1,306 matches
-
dacă Hugo nu mi-ar fi ținut mâna la gură, nu le-am dat prea mare importanță. ¯ Hugo, zisei eu, în cele din urmă, cu glasul stins, deschizând ochii. Hugo era atât de frumos încât, dacă nu m-ar fi țintuit de grilajul din spate, legându-mă la încheietura mâinilor, m-aș fi lăsat să cad, din pură plăcere vizuală; era năucit, cu ochii larg deschiși și trăsăturile erau neclare, de parcă le-aș fi văzut printr-o lentilă cu rezoluție scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un moment, ca și cum cineva ar fi apăsat butonul „Pauză“. Polițistul își întoarse capul spre mine și zise: „Ce mama dracu’!“, cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului, se năpusti către ușă aproape instantaneu. Se auzi zgomot de lemn care crapă, la care Hugo își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-ați crezut? ȘEFUL GĂRII: Nu! Nu! Pe cinstea mea! N-am crezut o vorbă! Înțelegeți? N-am crezut un cuvânt. Am crezut doar... că totul e o poveste... și că doar povestea e... reală... (Pauză; fiecare din ei rămâne țintuit de propriile sale gânduri; ȘEFUL GĂRII își alungă printr-o mișcare a capului toate fantasmele și reia.) ȘEFUL GĂRII: Știți, în gara noastră.. În această singurătate... orice poveste devine monstruoasă... se întinde, se divide la nesfârșit, se amplifică, înghite totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vrut să trec prin sticla care despărțea cabina șoferului de restul mașinii și să-i cer socoteală. L-am simțit Încordându-se, cu toate fibrele În alertă. - Vă rog să vă păstrați calmul. E spre binele dumneavoastră, a șuierat individul, țintuindu-mă prin oglindă cu o privire Înghețată. Aproape că am strigat revoltat: - Mă ameninți? - Luați-o cum vreți, dar vă sugerez să nu-mi creați probleme. Răbdare, În maximum zece minute am ajuns... - Unde? - La destinație. Nu-mi cereți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fie spulberate iluziile. Cea mai mică dezamăgire căpăta la ea dimensiunile unei catastrofe majore. Într-un ajun de Crăciun, la Vira, cu puțin timp Înainte de a se naște cel de-al patrulea copil al ei, s-a Întâmplat să fie țintuită la pat de o afecțiune ușoară și ne făcuse pe fratele meu și pe mine (având pe atunci cinci și respectiv șase ani) să promitem că n-o să ne uităm În ciorapii de Crăciun pe care-i vom găsi atârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de furcă cu el. Folosea vorbe de ocară. Îl confunda mereu pe servitorul care-i Împingea căruciorul pe Promenade des Anglais cu contele Loris-Melikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și partea dreaptă femelă, al cărui abdomen nu putea fi detectat și ale cărui aripi se desprinseseră, era definitiv pierdut: aripile puteau fi atașate din nou, dar n-aveai cum să dovedești că toate patru aparțineau acelui torace fără cap, țintuit cu un ac de gămălie Îndoit. În dimineața următoare, biata Mademoiselle a pornit cu un aer foarte misterios spre St. Petersburg și s-a Întors seara aducându-mi („ceva mai bun decât fluturii tăi de varză“) un banal fluture de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
facerii, și-ar contempla făptura, chipul și, mai ales, lumina aceea miraculoasă venind din deschizătura ochilor. M-am oprit adeseori lângă Teodora. Am stat de multe ori lângă ea, când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei, priveam peste umărul ei în aceeași vitrină, căutând aceeași lumină venind din depărtarea unor ochi înstrăinați în sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a aplecat cum trebuie, rămânând cu buletinele în mână, rânjind patriotic. Trei inși filmau de zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ciudate întâmplări merg câteodată o vreme împreună, viețile noastre despărțindu-se apoi, iarăși după nebănuitele lor legi, în repegușul timpului. Naratorul nu știe că până și el va deveni cândva narat, poveste. Presimte poate. O spaimă surdă încă îl ține țintuit la acea masă, ezitând să înfigă lingurița în felia de tort, presimțind parcă golul în care se va prăbuși după gestul următor. Presimțind că va veni noaptea în care va fi uitat undeva pe o stradă pustie, că va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință. Complice fie și pentru că am trăit în neștiință și mi-a fost frică să cred. O vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
schimbă ideile În halul ăsta. - Face liturghii negre pe trupul gol al unei tîrfe, transformîndu-i sexul În altar... Dacă Îl prind, nu scapă numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l ardă de viu? Întrebă el răgușit. Fiecare poate să facă slujba cum vrea și să adore pe cine are chef și cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
durere, dar cînd bucătarul se aruncă asupră-i, gata să-i dea lovitura de grație, se trezi deodată cu un pistol Încărcat Între ochi. - Un pas numai și-ți zbor capul de pe umeri! mîrÎi Oberlus furios, iar francezul rămase nemișcat, țintuit la pămînt și Îngrozit, În timp ce lăsa să-i cadă arma din mînă, cu un gest neputincios. La dangătul clopotului sosiră tovarășii lui de captivitate, care nu trebuiră să pună nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire, ce se Întîmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mine și, dacă am chef să fac ceva, fac. - Chiar dacă asta m-ar răni? - Chiar și-așa. - Nu reușesc să te Înțeleg. - Nici nu ți-am cerut vreodată să mă Înțelegi, spuse ea. Numai să mă accepți așa cum sînt... Îl țintui lung cu acea privire a ei, Întunecată, profundă și misterioasă. Iar acum, ceea ce doresc este să mă iei În brațe, să mă duci În dormitor și să faci dragoste cu mine cum știi tu... - Nu pot face asta, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
respirat adânc, apoi m-am îndepărtat de ușă și am revenit jos. Am aruncat o privire în salon în drum spre bucătărie și tocmai mă pregăteam să îl strig pe Charlie, când imaginea cefei sale aplecate peste micul birou mă țintui în loc. Îi auzeam respirația liniștită, stabilă, în vreme ce se concentra la hârtiile din fața lui și m-am aplecat dincolo de marginea ușii deschise un minut, privindu-l. Era atât de concentrat încât m-am simțit exclusă și aveam dintr-odată o nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai repede! strigă cârnul ațâțat. Dă și din mâini
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în sufragerie, strecurîndu-se ca o umbră la locul ei. Cârnul stătea pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nebunie! Pușcăria ne mănîncă! Matei trase adânc din țigară. Observă sarcastic: ― Mai ai timp să renunți. Fă-ți bagajul și întinde-o! O măsură dintr-o parte: Sânt convins chiar că nu ți-ar strica să schimbi aerul. Femeia îl țintui cu furie dementă, albă la față. ― Pește ordinar! Ți-ar... ― Stăpînește-te, draga mea, interveni Melania Lupu. Dumnealui glumește. Ținem doar cu toții la dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță, Iară Florin - inima-n el e moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă 160Și de pământ îl țintui de coadă. Apoi din munte stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur - Acesta iar se sbate, se întoarnă Și în durerea-i muge ca un taur, 165Dar el mereu pe dânsul pietre toarnă Pân nădușit plesni acel centaur. Trecu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îndoit și cu un singur ochi, așa cum a scăpat cu viață de sub grinzile casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
oameni îs mai răi ca jivinele pădurii!... S’apropie sfârșitu’ lumii păcătoase, măi Fanachi, ca pe vremea lui Noe, măi!“, așa zâci...!“ „A ci poati un blăstăm... ori‟i vrăjit!... Bătaia lu‟ Dumnezău îi mari!“ „Ochiul adânc șî cenușiu te țintuiești cu privirea că nu mai ai glas...!“ ... Când era mai limpede la minte, în poiană pe un trunchi de copac, îi povestea fostului hăitaș, cu capul sprijinit în pumn, plângând încetișor... Măi Fanachi, măi... Am avut un nepot de soră
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
meschine sunt îndeajunse, pentru a fi făcute compromisuri dintre cele mai rușinoase și mai josnice; iar, pentru un bărbat care arde de ambiție, dragostea de suprafață a femeii înseamnă doar a-ți lega o piatră uriașă de gât, care te țintuiește locului! Aceste simțăminte, ce m-au păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
MEDITAȚII Adesea-mi caut clipele de pace Și în fântâna neamului cobor, Cu dorul încărcat, clocotitor, În limpezimi de undă, a-l preface... Prea umiliți și-adesea încercați, Am fost de-a lungul și de-a latul țării Și țintuiți sub talpa-nstrăinării, Batjocoriți, bătuți, crucificați... Avem dușmani și-nuntru și-n afară Ce sug din seva ăstui drag pământ Ne-mpiedicăm și-n propriul cuvânt Și lașitatea lumii mă-nfioară... Dar nu lăsa-vom țara la străini! O vom preda, așa cum am
MEDITA?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83833_a_85158]
-
nu se putea decide dacă se cunoșteau; spera să fi fost străini unul de celălalt, pentru că punea la cale un plan care nu doar că o va pune În contact verbal cu fata, dar o va și ajuta să-l țintuiască pe Czinner, odată pentru totdeauna, În prima pagină a ziarului, Într-o cruficicare În exclusivitate. — La revedere, spuse fata. Mabel Warren, privindu-i cu ochiul antrenat al observatorului, văzu umerii ridicați ai evreului, ca ai hoțului rușinat care, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]