1,267 matches
-
Testament. Parte din tortura la care este supus Isus ține de țintuirea acestuia pe cruce, deci această tortură participă la configurarea unei forme de violență legată de sacru. Imaginea țintuirii reapare obsedant, torturant și Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și Leiba va aprinde una, cea care incinerează mâna răufăcătorului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
peste "sfertul academic" și invitații erau nerăbdători să ciocnească paharele cu șampanie, așa că directorul general Agerpres, N. Puicea, a luat inițiațiva tăierii nodului gordian, neștiind de fapt ce se întâmpla cu colegul de la externe: "Stimați oaspeți, întrucât domnul Gliga este țintuit la pat de o gripă rebelă, ne-a comunicat că..." Nu apucă să spună ce i-a comunicat, că persoana cu "gripă rebelă" și-a făcut apariția surâzător și sănătos, spre plăcuta surpriză a participanților. A urmat turneul teatrului "Constantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu o cafea și un pahar de apă. Cred că sunt în asentimentul celor prezenți că fondurile acordate amabilei dv. tratații să fie adăugate celor de la telefoane întru beneficiul culturii naționale". Aplauzele au fost generoase și Herr Doktor m-a țintuit nu cu ochii unui medic specialist în geriatrie cum era, ci în chirurgie maxilo-facială, observându-i lucirea scalpelului nu în mână, ci în priviri). La Washington și Ottawa am avut o suită de discuții cu autoritățile centrale, din care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fie spulberate iluziile. Cea mai mică dezamăgire căpăta la ea dimensiunile unei catastrofe majore. Într-un ajun de Crăciun, la Vira, cu puțin timp Înainte de a se naște cel de-al patrulea copil al ei, s-a Întâmplat să fie țintuită la pat de o afecțiune ușoară și ne făcuse pe fratele meu și pe mine (având pe atunci cinci și respectiv șase ani) să promitem că n-o să ne uităm În ciorapii de Crăciun pe care-i vom găsi atârnați
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de furcă cu el. Folosea vorbe de ocară. Îl confunda mereu pe servitorul care-i Împingea căruciorul pe Promenade des Anglais cu contele Loris-Melikov
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și partea dreaptă femelă, al cărui abdomen nu putea fi detectat și ale cărui aripi se desprinseseră, era definitiv pierdut: aripile puteau fi atașate din nou, dar n-aveai cum să dovedești că toate patru aparțineau acelui torace fără cap, țintuit cu un ac de gămălie Îndoit. În dimineața următoare, biata Mademoiselle a pornit cu un aer foarte misterios spre St. Petersburg și s-a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și sociabilă a câinilor, cu tăcerea, rezerva și aerul de oboseală al pisicii, caracteristic urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acidă când a declarat că lordul Stanley poate să se revolte, dar nu Carp, fostul boier, care „a tratat cu dispreț toată partea aceea a națiunii care n-a avut norocirea să fie bogată ca dl. Carp, fiindcă a fost țintuită de muncă”, dar nemeritată. În viziunea lui Carp „chestiunea evreiască” era de două ori periculoasă, pe de o parte pentru ordinea publică, putând provoca tulburări, pe de altă parte pentru felul puțin plăcut În care era privită țara În străinătate
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
o postură de așteptare pe care am identificat-o ca fiind postura spectrală a mantidei, o postură clasică folosită ca preliminariu la împerecherea violentă. Bărbatul, fiul, este captivat și parcă lipsit de viață, de insolența erotică irezistibilă a femeii; rămâne "țintuit" locului, hipnotizat de "exhibiționismul ei spectral", care îl anihilează. Poziția pălăriei, a cărei simbolism este bine-cunoscut în limbajul viselor, trădează starea de excitare sexuală a fiului și ilustrează actul de împerechere; ea definește, de asemenea, o postură de rușine ce
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pielea lui pestriță, Cu ochii-nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță. Iară Florin - inima-n el e moartă Când vede solzii, dinții cei de criță, Sărind la el și-nfipse a lui spadă Și pe pământ îl țintui de coadă. Florin este eroul mitic în stare să răzbată prin toate piedicile până la femeia iubită, nicidecum un tânăr flușturatec cum e Cătălin. El și fata simbolizează vitalitatea lumii terestre, mecanica sigură a instinctului. Zmeul nu are ce să le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
istoric al acestuia și puterea originală de a crea". Punea însă condiții de conținut, precum rezultă din expresii ca "grele rătăciri estetice și morale", "a înfățișa stări reale din viață". Avea oroare de cărțile "subversive", iar pe decadenți îi voia "țintuiți la stâlpul infamiei". Criticile în sine sunt însă superficiale și fugitive. LITERATURA DE PESTE MUNȚI Nota particulară a nuvelei lugojanului Ion Popovici-Bănățeanu (1868-1893), continuator al lui Slavici, cu același fel de oameni mocniți, tardivi în desfășurarea sufletească și adânc preocupați de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
țâșneau din pământ ca niște arbori zvelți, fetița abia înainta, clătinându-se la fiecare pas.” Minli era atât de hotărâtă să nu se abată din drum, încât mai-mai să ignore un mârâit slab. Frica fu însă mai puternică și o țintui locului. La câțiva pași de ea nu era nimeni altul decât tigrul de cu o noapte în urmă! Minli îi putea vedea vârful verde al cozii, în spatele unuia dintre bolovanii colțuroși. În cea mai mare liniște, înșfăcă prima piatră mai
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
extras dintr-o scrisoare datată de poet însuși „Duminica Floriilor” cu anul, 1882, întregit iarăși de Veronica Micle, dar de data aceasta cu cerneală violetă. Este o scrisoare veselă, plină de lumină, din care se extrage un pasaj ce-l țintuiește, iarăși, pe poet alături de ziarul său: „Să pot zbura pe trei zile la Iași, tare-aș veni. Dar mai mult de trei zile n-aș avea, pentru că eu nu am vacanțe, ci trebuie să trag ca catârii, greu la vale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
căpăta aici T.B.C. pulmonar și va fi trimis iarăși la Aiud. Aici, fără tratament medical și ținut într-un regim de exterminare, fără aer, Toma Bontaș va deceda în anul 1952 și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul deținuților. Țintuit într-o celulă oblonită cu jaluzele, fără lumină, fără aer, Toma Bontaș s-a stins strop cu strop. Sufletul lui pleacă la cer dintrun corp scheletic, fără geamăt și fără blesteme. Așa au murit mii de legionari în crunta temniță
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor, Decemvirilor și a echipei Miti Dumitrescu când au tras. Am fost permanent loviți, ne-au chinuit, neau biciut cu acuze grele, ne-au întemnițat, ne-au înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări otrăvite, dar am stat drepți și neclintiți în demnitate. Legionarul nu este un ins izolat, singuratic, ci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
manevrat securitatea, a ucis fără judecată și a dat aprobarea pentru exterminarea Mișcării Legionare? Cine a cultivat și a practicat teroarea și crima? Dovezi avem suficiente. Să le căutăm și să începem cu cazul cel mai îndurerat. Cine l-a țintuit pe Cruce pe Hristos Dumnezeu? Cine stăpânește lumea finanțelor și sunt sprijiniți de marii oameni și forțe oculte, politici sau nepolitici, creștini sau necreștini, sub puterea și robia banului? Legionarul a mers până la sacrificiu pentru credința sa, pentru o bucată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noștri. Legionarii sunt suportul moral și spiritual, sunt spada care luptă împotriva răului. Nu ne ocoliți, nu vă panicați. Legionarii au fost răstigniți în piețe publice, sufletul le-a fost sfârtecat cu răni adânci, trupul schilodit în bătăi și torturi, țintuiți pe Cruce precum Iisus Hristos, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfinții Mucenici și Sfinții Părinți. Noi am propovăduit cuvântul și învățătura adevăraților creștini. Am primit osânda și moartea cu bucurie și o vom repeta mereu, ori de câte ori neamul și vitregiile vremii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mare orgolios, cel mai mare dintre toți: „Să renunți la lume și să predici apoi renunțarea fiindcă trebuie să suferi, să îmbătrânești și să mori - nu înseamnă să refuzi însăși condiția omului? Condiția în sine? Ce revoluționar, ce nihilist a țintuit mai sus? Pe lângă prințul indian, vizionarul cel mai înflăcărat pare modest. E într-adevăr o inspirație nemaivăzută să vrei să impui lumii renunțarea, să vrei de asemenea să-i atragi pe toți semenii tăi, prezenți și viitori, pe un alt
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pâine Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine. Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane...” „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr. Pentru acest poem Radu Gyr a fost condamnat la moarte și țintuit timp de un an în lanțuri, până la comutarea pedepsei în muncă silnică pe viață (vezi mărturisirea D-lui Zaharia Marineasa din „Notă asupra ediției” volumului Radu Gyr - Poezii (Sângele Temniței - Balade), vol. I. Editura „Marineasa”, Timișoara, 1992. Și s-au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
metropolitan Shimura, iar cea mică la Futaba din cartierul Yotsuya. Mi s-a părut ciudată combinația de licee, dar am decis să-l cred pe individ. Ca să verific cele spuse de el, i-am scos portofelul din buzunarul de la spate, țintuindu-l mai departe cu briceagul. În portofel erau șaizeci și șapte de mii de yeni, dintre care cincizeci de mii în bancnote nou-nouțe. Mai avea un permis de muncă emis de Compania de Gaze din Tokyo și o poză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plutește și ce se mișcă deasupra noastră... ba chiar și dincolo de Zid. A clătinat ușor din cap și m-a privit fix. — Nu există nici un „dincolo“, preciză ea. Chiar n-ai înțeles atâta lucru? Suntem la capătul lumii. Capătul lumii. Țintuiți aici pe vecie. M-am întins și-am privit cerul. Mereu înnorat și apăsător. Singurul cer pe care mi-e permis să-l văd. Pământul de sub mine e rece și umed de la ploaie, dar miroase a proaspăt. Câteva păsărele și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a făcut într-o clipită. Și mii de scântei. Televizorul meu cumpărat cu trei luni în urmă a plesnit precum un pepene copt. — Stai puțin! am strigat eu, ridicându-mă. Pitic a dat cu pumnul în masă ca să mă țintuiască locului. Matahală a ridicat apoi videoul și l-a izbit de câteva ori de colțul televizorului. I-au sărit toate butoanele, a făcut scurtcircuit și o dâră de fum alb s-a ridicat în aer precum sufletul unui mort. Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mei erau de vină, ci și vântul care bătea dinspre coama dealului, spulberând totul în calea sa. În timp ce priveam orașul, mi-am amintit de harta pe care trebuia să i-o dau Umbrei. Am întârziat aproape o săptămână pentru că fusesem țintuit la pat. Cred că era îngrijorată. Să nu cumva să creadă că am abandonat-o. Eram foarte amărât din pricina asta. L-am rugat pe Colonel să-mi împrumute o pereche de ghete vechi. M-am îndepărtat puțin de grădină, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
curse. Sau ca un cuptor uriaș pardosit cu același tip de cărămizi ca și cele din exterior. Am lăsat-o pe bibliotecară la ușă și am intrat singur. Bărbatul m-a observat când am ajuns în apropierea coloanei. M-a țintuit cu privirea fără să se miște și aștepta să mă apropii. Era mai tânăr decât mine cu câțiva ani. La o primă privire, mi s-a părut diferit de Paznic din toate punctele de vedere. Avea mâinile subțiri, gâtul firav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au trecut cu vederea „realitatea abisurilor, aureola melodiindă a fulgerelor”, mulțumindu-se să „architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost”, neputința autodepășirii, asimilată neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]