8,709 matches
-
corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un homar. Iar uneori ea făcea o mâncare picantă cu crabii mari ce se târau pe țărm chiar pe sub picioarele tale. Sus pe munte erau portocali sălbatici, și din când în când Ata urca împreună cu două-trei femei din sat și se întorcea încărcată cu fructe verzi, dulci și savuroase. Atunci se coceau nucile de cocos și verișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
porunca Împăratului. Dante Începea să Înțeleagă. - E unul din castelele lui Frederic? Una din fortărețele cu care Împăratul Își marca hotarele Împărăției? - Nu, nu la hotare, ci În Capitanata, În centrul provinciei, pe o Înălțime de unde, În zare, se vede țărmul mării. În plină lumină de Miazăzi. Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se apropie de peretele din fund, unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Întrerupsese, mintea lui Amory era Încă Într-o formă excelentă. Nu se știe precis ce-ar fi făcut din el Încă doi-trei ani de viață În stilul acesta. Odată Însă, când se depărtase, Împreuna cu Beatrice, cam patru ore de țărm, navigând spre Italia, apendicele i s-a perforat - probabil din cauza prea multor mese luate În pat - și, după o serie de telegrame frenetice expediate În America și Europa, spre uimirea pasagerilor, transatlanticul a cârmit Încet și a revenit În portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ușor și i s-a părut că Ferrenby, un candidat Învins, schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele Întinderi de nisip, precum și acoperișurile roșii atârnând deasupra apelor albastre. Pe urmă au străbătut În viteză orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ani - și ce zi leneșă a fost, Când de finaluri fericite ne erau apărate Sufletele tinere și netulburate. Chipul atent, cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă ceva mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem pentru tine Exact aici! Unde X apără divorțul, nesigur, Și Cum-o-Cheamă-i cade-n brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zeu tânăr și extravagant ar ști sau ar Întreba despre ele?... Cine poate dărui atâta aur...? AMORY ESTE RESENTIMENTAR Încet, dar inevitabil, cu un avânt brusc la final, În timp ce Amory vorbea și visa, războiul a trecut iute cu tăvălugul pe țărm, spălând și plaja unde jucau cei de la Princeton. Seară după seară, sala de sport răsuna de strigăte și pluton după pluton mărșăluia pe dușumea, distrugând marcajul pentru baschet. Călătorind până la Washington la sfârșitul săptămânii următoare, Amory a fost Întrucâtva afectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Coloană de-un gri argintat, Stafiile s-au deșteptat la căderea tăcută A pașilor pe drumul neluminat. Docurile umbrite răsună de pașii celor o sută Ce din ziuă În noapte-au plecat. Așa zăbovim pe punțile fără de vânt, Văzând pe țărmul spectral Umbrele zilelor mii, epave fără cuvânt... O, regreta-vom anii Scurși atât de banal? Vezi tu ce albă e marea! Norii s-au spart și ceru-i de foc, Cu goale și galbene drumuri se-acoperă zarea. Zgomot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lungul unui trotuar șerpuit, care l-a scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval dezordonat de lângă doc. În jurul lui zări cocile multor ambarcațiuni În diferite faze de reparație. Mirosea a rumeguș și a vopsea și se simțea miasma abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe iubit de iubită,/ Cu lumina care pierde, noaptea care Învinge;/ Iar vremea amintită Înseamnă durere uitată/ Și gerurile-s ucise, florile născute,/ Iar În lăstăriș, sub covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine, iar acum, când aș avea nevoie de întreaga lor energie, nu mai pot nici ei, nu mai au entuziasmul de altădată, sunt ca niște epave în bătaia vântului, pe care nu știu dacă le voi mai putea aduce la țărm, să le repar și apoi să mergem mai departe în cruciada minunată în care am pornit în 24 mai 1990, data înființării Teatrului Masca. Și aici soarta mi-a jucat un renghi, căci nu am știut să-mi apropii oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
impresia că s-ar evapora la prima atingere. — Fotografia asta e de-acum doi ani, de la un festival de film din Barcelona. Filmul În care Reiko a jucat rolul principal a fost apreciat foarte bine de critici. Un film italian, Țărmul mării, ai auzit de el? — Nu, n-am auzit. — Așa e, japonezii habar n-au de compatrioții lor care au succes În străinătate. Nu-mi puteam dezlipi ochii de pe fotografie. O fată așa de slăbuță... mă gândeam eu. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pus în pat să citesc. Nu genul de lectură pe care l-ai descrie ca fiind captivant, cât mai ales incredibil. Da, ăsta era cuvântul: incredibil. Existaseră întotdeauna reviste ciudate, de ocultism, în Berlin, precum Zenit și Hagal, dar de pe țărmurile fluviului Maas până pe malurile fluviului Memel nu exista nimic care să se poată compara cu apucații care scriau pentru revista lui Reinhard Lange, Urania. Să-l răsfoiesc timp de numai vreo cinșpe minute mi-a fost de ajuns ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dat seama că va trebui să găsesc o altă noapte în care să adulmec prin clinica lui Kindermann, am simțit legăturile care mă țineau ancorat în starea de veghe slăbind și am fost luat de curent, îndepărtându-mă încet de țărm, vocea lui Meyer fiind deja prea departe de mine ca să mai aud ce zicea. După câteva zile petrecute la clinică, mă simțeam mai bine decât mă simțisem în ultimele patru luni. Odată cu vitaminele și dieta cu alge și legume proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
membre limpezi, o cristal! Sub mături, fluturi și urîturi Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi, Un glas din ceruri cere: - Dacă Ai face-oglinzile să tacă? Din somn, din stofă sar deștept, Smulg fierul scurt, îl duc la piept. La țărmul apelor de gală Strig hidra mea, chilocefală: - Întemnițate William, Cast hidrofil, te așteptam Să treci, maree, din oglindă În luna frunții, să te-aprindă; Student stufos, Bostonian, Cețoase Wilson William, Îți jur, ar face-o bună mină Spini șase-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
CE M-AȘ BUCURA DE TINE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului bucura-m-aș eu de ochii tăi cum se bucură un val de mare când rătăcit se-ntoarce de pe țărm bătut de vânt și ars de soare bucura-m-aș eu de trupul tău cum se bucură un prunc la sânul mamei purtat și dezmierdat în pântec își astâmpără la țâță chinul foamei bucura-m-aș eu de tot ce
CE M-AŞ BUCURA DE TINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364403_a_365732]
-
de răsărit pe care tu vrei s-o străbați dimineața călărind după dropii. Cerul e mai mult o cupolă tapetată cu mătase gri-albăstruie între niște orizonturi liniare unde gândurile se arcuiesc dezinvolt ca valurile unei mări într-un golf cu țărmuri stâncoase. Seara coboară în cântecul greierilor cu gabriolete trase de cai înaripați. Din amvonul zilei pleacă păsările spre pădurile-n care arde crepusculul, fâșia tăcerii se extinde, toate ființele se retrag în sălașul odihnei. Amurgul uitării prinde-n iubire rădăcini
AMURGUL UITĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364412_a_365741]
-
De peste douăzeci de ani maiestuoasă Statuie a Libertății, ce «luminează calea libertății din lume» cu forța ei, străjuiește peste Insula Beldow, la intrarea în portul New York, ca un simbol al libertății pentru toți cei ce se bucura de ospitalitatea acestor țărmuri americane. Faimosul sculptor Bortholdi și-a dăruit douăzeci de ani din viața să efortului gigantic de a realiza această capodoperă a artei monumentale. Și-a dăruit muncă, alături de cei peste 4 milioane de dolari pe care Franța i-a colectat
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
venit pe lume să vad oamenii, soarele munții, izvoarele, câmpia și albastra zare. Am venit pe lume... s-ascult privighetoarea, să văd pădurea foșnitoare si macii îndrăgostiți de propria culoare. Am învins durerea țesând albastru-mi vis. ca valurile-n țărm bat secundele mileniilor în porți de paradis... Din negura vremilor, bat clopote grele, O, mă iau la întrecere cu strălucirea unei stele. Am venit pe lume să vad soarele trecând peste bariera sorții și voi cânta...cânta-voi Lumina Chiar
MENIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364501_a_365830]
-
practici ale adolescenților din orășel. Titi însă avea un vis! Acela de a pleca într-o călătorie în jurul lumii să se inspire, să-și perfecționeze arta și să trăiască, mai spre sfârșitul vieții, precum Gauguin pe o insulă însorită la țărmul unui ocean, servit cu orice-și dorea de tinere creole ... Era de altfel convins că orice dorință a omului se împlinește dacă ai perseverență și nu-ți pierzi speranța. Doar că, la un moment dat, cam enervat de cicălelile muzei
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
În briza nopții stă gravat, Pe umedul nisip de valuri netezit. Acolo, visul meu a naufragiat. Și tinerețea mea, epavă eșuată, Abandonată amforă-n nisip, Treceai și tu pe-acolo câteodată, Și strecurai o șoaptă pe-al meu chip. La țărm corbia își doarme somnul, Precum un cetaceu ucis la mal, Și-aștept privind ca orizontul, Să mă inunde-n flux, și să tresar. Iar valul ce mă bate-acum în coastă Mi-aduce-aminte că oceanul n-a murit, Pierdută-i veșnic tinerețea
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
un cetaceu ucis la mal, Și-aștept privind ca orizontul, Să mă inunde-n flux, și să tresar. Iar valul ce mă bate-acum în coastă Mi-aduce-aminte că oceanul n-a murit, Pierdută-i veșnic tinerețea noastră, Precum epava ce la țărmuri a pierit. Dar din adâncuri, scufundatul far Va lumina din nou, abisuri străbătând Voi amintiri... fregate albe, iar Veți trece lin din aripe bătând. Referință Bibliografică: Portret cu aromă veche / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
Basilica, 2008, 188 pag., 20 lei; 58. Daniel(Patr.), Foame și sete după Dumnezeu, București, Editura Basilica, 2008, 248 pag., 30 lei; 59. Delinsy, B., Evadarea, București, Editura Litera Internațional, 2011, 400 pag., 15 lei; 60. Dură, N., Învierea de la țărmul Mării Negre, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2002, 66 pag., 6 lei; 61. Eminescu, M., Sărmanul Dionis, București, Editura Eminescu, 1972, 292 pag., 5 lei; 62. Foloasele rugăciunilor săvârșite în Sfânta Biserică, Beiuș, Editura Buna Vestire, 2010, 74 pag., 2 lei; (2
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]