9,461 matches
-
avea să fie folosită pe post de centru de putere și simbol al acesteia. De acum, va fi modificată și transformată într-o celulă de rezistență. Table și bănci îi vor acoperi în întregime geamurile groase, lăsând spațiu doar pentru țeava sinistră a unei puști. Mesele mari vor fi scoase și înlocuite cu saci de dormit și... Saci de dormit. Eu nu am unul din ăsta. Nu am nimic. Nu mi-am adus nimic. Am uitat! Am dat ordine în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mișcare a noastră. Patrulele de pe hol ne țineau și ele sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă sau un pistol și nu ar fi avut ordine precise, ei ar fi cauzat un masacru în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală, pe trăgaci atunci când țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg atmosfera înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care se lipea de spatele meu. Și atunci ar fi venit întrebarea: "Cum a ajuns glonțul acolo?". Nici nu eram încheiat la mantie! Mă făcusem alb la față. De fapt, devenisem alb la față din momentul în care am văzut țeava pistolului îndreptată spre mine. Dar acum, m-am făcut, dacă e posibil, mai alb. Eu trebuia să fiu... mort. Destul și satisfăcător de mort! Și totuși nu ești. Revino-ți! spuse împăciutor umbra mea personală. Totul îți va fi explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină aici." Am tras piedica revolverului și am lipit țeava de fruntea transpirată. Privirea sa se pironi în ochii mei dându-mi de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse." Parcă așa mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dau și târfa aia de fiică-sa înapoi ca să facă ce vrea el cu ea? Din nou am dat din cap. Sau că viața ta patetică e decisă acum de mine, zise el scoțând propriul său pistol și îndreptându-i țeava spre capul meu, și că eu hotărăsc dacă se termină acum sau în temnițele Gardienilor? Tăcerea mea și vocea sa intimidatoare umpleau toată încăperea. Era atât de încrezător și de dominant, încât propria mea încredere începea să se zgâlțâie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
putut în cantină, când am fost împușcat? Dacă voi muri aici? Acum... ce e locul ăsta? Un mormânt. Hm... E prea mare pentru un vierme ca tine, dar azi mă simt generos, așa că... Apăsă trăgaciul și proiectilul porni, ieși din țeavă, și sunetul său cutremură stalactitele ale căror vârfuri amenințătoare ieșeau din întunericul tavanului. Proiectilul trecu prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îi erau cât cepele, iar gura i se închidea și i se deschidea inutil în încercarea sa de a vorbi, de a găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în față și lipi țeava pistolului de fruntea mea. Apoi făcuse singurul lucru care îi trecea prin minte... mai trase o dată. Demodatul iz al prafului de pușcă îmi ajunse la nări. Același rezultat. Cum... Cum... Tu... Da, Dutrumof. Eu. Eu sunt începutul și sfârșitul. Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
predați și să îi eliberați imediat pe piloții elicopterului pe care l-ați doborât! Altfel, suferiți consecințele acțiunilor voastre! Vocea de bariton se opri, lăsând în urma ei numai tăcere și așteptare. Ne puteam cu toții închipui cum obuzele sunt încărcate în țeavă chiar acum și cum secundele se scurg una după alta, chinuitor de încet. Ne mai puteam închipui și cu câtă milă ne vor omorî odată ieșiți afară! Băieți, asta e! zise Corvium resemnat. Cei care vor să plece, sunt liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trupului. Acum, abia coborâtă din pat, îi e de ajuns să se „aranjeze“. Iese pe coridor, urmat de Tigellin, care poartă cu grijă toga pe braț. Din obișnuință, se ferește să nu dea cu capul de culoarul suspendat, prevăzut cu țevi care distribuie în toate părțile, cu mă sură, căldura. Aruncă o privire încețoșată în jurul său. Încă nu și-a revenit cu totul din spaima visului. Pleacă dintr-odată urechea, atent la o ușă închisă, lambrisată cu panouri de lemn. Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adânc și greu. Parc-ar fi aici, zise nevasta lui Macomber. — Doamne, nu mai suport răgetele astea nenorocite. Sunt foarte impresionante. — Impresionante. Înspăimântătoare, asta sunt. Robert Wilson se apropie rânjind și ținând În mână Gibbs-ul său scurt și urât, cu țeava Îngrozitor de groasă. — Să mergem, zise el. Băiatul tău ți-a luat Springfield-ul și carabina mare. Ți-ai luat cartușele? — Da. — Sunt gata, zise și doamna Macomber. — Tre’ să-l facem să termine odată cu scandalul ăsta. Tu treci În față, memsahib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zis nimic până-n tabără. Și așa a fost cu leul. Macomber nu știa cum s-o fi simțit leul Înainte să se repeadă la ei, nici când lovitura incredibilă a glonțului de 505, care la viteza cu care pornea din țeavă Îl izbea cu o greutate de două tone, nici când glonțul Îl lovise În bot, nu știa nici ce-l făcea să meargă Înainte și după aceea, când a doua lovitură zdrobitoare Îi sfărâmase coapsele și el se tot târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
promontoriul. Pe marginea pădurii și până pe dealuri se-ntindea o cărare, și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altele vreodată. Nici n-a mai vânat. Apoi au reconstruit casa În același loc, de data asta din scânduri vopsite-n alb, și din tinda casei se vedeau plopii și lacul din spatele lor; dar arme n-au mai fost vreodată. Țevile puștilor care stătuseră pe rastelurile din picioare de căprioară rămaseră pe mormanul de cenușă și nimeni nu se atinse de ele. După război, am Închiriat un râu plin de păstrăvi În Pădurea Neagră și erau două drumuri pe care puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
timp mai intraseră doi clienți. George se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la pachet. Acolo Îl văzu pe Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da, sigur. Asta-a fost. — Nu-mi place treaba asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văzuse un om de când plecase din Fornaci, deși, străbătând cu bicicleta ținutul Împădurit, văzuse multe arme ascunse sub frunzele de dud, pe partea stângă a drumului. Le observa după valurile de căldură care pluteau deasupra frunzelor, când soarele supraâncălzea metalul țevilor. Acum trecea prin oraș, surprins să-l găsească părăsit, și ieși În șoseaua de sub malul râului. Când ieșeai din oraș dădeai de un spațiu deschis, unde drumul Începea să coboare, și de acolo putu să vadă râul curgând placid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe un câmp de luptă În arșiță care să-i redea Încrederea. La sfârșitul lui iunie sau iulie vedeai mereu maci crescând În lanurile de grâu, și duzii erau Înfrunziți și puteai să vezi valuri de căldură care proveneau de la țevile armelor ascunse sub frunze atunci când le bătea soarele; pământul devenea de un galben strălucitor pe marginile gropilor lăsate de obuzele cu gaz cu muștar și e adevărat că o casă obișnuită care a fost distrusă este o priveliște mai plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luase carabina de douăj’doi din bufet și o ținea În mâini. — Ils sont des sauvages, Îmi explică Fontan. Ils veulent să se-mpuște les uns les autres. — Je veux aller tout seul! scârțâi André. Privea disperat de-a lungul țevii. — Je veux să-mpușc șobolanii de l’eau. Je connais beaucoup des șobolani de l’eau. — Dă-mi pușca, spuse Fontan. Sunt niște sălbatici. Trag unul În celălalt, Îmi explică din nou. André ținea arma strâns. — On peut piedică. On
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sus, și ei o așteptau să chițăie, pentru că atunci zvâcnea involuntar din coadă, și unde vedea Nick ceva mișcare, acolo trăgea. Taică-su Îi dăduse doar trei cartușe pentru toată ziua și avea o pușcă de douăzeci cu o singură țeavă, foarte lungă. — Nenorocita dracu’, deloc nu vrea să se miște, spuse Billy. — Nickie, trage. O sperii, vedem când sare, tragi din nou, spuse Trudy. Pentru ea, ăsta fusese un Întreg discurs. — N-am decât două gloanțe , spuse Nick. — Nenorocita dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pământul lor devenise rentabil, după instalarea unor captatori ai energiei eoliene, cu conversia în energie electrică. Erau fericiți: câștigau bani din „vânzarea vântului”. g. În unele țări, din zonele fierbinți ale pământului, apa se distribuie direct către rădăcinile plantelor, prin țevi, pentru irigații, montate în sol, nu la suprafața lui, pentru a evita evaporarea apei. NU MAI MERGE TOTUL DE LA SINE, S-A TERMINAT. ÎN FAȚA OAMENILOR EXISTĂ DOUĂ ALTERNATIVE: ORI DEVIN RESPONSABILI, HARNICI ȘI GOSPODARI, ORI MOR TOȚI. Țăranul român a
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
speciale pentru amplasare și care utilizează, ca energie primară, energia solară gratuită, existentă în exces, pretutindeni. d. Pe acoperișul clădirilor se montează captatori solari, care absorb și convertesc energia solară în energie termică, prin încălzirea apei, care circulă prin niște țevi de metal, expuse la razele solare. e. Clădirile se izolează termic. Numai excesul de energie solară dăunează, cel care produce supraîncălzirea. La amplasarea clădirilor se urmărește ca fațadele expuse la soare (cu orientarea spre N-E, E, S-E, S
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
eu mă găsesc acolo. Nicușor, aș putea să-ți povestesc multe, multe din peripețiile mele. Odată am intrat în pământ de unde am ieșit afară formând cu alți frați un izvor. Oamenii captează apa din aceste izvoare și o duc prin țevi la robinetele din bucătărie și baie. Pe acest drum am ajuns și eu la tine. Dar... Nicușor, nu vezi ce mică am rămas? Mă evaporez... Mai stai puțin, te rog, Pic! Spune-mi, când ne mai vedem? Cerințe: 1. Citiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mereu pe contribuția anuală a lui Mary Ellen la cauza Întrajutorării vârstnicilor, subliniind că aceasta Îi include și pe cei care suferă de Alzheimer, boala de care murise primul ei soț; apropo, primul ei soț fusese cel care practic inventase țevile de PVC și făcuse o avere imensă vânzându-le. Ernie Brookhyser. Poate ați auzit de el. Una dintre multele colecte la care Mary Ellen participase a fost cea pentru Muzeul de Artă Asiatică. În cadrul licitației, ea licitase cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre sud, cum făceau și prietenii mei acum. Acești Nați călători se agățaseră ca scaiul de hainele triburilor persecutate și ale armatelor Învinse care băteau În retragere spre Birmania. Oare n-aveau și prietenii mei niște autostopiști temperamentali agățați de țeava de eșapament sau așezați pe bara din spate a autocarului? Nații au fost Întotdeauna asociați cu dezastrele. Ei erau coincidența accidentelor. Și creșteau În importanță Încontinuu, alimentați de nenumăratele tragedii și morți. Nici o religie nu reușise să scape de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]