1,670 matches
-
de a trece mai repede peste această etapă, în comportamente de genul: privirea repetată a ceasului/telefonului, desenul pe o hârtie de șervețel, bâțâitul din picioare (la băieți), privitul în jur, jocul cu tricoul sau cămașă (în timp ce vorbeau), răsucirea unei șuvițe de păr (fetele), gestul de a bea în mod necontrolat de repetat apă/sucul din pahar și grabă de a-l umple la loc. Momentul completării chestionarelor, care a urmat video-înregistrării, a adus eliberarea de toate aceste manifestări nonverbale; nu
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
laconic, doar când bem câte vreun pahar două devine mai vorbăreț. La fel sunt și eu. Este tot scund, cu părul șaten zburlit, căci nici acum nu-i stă peste cap, cu un vârtej în frunte care-i duce o șuviță în răspăr, ochii tot iscoditori, de copil obraznic, cu încrețituri în colțurile gurii și a ochilor, fruntea îi este brăzdată de două șanțuri proieminente, cu vocea acum mai groasă, poate de la fumat și băutură și mincinos de îngheață apele. Păstram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nicos mirele, de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând, în brațe cu Gheorghios care mirosea a lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând, în brațe cu Gheorghios care mirosea a lapte și cumva a pui. O să i dea basmaua jos și-o să-i despletească părul ca să-l sărute șuviță cu șuviță. Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea. Se va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
km de Mecca, la poalele căruia petrec noaptea în rugăciuni, merg în satul Mina, la 8 km de Mecca, unde aruncă cu pietre în „demonii” întrupați în trei stâlpi de piatră, apoi bărbații se tund iar femeile își taie o șuviță de păr, sacrifică animalele pe care le-au adus cu ei (oaie, berbec) și timp de trei zile petrec (Sărbătoarea Sacrificiului). În ultima zi, pelerinii se întorc la Mecca, pentru a mai face o dată turul Kaabei. 4. Diversitatea religioasă din
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
alta, ca și cum odinioară ar fi pornit cu toții să netezească un munte de sare, în care ar fi scobit străzile, și casele, și ferestrele, sau ca și cum, da, mai curând așa, ca și cum și-ar fi croit iadul alb și fierbinte cu o șuviță de apă clocotită, ca să arate că ei pot locui acolo unde nimeni n-ar fi fost în stare, la treizeci de zile de orice urmă de viață, în acea groapă din mijlocul deșertului, în care arșița amiezii îi ține pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către școala înălțată pe povârnișul colinei. Se chinuiau din greu, înaintând cu mare încetineală prin zăpadă, printre pietre, pe întinderea nesfârșită a podișului înalt și pustiu. Din când în când, calul se poticnea. Nu se auzea încă, dar se zăreau șuvițele de abur care-i țâșneau atunci pe nări. Era limpede că măcar unul din cei doi bărbați cunoștea bine locurile. Țineau drumul cel bun, deși de câteva ore era ascuns cu totul sub un strat de zăpadă murdară. Învățătorul socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din nou, aruncând în jur priviri stinse. Văzându-l pe d'Arrast, rămase nemișcat, cu fața întoarsă către el, dar fără să pară a-l recunoaște. O sudoare uleioasă și murdară îi acoperea obrazul cenușiu, prin barbă i se scurgeau șuvițe de salivă, o spumă neagră și uscată i se închegase pe buze. Încercă să zâmbească, dar, sub greutatea care-l țintuia locului, se vedea bine cum tremură din tot trupul. Numai în dreptul umerilor mușchii îi înțepeniseră într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe Hariga în ultima lui dimineață, înainte de execuție, ziua vânătă, aburită. Prelungea ulti mele gesturi, încheindu-și cu încetineală gulerul, manșe tele cămășii, netezindu-și părul încă șaten și aspru, despăr țind fără grabă, după cărare, la stânga și la dreapta, șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în mâini, frecându-l cu palmele, eliberându-l, apoi, lent, fâșie cu fâșie. Și-l amintea, din lunile fierbinți ale fantasticei lor reîntâlniri, după ieșirea ei din închisoare. Fruntea, sprâncenele, cuta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzuse obișnuitele șervețele în palma grăsuță. Îl surprinsese pe Lucian, cândva, la pisoar, manevrând șervețelele. Pedanterie, oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în cameră, se întinse îmbrăcat, peste cuvertura roșie, cu privirea pierdută în pătratul de var al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se privi îndelung în oglinda chiuvetei. Păr blond și buclat, rărit, atârnând în șuvițe murdare. Fruntea înaltă, încă netedă, avansând prin calviție. Tăietura din copilărie se vedea tot mai puțin... Sprâncene stufoase, frânte într-un unghi. Urechea cuminte, păgână, ca un fetiș al canibalilor. Ochi obosiți, încă albaștri, cenușii, ca de fum, dar sticloși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întrebări urgente, importante, dar n-are rost. — Nu știu încă, nu m-am gândit. Și tot zâmbește, cu buza de dedesubt împinsă înainte. S-ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului. Domnul cu păr ondulat și scurte șuvițe argintii își trece mapa sub brațul stâng. Scoate mănușile. Îmbracă stânga, dreapta. Celălalt vâră ambele mâini în buzunarele scurtei îmblănite. Trec prin dreptul vitrinei unei librării. Dacă ar fi să ne luăm după toate vorbele... Mi-au parvenit și ipoteze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unui om normal la cap că o moartă nu te lăsa să-l iubești? Cu siguranță ar fi crezut că sunt nebună..., dar eu eram nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l consolez, să-l ador, să-l iubesc ca o nebună, venisem să-i mai torn ceva otravă în suflet
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a ta, și părul tău devine pe zi ce trece mai alb, tot mai alb, și mai alb... În acea dimineață, cu naivitatea unui copil care a uitat că e matur, am întins mậna tremurậndă spre ninsoarea aceea grăbită de pe șuvițele frumos pieptănate. Dar era dimineață, zăpada încă nu se topise, mi-era cald din nou, sorbeam priviri viclene, vedeam încăpătậnare, trufie și teamă. Visam, visam și zậmbeam, jucậndu-mă prin parul tău argintiu... - Nu, nu, nu se poate! Dar m-am
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de stigmate în răspăr, iar vremelnicele concepții le-ai aruncat în grabă eliberând aspirații furibunde; te-ai îndepărtat ca să rămâi în mine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de o frumusețe crudă, nemaiîntîlnită de mine până atunci, cu un corp perfect, antrenat să stea bine de sute de ore de gimnastică, ce-i dădeau o ținută de invidiat. Părul permanent ondulat, dar fără să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am văzut nemulțumirea pe fața celor doi martori, care mai mai că-mi blocau drumul. Cei doi nu se clinteau. I-am pus mâna pe umăr. Un cap plin de păr încîlcit de vânt s-a ridicat către mine. Printre șuvițele albicioase i-am deslușit ochii. Nu a scos nici un cuvânt, doar l-a înclinat puțin a părere de rău, i-a închis pentru o secundă, a mimat dezamăgirea, a redeschis un ochi și m-a privit, încercînd să se scuze
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
așez tîngă ea. Nu am scos un cuvânt. M-am apropiat și fără să mă simtă m-am așezat lângă ea doar puțin mai în spate, cât să nu mă vadă. Am privit-o minute în șir cum își îndepărta șuvițele de păr pe care vântul i le arunca în față. Mă fascinau degetele lungi ale mâinii care parcă alegeau firele de păr, ba din ochi, ba dintre buzele uscate de vânt, încercînd să le așeze îndelung după urechi sau în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ești supravegheat. Am fost convină că nu s-a prins că sânt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum își șterge lacrimile răzlețe, care-i umezeau din când în când șuvițele rebele pe care ți le-am descris adineauri. Paradoxal, pe aceeași plajă, cu câtva timp înainte, cu câțiva ani buni înainte, am fost și eu, la rândul meu, supravegheat câteva ore de cineva care nu știa de ce am dispărut ca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuprindea genunchii, eu o cuprindeam pe ea din spate. Mi-am pus capul pe umărul ei. Nu a schițat nici un gest, semn că știa cine o îmbrățișează. Vântul s-a prins și a început să-mi dea și mie din șuvițele ei. La început, doar în ochi, după care puțin câte puțin și în gură. Aveau gust bun pletele ei. Și miros. La un moment dat și-a lăsat și ea capul pe mâna mea. Dacă ne priveai din față, vedeai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Primele cuvinte schimbate au fost: "Mergem?" Ne-am ridicat împreună sau mai bine zis am ridicat-o de subțiori. Odată ajunsă în picioare, s-a răsucit către mine și buzele noastre au făcut cunoștință, bucuroase că tot ce au povestit șuvițele de păr era adevărat. Adică moi, dulci și fragede, chiar dacă vântul le-a uscat și înăsprit puțin. Am luat-o de mână și ne-am oprit în camera mea. Eram zgribuliți de vântul pe care nu l-am simțit pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
măcar cu lacrimile ei. Așa hotărâră, în a patra noapte, cei doi înțelepți din sat. Ntombi era fata cea mai frumoasă. Acum se spăla în lumina lunii și câteva fete îi ungeau părul cu grăsime și i-l împleteau în șuvițe. În acest timp, tobele băteau neîntrerupt. Când Ntombi fu gata de plecare, cei doi înțelepți făcură semn spre tobe să tacă. Unul dintre ei, bătrânul Tankoko, se depărtă de oameni și vorbi mult timp cu ochiul străin. Apoi celălalt, vrăjitorul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
hotărât să iese înainte de venirea ei, se scuză că nu se simte bine. Angela insistă totuși, spunându-i că un pic de aer îi va face bine. într-adevăr era puțin palid dar având părul în dezordine, ba chiar câteva șuvițe rebele îi veneau în ochi, sub lumina artificială i se păru atât de chipeș și mult prea copil. Zâmbind și făcând un semn cu capul dezaprobând-o, acel zâmbet al lui destul de rar văzându-se fluturându-i pe frumosu-i chip
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și cu multă plăcere „Fotoliul din odaie”, prin vocea caldă și suavă a Mirabelei Dauer. Radu parcă deveni puțin încruntat iar expresia feței lui trăda o profundă concentrare, Ramona observă și îl mângâie pe frunte încercând să-i așeze o șuviță rebelă, atunci el zâmbi. -Ramona vrei să fii soția mea?, întrebă el cu multă seriozitate, fără zăbavă și fără a șovăi. -Da, vreau Radu, răspunse Ramona hotărâtă, ca și cum ar fi așteptat această întrebare. După ce s-au pus de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
descoperim că vestigiile cel mai bine conservate au fost decoruri de case particulare, conservate intacte sub cenușa Vezuviului. De unde abundența de naturi moarte, scene de gen, mici mozaicuri naturaliste, viniete licențioase. Mai sunt portrete de femei și de cupluri, cu șuvițele crețe pe frunte, sprâncenele groase și negre și cerceii lor. Roma a împins foarte departe individualizarea trăsăturilor, mult mai departe decât Grecia. Dar ceea ce nouă ni se pare cel mai caracteristic artei romane era în mică măsură socotit astfel de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]