1,198 matches
-
la fel de simplu procedează și în cazul telegramelor pentru „Tovarășul” sau „Tovarășa”. Mi-au spus că acelea le dau oarecare bătaie de cap, din cauza „filtrelor” prin care trebuie să treacă pînă să atingă forma satisfăcătoare. Un lector de la județ le vrea țepene de solemnitate, altul grele de ornamente adjectivale. Dar au un repertoriu bogat de modele: ciupesc de ici, ciupesc de colo, iau de la „Tovarășul” și dau „Tovarășei” (și viceversa), încît nu durează mult și treaba-i gata! N-am fost, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
parcul, mă simt amenințat! înaintez nesigur, prudent. Nu întîlnesc pe nimeni, dar nici n-aș dori să întîlnesc. Fiecare pas îmi poate aduce o surpriză. Spațiul s-a redus, mă închide, se deplasează odată cu mine. Ajung la redacție cu genunchii țepeni și istovit, de parcă aș fi urcat și coborît un vîrf de munte. Singur în birou, pînă la sosirea celorlalți, mă eliberez cu greu de încordarea nervoasă care m-a însoțit tot drumul. *Aseară, BBC a transmis un documentar despre victimele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi dorit să joc”, îmi declară. Și imediat mă întreabă: „Nu găsești că mi s-ar potrivi?” Ezit să-i răspund, cumpănesc cu mîinile ceea ce-ar urma să spun. „Mon cher, nu mă cunoști, reia ea. Sînt o tipă țeapănă. Puțini bărbați găsesc o astfel de femeie quotidiennement. Poate niciodată în an!” Vidra noastră nu e fericită. Are probleme cu Răzvan al ei. Acesta - ține să precizeze - „fizic are ceva din personaj, dar n-are caracter”. „Domnu’ uită că e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acum în urmă, vorba unui critic din trecut, pentru a-l avea la mînă), ce constați? Articolele sale sînt ale unui Pristanda (numără ici, numără colea; repetă), gîndite în alb și negru, nu o dată agresiv, și formulate în cea mai țeapănă limbă propagandistică. Cultura sa seamănă cu a lui Iordache din Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu: „Am fost și am rămas un autodidact”. La fel și gesturile prin care se impune: „Ia să ne aprindem noi o țigară și să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
brusc clipa În transcendent prin acea magie personală În care Nichita nu prea avea rival, nici atunci când se cam goliseră deja bateriile cu fosfor ale persuasiunii sale lirice. - Doar asta. Să reziști, asta te rog. Trebuie să existe câțiva bărbați țepeni care să reziste În țara asta. Tu ești mai puternic... - Eu, puternic, mai puternic?! Mai curând victima unui mic scenariu cabotin, cu vorbe deșarte și lingușitoare. Gestul meu de surpriză și lehamite nu l-a descurajat Însă deloc. - Da, ești
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajunge la o răscruce de drumuri unde nu erau nici un fel de indicatoare. Așteaptă un grup de drumeți, care se auzea mărșăluind și vorbind. Îi întreabă de drumul spre Reșița și aceștia îl lămuresc și totodată îi spun că mergând țeapăn poate ajunge până seara acolo. Lăsase în urmă Cacova și se apropia de Ticvaniul Mare, simțind că nu-l mai țin puterile după atâtea eforturi și atâția kilometri parcurși fără un pic de mâncare. Gândind la omenia românească, din părțile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din urmă vorbește în favoarea regiunii sale natale. Colette Baudoche este o tânără lorrenă, care trăiește la Metz, în compania bunicii ei. Ele sunt constrânse, prin lipsă de bani, să închirieze o cameră a apartamentului lor unui tânăr profesor de germană, țeapăn "ca orice prusac", dar băiat bun, Frédéric Asmus. Învățând să se cunoască, puțin câte puțin, cei doi tineri sfârșesc prin a se iubi, dar Colette declină propunerea de căsătorie făcută de tânărul german, refuzând această alianță mixtă care ar favoriza
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
plouat și se lasă seara, noaptea se apropie cu întunericul și amenințările ei. Trebuie găsit un adăpost. Dorința de a petrece noaptea în mod plăcut în acest loc este nepotrivită cu aplicația un pic mecanică a călătorului, cu politețea sa țeapănă când salută pe oameni, care în față ușii lor, răspund cu amabilitate (dar totuși "nu fără o oarecare reticență"). Această amabilitate reticentă pare confirmată prin apariția oarecum magică a trei chipuri care apar la o ușă care se deschide într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
asta cu flerul nostru dobîndit de mult în țară. Așa că făcui pe grozavul și îi răspunsei, stimate etc. regret dat mîine nu pot, sînt foarte ocupat (aiurea, mai liber că la Paris un roman nu poate să fie nicăieri). Vorbisem țeapăn. Cioran s-a zăpăcit, efectiv, de tonul meu distant, prefăcut, după vocea să de la telefon care aveam să constat se bîlbîia puțin cînd emoțiile îl luau pe nepregătite. Era și repezeala lui, delicată, să nu-mi producă vreo neplăcere. Trebuie
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
secunde - surogat de copilărie, "nel mezzo del cămin de nostră vită": "Ce poți găsi la jumatatea vieții - fier chinuit/ mercur ucis se zbătuseră cîndva în odaia unde/ nu susura aurul și nu medita argintul/ doar mari topoare de tablă/ salutau țeapăn domnia, uralele stinse/ în dreptul chipiilor fără creier./ Dacă tot urcasem puteam să cutreier./ cu mult regret pe-al ruginii apret". (ibidem). Ori într-o manieră simplificată, acest iarmaroc al asocierilor jucăușe, acest basm pentru adulți, acest teatru de marionete lexicale
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
înfățișat un curtean care mergea drept. Mirat, regele îl întreabă cum de merge drept, iar curteanul, fără să clipească, îi răspunde că el merge drept fiindcă șchioapătă de amândouă picioarele... Stilul frumos, desigur, nu convinge. El e ca un ins țeapăn, încliftat. Stilul căutat produce un efect de nenaturalețe. Asta nu înseamnă să scrii neapărat urât, dezordonat, încâlcit, sub cuvânt că așa ar fi viața, confundându-se existența cu arta, cu artifex... Ar fi ceva asemănător cu calofilia, însă pe dos
Despre proză (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14355_a_15680]
-
cunoscut poate pentru cavoul pe care și l-a construit în propria curte, pictorul și sculptorul Anton Barbu din Panaghia a rămas doar o amintire pentru cei dragi. O poartă mare, evident costisitoare, dar neterminata. Gardul - destul de nou și încă țeapăn - a făcut și el câteva parale bune acum vreo patru ani. Plătite din buzunarul lui Dinel Staicu, cel care a decis să achiziționeze în felul său personal ultimele lucrări ale artistului dispărut cu doar doi ani înainte. „A venit într-
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
Descrierile lupului marsupial variază, dovezile limitându-se la specimene de pui conservate, fosile, piei, fotografii și filmări alb negru ale acestuia în captivitate, precum și mărturii de pe teren. Lupul marsupial seamănă cu un câine mare, cu păr scurt, cu o coadă țeapănă, prelungită ușor din corp, precum cea a unui cangur. Mulți coloniști europeni l-au comparat cu o hienă, din cauza comportamentului și poziției neobișnuite. Blana sa galben-maro prezenta între 13 și 21 de dungi întunecate de-a lungul spatelui, crupei și
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
că nu avea niciun fel de miros. Din această cauză, s-a tras concluzia că, la fel ca ruda sa, diavolul tasmanian, e posibil ca lupul marsupial să fi emanat un miros atunci când era agitat. Lupul marsupial avea un mers țeapăn și oarecum ciudat, ceea ce nu-i permitea să fugă cu o viteză mare. Putea de asemenea să execute sărituri bipede, similare unui cangur, lucru demonstrat adesea de exemplare captive. Guiler a presupus că acesta era o formă accelerată de deplasare
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
peste el, „deschise gura mare să spună ceva, dar gură fără să scoată un sunet nu se mai putu închide; ochii clipiră de câteva ori foarte iute și apoi rămaseră mari, privind țintă (...); mâinile voiră să se ridice, dar căzură țepene de-a lungul trupului“. Replica lui popa Iancu, aproape la fel cu aceea din coșmarurile lui: „Mă credeai mort, nu-i așa?“, constituie lovitura definitivă primită de mintea buimăcită și confuză a lui Stavrache, care confundă realitatea cu imaginile din
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
alții. 2009 - Albumul " Norocu-i floare aleasă"- realizat cu Orchestra Lăutarii, din Chișinău, dirijor maestrul Nicolae Botgros Alte inregistrări ""Când te desprinzi de automatismele care tind să îți spună că muzica populară este o prezentare anostă de costume curățele și interpreți țepeni și de prejudecata că sonoritățile contemporane abia reușesc să surprindă un crâmpei autentic, poți avea surpriza să dai peste ceva valoros. Tânăra interpretă de muzică populară, Izabela Tomița, este un exemplu în acest sens, demonstrând că, dincolo de imaginea sa, de
Izabela Tomița () [Corola-website/Science/311516_a_312845]
-
capacitatea artei de-a schimba ceva in societate? S.O. Arta nu are puterea de a schimba de una singură ceva în societate. Poate în schimb la nivel individual să producă o modificare, să întreprindă o sincopă într-o gândire țeapănă. Dar această fluctuație echivocă nu poate constitui o modificare generală în societate. Schimbarea în societate este rezultatul unei conjuncturi în care arta poate fi doar un fragment și numai în cazul în care discutăm despre o societate care manifestă un
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
din Eleutherai , care îmbină atitudini succesive ntr-un instantaneu al mișcării, ajungându-se la un realism superior. Polyclet din Argos stabilește canonul statuii virile în Doryforul, o statuie virilă în picioare, goală, a unui purtător de lance, imobilă fără a fi țeapănă, constituind un punct de echilibru în istoria sculpturii grecești: piciorul din spate, îndoit, care abia se sprijină pe sol, sugerând o oprire în mișcare, în tmp ce ușoarele disimetrii în ce privește direcția capului, umerilor și soldurilor marchează ritmic sculptură. O altă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de antilope mici și mari. Nelipsite, deasemenea, sunt girafele, elefanții prădători și turmele mari de gazele sud-africane, alb cu maroniu. Gazelele sunt renumite pentru agilitatea lor atletică. Confruntate cu un pericol, încep o serie de sărituri înalte executate cu picioarele țepene, numit „pronk”. aceste animale pot parcurge 15 m dintr-un singur salt, atingând viteze de aproape 90 km/h. Leii, hienele, gheparzii și câinii sălbatici sunt stâpâni ai acestui ținut al abundenței, se furișează și pândesc șirurile lungi de ierbivore
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
vei folosi nimic dacă nu ostenești a zidi și a aduna, nu vei strânge nimic dacă nu te străduiești, înainte, a semăna. Hai! Cere sfat minții și privește cu clară-vedere și caută-ți buna judecată în prevedere. Când ochiul tău, țeapăn, nu s-o mai zbate, când abia vei mai răsufla-ntins pe spate, când vei vedea lucrul cel mai grozav între toate, acela care te face să uiți de ușurătate, când nepăsarea trecută te va-nspăimânta, împingându-te în propria-ți
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
emite un sunet monoton, surd. A doua dispune de mici diversități de tact și de intensitate, limitată fiind totuși de un cod repetitiv. O deosebire suplimentară ,e că toaca răsună, încă, într-un timp și spațiu sacre; pe cînd limba țeapănă, de lemn, se bălăngăne în gura păcătoasă, pe durata liturghiei de partid. Ea e o toacă ce nu toacă decît rumegătură și talaș, o pulbere furfuracee: superfluență și nimicnicie". Un alt unghi de observație are în vedere gafele din mass-media
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
testa capacitata de a realiza filigrane poetice. Explică, în stilu-i inimitabil, autorul, în Nota din deschiderea volumului: Cît despre îngustimea strofei (,a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber consimțită) a calupului coloanei de gazetă (țeapăn ca a lupului cerbice). - ŤPatul lui Procustť nu-i atît o probă de masochism, cît una de ingeniozitate". Tematic, poemele se adaptează specificului unei rubrici la un ,săptămînal de tranziție". Lumea lui Șerban Foarță din acest volum nu are nimic
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
selenarități afective în mijlocul căreia ajunsese fără să vrea. Casele de lângă biserică, cerul de deasupra, indescriptibila armonie a liniilor și spațiilor, atrăgând privirea și călăuzind-o, înfățișarea și expresia trecătorilor, cărțile lor, morala lor, copacii de pe stradă - toate păreau, la răstimpuri, țepene ca niște paravane pliante, dure ca matrița unui tipograf, complete - căci altfel nu se poate spune - atât de complete și desăvârșite, încât alături de acestea simțeai că ești doar o ceață inutilă, o anemică răsuflare pentru care Dumnezeu nu mai are
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]