1,246 matches
-
mai departe, Franz. — „Păi“, face Olz, „după ce a murit, i-am Înștiințat pe cei de la comună, și după aia am pus-o-n hambar peste stiva cu lemne. Când am Început să folosesc buștenii mai mari am observat că era țeapănă, așa că am sprijinit-o de perete. Avea gura deschisă, așa că atunci când veneam noaptea În hambar ca să tai lemne Îi agățam felinaru’-n gură.“ „De ce făceai așa ceva?“, Îl Întreabă preotul. „Nu știu“, zice Olz. „Și făceai asta des?“ „De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uit aiurea. Așa-i căutătura mea! O fi, n-o fi căutătura ta așa, tu să știi că atunci când vorbesc cu tine să privești aici... aici în ochii mei! În timp ce spunea acestea, sergentul gesticula furios, împungându-și ochii cu arătătorul țeapăn ca un cui. Se uita la Toaibă ca o fiară, dar acesta l-a înfruntat pentru o clipă apoi și-a mutat ținta privirii undeva deasupra capului gradatului din fața lui. Acea scurtă privire directă a lui Toaibă a pătruns ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ascultat răspunsul lui Toaibă cu un bob de zâmbet pitulat în colțul gurii și a conchis: Să nu uiți, soldat Toaibă, că din această clipă trebuie să stai pe propriile-ți picioare! Am înțeles, domnule colonel! - a răspuns Toaibă, rămânând țeapăn ca un stâlp. Repaus, ostaș! Toaibă a auzit comanda ca prin vis, atât de încordat era. Gândurile îi roiau în cap ca albinele la urdiniș... „De ce m-o întrebat tocmai pe mine? Și de ce zâmbea? Sau poate mi s-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adunase grupa și aștepta doar ordinul privind noua misiune pe care urma s-o îndeplinească. Se plimba prin fața grupei ca un leu în cușcă. Când l-a văzut pe Limbosu ieșind din cort, s-a îndreptat spre el cu mers țeapăn, milităros: Sergent Limbosu! De ce ai întârziat? N-am știut că trebuie să fiu treaz la ora asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
amintit de Sea of Love, unde juca ceva mai vizibil, un film care, de n-ar fi fost Pacino, ar fi putut fi recomandat amatorilor de telenovelă cu gaze de eșapament, iar finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu știe cum să scape. Leonardo Își deschide În sfîrșit ochii, iar Valeria e-n culmea fericirii, un turc este revoltat de nudurile lui Dali. Apă caldă În Pantelimon. Se aleg cîteva cuvinte (două, trei duzini), de preferat oficiale, mai țepene, cu păru-n sus, bombate, reci, purtînd corset, li se smulg rădăcinile (acest soi n-are prea multe) În lumina tezelor, cu sentimente de aleasă dragoste și prețuire, se comprimă, se lasă să se usuce la soare, față de conducătorul iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scuze, el, Îi pare rău, n-a vrut, nu se va mai Întîmpla, de fapt abia dacă s-a Întîmplat, sau nu s-a-ntîmplat nimic?, În realitate, marele președinte Își exprimă totuși remușcarea Încheindu-se continuu la pantaloni dar cu freza țeapănă, ca un gentleman, la fel de abătut ca-n cazul autobuzului cu copii iugoslavi aruncați pe bucățele În aer din greșeală, morților, chiar și de mici dimensiuni, trebuie să li se acorde prin păreri de rău oficiale aceeași importanță ca felației, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ilie Verdeț, cu poză, chiar poza lui, realizată după metoda dagherotipului, e tînăr, ca acum, Înflăcărat de ceva, cu părul dat cu briantină sau ulei, nu se mai știe ce-și turnau pe cap marii comuniști ca să le stea freza țeapănă ca paru’, are obrajii bucălați de pasiune și privirile Îndreptate cu Încredere spre viitor, adică spre noi, care ne uităm la el, păcat că i-a cam stricat-o, Încrederea, Ceaușescu, care nu l-a lăsat să ajungă președinte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țara, Mischia și Menumorutul, cînd nu mai putem iubi nimic, nici măcar Indonezia. Lumea-i diformă. Doar ministrul sănătății este sănătos, allegro, inteligent. Vrea să demaște doctorii. Tăriceanu nu. Fiindcă-i prieten cu Botoș procurorul și The Oil Man. Prin urmare, țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să ne punem și femeile la jug, ca pe vite. Scuipă mâniat în lături, apoi arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se făcuse foarte palid. Pe neașteptate, duse mâna la cască, salută, apoi își scoase centironul cu revolverul și i-l întinse, fără să spună un cuvânt. Văzîndu-l că șovăie, m-am apropiat de Lixandru. - I-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și gros cît un buștean. — S-a dus, zice Johnson. Firul atîrna moale. — Mulinează, i-am spus. E prins bine. Pornește toate motoarele și du-te spre el! i-am strigat negrului. Și-apoi a sărit o dată, de două ori, țeapăn ca o prăjină, ieșind din apă cît era de lung, sărind direct către noi și aruncînd trîmbe Înalte de apă de cîte ori se prăbușea. Firul s-a Întins și am văzut că se-ndrepta din nou spre țărm, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceva cu scripca ceea a ta. Până una-alta, eu am să încerc să cânt așa cum am să pot.” Am pornit a scârțâi eu, dar mare lucru nu ieșea. Am hârâit-o cât am putut mișca degetele; când au rămas țepene ca niște bețe, a început Goguță să chinuie singura coardă care i-o mai rămas. Si uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă pocnitură m-o făcut să înțeleg că Goguță o mântuit-o cu cântatul. Nu mai avea nici o strună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, când mai bine, când mai rău, până când odată dă fimeia ochii peste cap și aliluia! S-o bulucit doftorii pe lângă ea, o întors-o, o sucit-o, dar fimeia era moartă ca toți morții. Rece ca un sloi și țeapănă ca un stâlp din gard. Tocmai în ziua aceea s-o nimerit să treacă bărbatul ei pe la spital. „Ce mai face fimeia mea, domnule doftor?” „Face bine, bade. O ajuns în rândul celor drepți.” „Adică cum, domnule doftor?” o întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mă benoclez la ea. Îți place puicuța asta, nui așia? Sexi ei? Danu la fel dă sexi ca tine, ei nu frățîne? O trage pe Estelle Înspre el și o sărută, Împingîndu-și limba În gura ei. Ea e stînjenită și țeapănă, opune puțină rezistență, apoi cedează. El se oprește și se răsucește spre mine. Estelle se freacă pe buze. Un sărut franțuzesc, explică Ghostie. Io antrenîndu-mă pentru Campionatul mondial. Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
teren, căci fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a omorît-o. Un accident. Alt accident. Dar poliția se poartă frumos cu tine. Amabili. Înțelegători. Uneori Încă Îi poți vedea chipul, atît de rece și țeapăn, pistruii ei de parcă ar fi pictați. Nu ca Rhona, nu ca atunci cînd ea Îți zîmbea și stăteați de vorbă și vă sărutați și vă futeați. Ea a fost prina ta iubire dar de fapt n-ai cunoscut-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ai fi pus tu laba pe ea, frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre asta-i vorba. Despre asta era mesajul lui Gus. Fața lui Lennox a Încremenit Într-un zîmbet estimativ, țeapăn În jurul gurii, cu ochii iscoditori, dar ciudat de neînsuflețiți și de mecanici, În stilul poliției. — Știi carei problema ta, rîde el glacial, n-ai pusîn practică ce propovăduiești. Nu putem zice nimic. Lennox ne vorbește ceva de genul pretinzînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gloatei de birjari care la acel ceas nu prea erau căutați... Omule, privește colo, lângă statuia lui Cuza. Trăsura arată bine, dar cel mai frumos este calul. Un sur rotat și cu un harnașament de zile mari. Pe capră stă țeapăn birjarul, care pare un tip curățel” - l-a dădăcit gândul de veghe. „Fie după voia ta, vecine” - a consimțit Gruia. În câteva clipe, a fost lângă birjar. Acesta și-a ridicat pălăria, În semn de salut, Întrebând: ― Unde dorește domnul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creangă de nuc. O iau sol de pace pe umăr. Ezit în fața gardului înalt, de lemn, dar sun. Rusalin, mai exact cel care-i acum Rusalin, vine la poartă într-o tunică de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează. Un interior ultra-ordonat. Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă, țeapăn ca litera majusculă I, în două pahare mici, un lichid vîscos. Acoperișul de peste drum se vede multicolor prin romburile de sticlă ale cerdacului, dar nu e. Pe un perete, o femeie cu lujerul gîtului rupt. Să mai spun că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Vorbi de unul singur: - Cam multe necunoscute, domnule, iar Alice este cea mai puțin interesantă dintre toate, hai să fim cinstiți, dar melodia face ca ziua să fie altfel, mi-e dor de niște ouă ochiuri, cu murături, o cafea țeapănă și pe urmă... Lăsă gândul neterminat. Pe urmă? Pe urmă, ce? Poate te apuci de scris, de ce nu?, doar ești scriitor, nu lucrai la romanul vieții tale? Ai obiceiul urât și nefolositor de a trage de timp, iar pe urmă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gros de lângă fântână, nu o dată, ci de mai multe ori; nu e doar o iluzie și Începe să te furnice neașteptat o frică străină; un fior te străbate din tălpi până-n creștet, simți cum părul ți se ridică brusc, devine țeapăn, ca și cum ar fi fost uns cu o soluție specială, ce-l face să se Întărească instantaneu ca țepii ariciului când este amenințat de un pericol. Da, Îți aduci aminte exact de acel loc bătătorit din jurul fântânii (aici sunt urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de fapt, era venită de undeva, era o alogenă; prin Însăși proveniența necunoscută, ea se Înscria Într-o descendență fictivă, ce captiva imaginația noastră: nu ne Îndrăgostim de o fată, mai ales În adolescență, despre care știm totul), mersul ei țeapăn, rigid; un mers afectat de contesă, ce se știa privită din orice unghi și de către orice băiat, trezea În noi o reacție bizară de respect, pe care n-o aveam În comportamentul nostru firesc cu celelalte colege; n-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
împrăștie deodată orice teamă. Auzi acuma și pe Titu, care nu-și pierduse cumpătul, zicînd: ― Doamnă, doamnă, nu e nimic, fiți liniștită! Încercă să zâmbească, parcă i-ar fi fost rușine de spaima trecută. Petre, cu spinarea îndoită ușor înapoi, țeapăn ca o stâncă, strângea hățurile, repetând lin și totuși poruncitor: ― Hohoho!... Hohoho!... Privindu-l, Nadina parcă vedea cum i se încleștează mușchii brațelor ca niște căngi de oțel și cum îi cresc mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit! strigă Boerescu, coborând tacticos. ― Trăiți, dom'le prefect! răspunse Ion Pravilă supus, îndesîn-du-se să dea o mână de ajutor, în vreme ce Boiangiu stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. ― Tu ești primarul? întrebă prefectul văzîndu-l. Da, te cunosc!... Ei, liniște pe aici, ai?... Ordine? ― Toate bune, domnule prefect! declară primarul dulce, subliniindu-și convingerea cu o înflorire de zâmbet nehotărât pe față. ― Așa-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
porțile grele de lemn ghintuit, ca de cetate. Mai era vreme până să vină și ceilalți angajați, care deschideau încăperile întunecoase, cu ferestre înguste, cât să se strecoare prin ele o gură de tun. Din tablourile înalte te priveau bărbați țepeni, cu uitătură severă, și femei împietrite în rochiile grele, strânse pe talie. În anumite ceasuri ale zilei, razele pătrundeau prin ferestre ca niște lame de cuțit, ajungând până în cele mai ferite unghere, și atunci armurile luceau scurt, ca o cremene
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]