se cutremură ca un lunatic care s-ar fi deșteptat din somn pe marginea unei prăpăstii. Locotenentul Varga șovăi câteva secunde, mormăind. În dreapta lui, țeava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în carne vie: ― Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ieși un soldat pirpiriu. Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
partid și îți spun eu... n-ai nimic de pierdut, cotizația e mică, iar tu ești tânăr și ai perspective! Iar în plus, dacă te fac membru, mai am si eu activitate ! Aceasta destăinuire îl făcu praf și începu să șovăie, - Însă, eu nu mă pricep prea mult la vorbe! - Nici nu trebuie... Ivanov, comandantul te simpatizează, chiar mi-a spus ca trebuie să te facem neapărat membru de partid, avem nevoie la tineret, de oameni de bază! - Domnule Rebegilă, am
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acești oameni cinstiți tibbu, porecliți de vecinii lor așa, adică oameni de piatră, nu numai pentru că trăiau aproape de munții de piatră, ci și pentru firea lor, nu puteau ieși ticăloși. Dar dacă totuși tânărul era iscoadă? Robul văzu că Auta șovăie și atunci urmă: - Mi-a dat un semn ca să-l recunoști. Mi-a poruncit așa: "Spune-i lui Auta că eu, și Ntombi, și Agbongbotile, și ceilalți oameni negri n-am mai putut îndura munca de tăiere și netezire a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lămuriri. - Nu mi-a spus decât că trebuie să venim cât mai grabnic acolo. - Și noi? întrebă Nefert. - De când ați arătat că sunteți prietenii noștri nu mai putem fi toți fără voi! îi răspunse Min. Când fu să intre, Mai-Baka șovăi: - Zeii ne duc poate în cer... Noi îi rugăm pe zei, să ne cruțe încă... pământul încă ni-e drag. Auta îl luă de mână ducîndu-l înăuntru, apoi pe Ntombi, și le spuse: - Nu în cer; deocamdată tot pe pământ
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
expresia feței lui trăda o profundă concentrare, Ramona observă și îl mângâie pe frunte încercând să-i așeze o șuviță rebelă, atunci el zâmbi. -Ramona vrei să fii soția mea?, întrebă el cu multă seriozitate, fără zăbavă și fără a șovăi. -Da, vreau Radu, răspunse Ramona hotărâtă, ca și cum ar fi așteptat această întrebare. După ce s-au pus de acord în această problemă, stabiliră data nunții, ca fiind luna septembrie, dându-și timp necesar pregătirii, aproape o lună și jumătate
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
moare. Iol fac. — Hai săio tragem acu puțoiului și să nomai frecăm atâta, spune Lexo. — No. Iol vreau. Gorman se uită la mine și râde strident. O să mori, spune el Încetișor. Le face celorlalți semn să plece, iar ei ies șovăind În șir indian. Are o cheie veche pe care o folosește să ne Încuie În camera asta. — Cheia de la căsuța iubirii, zâmbește el, punând-o pe polița de deasupra șemineului. Suntem numai el și noi, măgarul Împuțit. Fără să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dumitale, strângând târcoale împrejurul șefilor lui și vorbind de cord pe canapeaua miniștrilor. Ieri te-am văzut târcolind, cu același succes, pe celălalt guvern, care nici el nu avea nevoie de o personalitate nouă, după ce te văzusem cu bătaia inimii șovăind la alt guvern și la alte două guverne"161. E evident, în acest caz, că adresarea directă, la persoana a doua singular, e numai o modalitate de punere în scenă a unui discurs cu doi actanți principali: satiristul și publicul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Femeia lui a ieșit împreună cu el; dar pentru că a fost de altă părere și nu s-a unit cu el, i s-a dat semn, să fie stâlp de piatră până în ziua de azi, ca să cunoască toți că cei care șovăiesc și se îndoiesc de puterea lui Dumnezeu ajung judecată și semn pentru toate generațiile”. (Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), cap. XI, în PSB, vol. 1, p. 57) „Umbli în sfatul necredincioșilor, dacă spui în inima ta: Este, oare
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și dezbinări, că altă temelie nimenea poate să puie, afară de ceea ce este pusă, care este Iisus Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia VIII, p. 85) „Întreabă dar pe eretic: Dumnezeu se teme, șovăie, pregetă, se întristează?, și dacă-ți va răspunde: Da!, fugi de el și așează-l jos cu diavolul, dar, mai bine spus, mai jos decât diavolul! Nici diavolul nu va îndrăzni să răspundă așa!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința. Ahile nu șovăie să-l asigure pe Menoitios, care îi era ca un unchi, că îi va aduce fiul înapoi acoperit de slava cuceririi Troiei și încărcat de avuții. Cei doi părinți nu aveau să-și mai vadă fiii niciodată. Peleu a rămas
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința. Ahile nu șovăie să-l asigure pe Menoitios, care îi era ca un unchi, că îi va aduce fiul înapoi acoperit de slava cuceririi Troiei și încărcat de avuții. Cei doi părinți nu aveau să-și mai vadă fiii niciodată. Peleu a rămas
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ouk... pistis alethés, în„părerile muritorilor... nu-i în-credințare adevărată”; „puterea în-cre-dințării” (pystos ischys) nu va fi de partea presupunerii cum că ființa/ceea ce este eon se ivește din ceva (B 8: 12). „Dacă privitor la aces-tea încredințarea ta ar șovăi (peri tonde lipoxylos epleto pistis) și nu aiști cum din apă și din pământ, din eter și din soare / prin amestecatâtea forme și atâtea culori s-au născut (Empedocle, B 71: 1-3). Din„buna legiuire” - eunomia - se naște, mai întâi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
această etalare a moravurilor, trebuie să ne temem în continuare să nu fie unul dintre ornamentele ambițioase pe care Horațiu ne ordonă să le înlăturăm." Chiar dacă Corneille consideră sentințele ca pe cea dintâi dintre utilitățile poemului dramatic, și chiar dacă nu șovăie să le introducă în cuvântarea personajelor sale, el le folosește totuși mult mai puțin decât autorii antici 13. "Prima (utilitate) constă în sentințele și instrucțiunile morale care pot fi semănate acolo aproape peste tot, dar trebuie folosite cu sobrietate", scrie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru, căci, prea eroice fiind, nu ar putea să impresioneze spectatorul. Stoicul este chiar prin natura lui antiteatral. Citând în Laocoon, eseu despre estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor greci care nu au șovăit să arate personaje care suferă în trupul lor, care jelesc, gem și strigă, atunci când durerea devine intolerabilă, în timp ce francezii, sub pretextul bunei cuviințe, au golit scena de spectacolul suferinței fizice. "Este de remarcat că printre puținele tragedii antice care ne-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de cea, mult mai teribilă și necesară, pe care lucrurile o pot exercita asupra noastră. Nu suntem liberi. Iar cerul ne mai poate cădea încă în cap. Și teatrul este făcut ca să ne învețe mai întâi acest lucru." Artaud va șovăi mereu între acești doi poli ai cruzimii, concepția grand-guignolesque, sălbatică, ce face sâmgele să curgă, care mutilează, care torturează corpul, și cruzimea metafizică ce rănește sufletul. Cele două pantomime ale sale, Piatra filosofală și Nu mai există cer, ilustrează aceste
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
loc, într-o sălbăticiune perfectă... înainta tiptil, ca o pisică, ca o umbră trecătoare, care apărea și dispărea printre alte umbre. După o vreme, din nou îl prinse dorul de casă... de Anuca... Porni cu pasul lui ușor, fără a șovăi, prin hățișurile încâlcite, neumblate de picior de om, gonind neobosit toată noaptea. Se opri în câteva rânduri, trăgând pe nări aerul proaspăt al dimineții. Din marginea lizierii, așezat pe labele dinapoi, se uita la casa pădurarului, cum se desprindea din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei negru și subțire, cu cizme din piele întoarsă cu toc imens, marca L.K Bennett, ideea de a parcurge mai mult de câțiva metri pe jos nici nu intra în calcul. Nu existau taxiuri. Făcu câțiva pași pe trotuar, șovăind pe tocurile înalte și întrebându-se cum se făcea că întotdeauna găsești taxiuri când nu ai nevoie și niciodată când ai. Dacă fac vreo bășică, o să-i dau în judecată pe cei de la Iarnrod Eireann cu tot cu defecțiunile lor tehnice! își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu ar mai fi trebuit să fie nimeni în casă. Deși, acum că se gândea mai bine, își aduse aminte că alarma nu era pornită. Ceea ce nu i se păruse ciudat mai devreme, căci se așteptase să fie cineva acasă. Șovăi. Existaseră zvonuri despre niște jafuri în unele dintre casele de bogătași din zonă. Aceste jafuri se petreceau de obicei seara devreme. Dar sigur că nu putea să fie asta. Se îndreptă în vârful picioarelor spre ușa bucătăriei și o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nevoie. Așadar, vorbi Marcus cu accentul lui american, tărăgănat. Obosită, sau plictisită, sau amândouă? — De fapt îngândurată, spuse ea repede. N-am treabă cu oboseala. Și plictisită nu sunt niciodată. Bărbatul râse. Îmi pare bine de cunoștință... Domnișoară... Privirea lui șovăi între Darcey și Neil. —McGonigle, spuse ea repede. Sunt managerul pe probleme de dezvoltare a afacerilor. —Darcey McGonigle, zise Neil. — Aa, exclamă și Douglas. Încântat de cunoștință, Darcey. Asemenea, încuviință ea. Cred că am fost cu toții puțin îngrijorați de cum are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un început foarte reușit, se gândi ea. Însă lucrurile nu puteau să evolueze decât în bine. De fapt, lucrurile chiar aveau să meargă mai bine, și asta cât de curând! Punând piciorul pe prima scară, trecu pe lângă jacheta lui Aidan. Șovăi. Exista vreo șansă ca inelul să fie în buzunarul gecii? Ar îndrăzni să verifice? Rămase pe treaptă nehotărâtă. Dacă s-ar fi uitat, ar fi stricat surpriza. Și dacă inelul nu era acolo - păi, asta probabil că ar fi însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-ntre fete, pot să plece de pe-acum. Clar nu voia ca gemenele să întârzie declarația de dragoste nemuritoare a lui Aidan și înmânarea acelui superb inel de logodnă. — Stai liniștită, răspund eu, se auzi vocea lui de jos. Darcey șovăi, apoi hotărî să-și treacă rapid uscătorul prin păr înainte de a coborî și de a se descotorosi de surorile sale, în caz că era nevoie. Și ele îl simpatizau pe Aidan și parcă le vedea făcându-se comode în vederea unei seri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Capitolul 20tc " Capitolul 20" P rimul impuls al lui Darcey, după ce vorbi cu Tish la telefon, fu să se repeadă până în Galway și să vadă ce naiba se întâmpla, însă își dădu seama că era prea târziu ca să mai plece acum. Șovăia nehotărâtă la ușa barului, întrebându-se cum de avea tatăl său talentul să facă lucrurile cele mai neașteptate. Întotdeauna păruse un om atât de cu capul pe umeri când era ea mică. Dar era clar că era un pericol emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ultima zi în apartamentul lui și nu ar fi căzut pe scări. —Nu-ți face griji în privința hârțogăraiei, o asigură Neil, care nu observase roșeața. Deja ne-ai trimis toate informațiile necesare pe e-mail. Am să mă ocup eu. Darcey șovăi. N-am să-ți fur clienții, stai liniștită. O să se știe cine i-a adus. Nu de asta îmi făceam griji, zise ea. Dar e slujba mea. Nu te mai stresa atât și mai ia și tu o pauză, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]