308,881 matches
-
nu mai vreau să suport singur dezgustul și lumea aceasta ajută-mă sunt mort ca mărul mă rostogolesc la vale și trebuie să mă sufoc sub lemnul iernii o Dumnezeul meu nu mai știu încotro mă poartă drumul nu mai știu ce-i bine și ce-i rău pe câmpuri Doamne Dumnezeul meu oasele-mi sunt neputincioase și sărace cuvântul arde în tristețe pentru tine. * * * Neliniștea domnește în ierburi colibele sunt cuprinse de încordare mă lovește clopotul Doamne Dumnezeul meu sălbatici
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
generație, este un fapt. Cred însă că pe cititorii noștri i-ar interesa și ce soartă a avut Un brin d'aneth... în Franța. Te-aș ruga să povestești cum s-a vîndut cartea, ce ecouri ai avut după apariție. Știi destinul acestei cărți, care a fost publicată mai întîi la Cartea Românească, în traducerea Irinei Mavrodin, cu ilustrația regretatului Horia Bernea, și numai la doi ani după aceea a putut apărea și în Franța, la Editura L'Harmattan. Este o
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
curiozitate vie pentru cea mai mică întîmplare din domeniul care-l interesa pe el. Am avut onoarea să fiu invitată la masă la el. L-am invitat și eu și am făcut sarmale. E unul dintre felurile pe care nu știu să le fac prea bine, dar m-am străduit... Ce alte peripeții ți-a mai prilejuit prima ta carte? M-aș referi la încă două, care m-au impresionat în mod special: O doamnă, care venise la acea "Mille feuilles
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
alte ocazii, de atunci mă frecventează în mod asiduu, e foarte simpatică. Este o ființă care citește enorm și are o curiozitate nealterată... Acum, există un curent în Franța, care susține că gustul a fost pervertit, că lumea nu mai știe ce e adevăratul gust. Se țin și cursuri de educare a gustului. Între altele, anual, în toate școlile din Franța, are loc o Semaine de goût. Tînăra despre care am pomenit are o prietenă care e institutoare la Nice și
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
trimis și o fotografie, cu clasa în care era harta României... În sfîrșit, asta m-a impresionat mai mult decît apariția unor articole în presă, care poate că ar fi fost mai convenționale. Era o relație extrem de directă. Apoi, după cum știi, în fiecare an, la Sète, în sudul Franței, are loc un festival românesc, intitulat Journées franco-roumaines. A fost inițiat de un domn, numit Claude Pernin, un francez care s-a îndrăgostit de România. Îl organizează cu eforturile lui personale. Cum
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
organizat și o expoziție de pictură. Eu găsesc că acest eveniment, care se desfășoară în fiecare an, este benefic, pentru difuzarea culturii românești. Prin cafenele, detectiv" Ți-aș propune să vorbim despre această a doua carte, intitulată Café, din cîte știu, în curs de apariție. Da, tot la Cartea Românească; sper să apară într-un viitor foarte apropiat. Cine a tradus-o? De data asta, am decis să o traduc chiar eu. Mi se părea că eram singura care puteam să
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
fost curioasă să notez ce vedeam. Deci ideea ți-a venit din mers? Din mers, absolut. Ideea primă a fost să fac o carte despre cafenelele de cartier, cu aceste notații pe viu. Să le culeg în timp. Nici nu știu cît a durat. Vreo doi ani. Mult. Da, pentru că bănuiesc că ți s-a întîmplat și să te duci în cîte o seară și să nu se întîmple nimic. Absolut. Am și un capitol în carte, în care descriu chiar
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în care indici, cu precizie, gramajul și în care scrii "mămăliguța se face așa...". Tot ce se întîmplă împrejurul mîncării mă interesează mai mult decît mîncarea. Și, după cum știi, am luat ca subiect, perioada trăită cel mai intens: copilăria, cu personajele reale, care existau în timpul acela. Cartea era un mesaj trimis francezilor de o româncă trăind în Occident. Și pînă la urmă, a ajuns și în România. Mai întîi
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
om decât conaționalii săi de tristă calitate ocupând în epocă posturi grase în propagandă și cultură, Schneider, acest inenarabil Schneider, bunătatea în persoană pe pământ, pe care l-am cunoscut și eu și am vorbit cu el și care nu știu din ce trăia, cum rezista; ei bine, drăguțul de Schneider - cred că după ce Labiș își dăduse duhul - moștenise, din senin, o avere colosală. Nu cunosc amănunte. Tot ce pot să spun e că inși ca sărmanul inamic al ploșnițelor bucureștene
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
aceeași instrumentație detaliată, "raporturile dintre creația autohtonă și evoluția mondială a cinematografului"". Grea ștafetă de purtat pentru secundul B. T. Rîpeanu, după dispariția prematură în 1975 a șefului de școală neînvestit ca atare! Și o dilemă în același timp - nu știm dacă sau în ce măsură conștientizată ori posibilă în condițiile lucrului colectivist și instituționalizat: cu cine și cum să continue opera. Cantacuzinul nefiind ramplasabil, inchietantă rămînea opțiunea de direcție: căutarea unei compensații, a unei complementarități sau acceptarea unui adaos aglutinant? Mai mult
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
probabil, se eluda că înaintașul devenise istoriograf (filmograf) abținîndu-se din motive politice de la critica la zi, dar revendicîndu-se de la eminenta sa formație în materie, nu tocmai agreată și cu atît mai puțin cultivată în context. O prăpastie (din nou: nu știm dacă văzută și recunoscută) separa ștafeta primită de tărîmul pe care B. T. Rîpeanu urma s-o poarte: instituționalizarea în feude de serviciu a compartimentelor filmologice (cronicarii din periodice - pe de o parte, istoriografii subordonați falsei academii - pe de alta
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un neadevăr ; cine simte așa, nu mai poate trăi). Când scrii o compoziție nouă, vrei ceva. Fără să vrei ceva nu poți și nu are rost să scrii. Când vrei, nu știi cum vei fa- ce-o. După ce știi, și ai făcut, nu mai ai de ce s-o faci din nou). După ce ai făcut, constați că ai făcut altceva decât ai vrut. (Dar fără să fi vrut acel ceva, nu ai fi
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
paranteză e un neadevăr ; cine simte așa, nu mai poate trăi). Când scrii o compoziție nouă, vrei ceva. Fără să vrei ceva nu poți și nu are rost să scrii. Când vrei, nu știi cum vei fa- ce-o. După ce știi, și ai făcut, nu mai ai de ce s-o faci din nou). După ce ai făcut, constați că ai făcut altceva decât ai vrut. (Dar fără să fi vrut acel ceva, nu ai fi făcut acest altceva). Artistul nu știe exact
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
După ce știi, și ai făcut, nu mai ai de ce s-o faci din nou). După ce ai făcut, constați că ai făcut altceva decât ai vrut. (Dar fără să fi vrut acel ceva, nu ai fi făcut acest altceva). Artistul nu știe exact ce face. Poate că așa e omul îndeobște, în acțiunile mai complexe! (Implicațiile vieții sunt neprevăzute! Deoarece o operă izbutită e mai bogată în consecințe decât în intenție.) (Acest text a fost scris pe trei jumătăți de bilete pentru
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
Sunt nemulțumit de mine dar sunt mulțumit de viață. Un om mărginit face o muzică mărginită. Elementele adunate au fost "înghețate" statuar și apoi fără milă unele din ele au fost părăsite în cioplirea statuii. ( Omul adună și trebuie să știe mereu a fi gata să renunțe la ceea ce ostenește, în numele unei trepte mai înalte). Emisiunea Beethoven la radio (Sfințirea Casei, Lieduri, Romanța în sol, Bagatele). îmi place enorm. Într-adevar energia creatoare este deasupra "euforiei" sau dramei. Dar oare aceasta
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
unei trepte mai înalte). Emisiunea Beethoven la radio (Sfințirea Casei, Lieduri, Romanța în sol, Bagatele). îmi place enorm. Într-adevar energia creatoare este deasupra "euforiei" sau dramei. Dar oare aceasta înseamnă umbrirea eticii? în muzică îmi place omul, care, se știe că a fost moralist (tolstoian). <2 martie 1972> în tempo lent Bach și Chopin căștigă în frumusețe; Beethoven pierde la lectura încetinită. Originalitatea cu orice preț! în secolul XX căutarea ei a devenit căutare paroxistică. Semnătura autorului capătă pregnanță mai
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
înfășura el cu miere pe la urechi - Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața de catifea a ochilor mei obosiți s-a ridicat și a devenit rouă. M-am plimbat încet (între orele 20-23) prin Saint Germain, Rue du Bac, Rue des Pyramides și până acasă - purificat. < 2
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
în hologramă) să reflecteze imaginea de ansamblu, să aibă funcție (cât mai multă informație) genetică. Artistul se plimbă pe domeniile intuiției și rațiunii. Busola - intuiția. Nu-mi pun problema dacă e literatură sau muzică sau filosofie : imaginația mă stimulează; nu știu dacă realizez ce mi-am propus și nu mi-e frică să realizez altceva. înainte de toate- o energie creatoare. ...Totodată însă, risipa e mare; în afară de faptul că multe străluciri sunt false, în drumul spre realizare al potențelor reale, se pierde
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
și nu mi-e frică să realizez altceva. înainte de toate- o energie creatoare. ...Totodată însă, risipa e mare; în afară de faptul că multe străluciri sunt false, în drumul spre realizare al potențelor reale, se pierde uneori prea multă energie. Drumul artei, știm, este un drum greu - legat de muncă, ispite și sacrificii. De ce, e greu de spus. Stimulentele și dificultățile în artă își au rolul lor pozitiv dacă acestea se găsesc în cantități rezonabile. Ceea ce rămâne dureros și de neîmpăcat în desfășurarea
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
prin preluarea unor imobile adecvate, conform metodologiei legale". Deocamdată, singurul lucru evident este că sediul (neterminat, cum este) al Bibliotecii se confiscă. Despre eventualii "înlocuitori", nici un indiciu. Cît despre banii din care va fi amenajat un alt sediu, tot ce știm este că se confiscă și ei. În marea lor generozitate, M.C. și M.E.C. cedează (conform aceleiași Hotărîri, la articolul 2) Secretariatului General al Guvernului cele 48,5 miliarde de lei menite să finanțeze proiectarea și execuția sediului confiscat. Dacă imobilul
De ce n-am participat la Forumul Culturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14964_a_16289]
-
există o inteligență, dar și o morală în creștere [...] Este vremea emoțiilor intense." (Încerc să scriu o poesie - V). Poezia pare deseori a fi doar un punct de plecare (multe pagini "degenerează" în eseu pur) și ar fi interesant de știut, dat fiind faptul că ultimele opt poeme nu prezintă construcția celorlalte, în ce măsură acest ciclu inedit a fost definitivat. Impresia mea este că el nu are final și că putem reconstitui modul în care Iustin Panța scris dezvoltînd ulterior în sensul
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
încremenită cu micile mele "rîndulețe" în fața lui. Dar el mi-a citit cartea de debut în manuscris și mi-a făcut adnotări, unele elogioase, dar nu toate. De exemplu despre poemele în "limba spargă" pe care am inventat-o - nu știu dacă ați auzit despre acea drăcovenie pe care am făcut-o - a scris: "Nina Cassian, dacă pui în volum năzdrăvăniile astea, te ucid, cu dreptul pe care mi-l dă marele, fără de seamă talent ce-l ai." Am aceste manuscrise
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
se reflectă la infinit. De aceea am început să restructurez complet jurnalul. Încerc să transform totul în niște memorii. Iată la ce lucrez eu acuma. Poezie scrie aproape toată lumea, dar jurnalul ăsta numai eu pot să-l scriu și nu știu cîți ani îmi mai dă bunul D-zeu și de aceea acesta este proiectul meu esențial. Poezie scriu doar cînd îmi mai vine. R.B.: Acest jurnal poate fi și un fel de reevaluare a trecutului. În perspectiva prăbușirii comunismului și
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
este că în fond aveam de-a face cu o pseudo-religie. Mircea Eliade a dezvăluit rădăcinile mitice ale comunismului, le-a demonstrat caracterul mesianic, aspirația spre acea pace universală care s-ar instala în cele din urmă; numai că Occidentul știa deja din timp ce s-a întîmplat dincolo de Cortina de Fier. N.C.: Probabil că experimentul ar fi trebuit făcut pe propria piele în toată grozăvia lui. Comunismul a călcat în picioare toate principiile. Exista de exemplu o lozincă: "Modestia, principala
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
creierul și ne-au distrus pe dinăuntru. R.B.: D-na Nina Cassian, sunteți acuma, cînd stăm de vorbă pe malul mării, pentru cîteva zile în România, vă reîntoarceți în Statele Unite. Care este spațiul libertății d-voastră? N.C.: Libertate? Eu, să știți că am fost liberă întotdeauna. Asta înseamnă că am fost iresponsabilă. Mă purtam iresponsabil. De aceea partidul comunist nu m-a iubit niciodată. A fost o dragoste neîmpărtășită, pare-se. Nu m-a iubit niciodată pentru că eram liberă, or eu
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]