5,392 matches
-
un pic, nu e nici dracul chiar atât de negru; pentru mine, mersul la piață în calitate de gospodină a avut conotații sexuale pozitive: pe mai toți extratereștrii i-am cunoscut acolo, întreaga mea viață amoroasă a ajuns să graviteze în jurul acestui așezământ comercial... Ar fi deplasat să intru în amănunte atât de intime, dar, dacă ați ști ce poveste minunată am trăit eu cu numărul șase, pe care l-am întâlnit printre tarabe, ați azvârli cartea cât colo și ați porni chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mele, la ieșirea din oraș spre Iași s-a construit un restaurant denumit chiar “Ocaua lui Cuza” Aici se țineau multe agape studențești sau întâlniri colegiale după absolvirea liceului, la unele din ele participând și eu. Din nefericire și acest așezământ este acum lăsat în părăsire. Stema Tecuciului este un scut despicat, în dreapta fiind un turn de veghe în vârful unei coline, în stânga, un iepure ridicat în două labe având deasupra două stele cu cinci colțuri iar deasupra o
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
la altul. În "Zoosophia", procedeul este cel al jocului arghezian în care ca și la autorul Tabletelor din "Țara lui Kuty", este vizat absurdul. Pornește din folclor, adăugându-i istoria, geografia, zoologia, științele naturii. Oaia năzdrăvană explică originea poporului român, așezământul mănăstirii se face prin sacrificiu, răscoala lui Tudor și a lui Horia capătă dimensiuni mitice. Istoria noastră națională este cea a lui Ștefan, a lui Ion Vodă cel Cumplit, Decebal, Basarab, Bogdan și Neagoe. Istoria fiind cea medievală, stă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nouă, noile realități postdecembriste din țară. Al. Balaci, prin inimitabila sa viață și operă, ca și Dante odinioară, "preanunța zorile iradiante ale Renașterii" țării sale pe care a reprezentat-o ca nimeni altul în Italia (1981 - 1990), în calitate de director al așezământului românesc cultural de la Roma, ctitorit de savantul Vasile Pârvan sub numele de Accademia di Romania. Zori care n-au zăbovit să-și arate razele de speranță și libertate, odată cu Revoluția din Decembrie 1989. Calea pe care a pășit Profesorul Alexandru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
alizantul comedian. N-a fost să fie... Chestia cu rața a mers ușor. După aceea începe burlescul... Căci bietul Nuni trece pe lîngă barul poreclit Acvariu, unde se aduna actorimea între repetiții. Obișnuința-l face să privească cu jind, spre așezămînt. Și, evident, cedează: intră-n bar. Dar cu o motivație nobilă, de data aceasta. El NU va bea! Să vadă întreg orașul că e un mare artist, nu un vicios. Îi va da de băut... raței. Ca s-o frăgezească
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un apel care începea cu o reflecție a lui N. Iorga: "Biruința n-a venit niciodată spre frunțile plecate." Era un îndemn la redresare și resurecție, la solidaritate cu factorii pozitivi ai momentului. Reorganizarea cercetării și a învățământului istoric, a așezămintelor de resort și a dialogului cu lumea străină alcătuiau esența unui întreg program. Din păcate, planul de măsuri adoptat atunci n-a avut nici o urmare practică. Numai câțiva s-au manifestat apoi deschis, pe cont propriu, în sensul acelui apel
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de azi, încă buimac după atâta letargie, solide puncte de sprijin, elemente de orientare. Programul formulat în grabă de Consiliul Frontului Salvării Naționale e un bun început. Dar e nevoie de o participare cât mai largă la dezbateri, pentru ca noul așezământ pe care îl înălțăm să fie în adevăr expresia voinței noastre comune. Istoricii au înainte un câmp incomesurabil de acțiune, și experiența lor poate fi dintre cele mai folositoare pentru nevoile clipei de față. Primul lor gând se îndreaptă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
formulă, oricât de amplă, să se bănuiască, iar o identitate deplină între idei și aplicațiile lor (o știm de la Platon) nu e de așteptat. Ceea ce ne putem dori însă e diminuarea distanței ce separă planurile, iar aceasta înseamnă, de fapt, așezăminte și oameni în stare de o cât mai vastă cuprindere în ambele direcții. Așezămintele fără oameni pe măsură sunt "forme fără fond", pseudomorfoze (după expresia lui Spengler), iar oamenii fără instituții adecvate rămân neputincioși în efortul lor de mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aplicațiile lor (o știm de la Platon) nu e de așteptat. Ceea ce ne putem dori însă e diminuarea distanței ce separă planurile, iar aceasta înseamnă, de fapt, așezăminte și oameni în stare de o cât mai vastă cuprindere în ambele direcții. Așezămintele fără oameni pe măsură sunt "forme fără fond", pseudomorfoze (după expresia lui Spengler), iar oamenii fără instituții adecvate rămân neputincioși în efortul lor de mai bine pe tărâm social. Lucrul acesta l-au înțeles și cei care, în secolul trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos mai întâi din spațiul mass-mediei și din așezămintele formative, unde se instala cu precădere noul discurs al puterii, adevărul nu a mai găsit loc decât în intimitatea necontrolabilă a individului, restrânsă și aceasta uneori până la inexistență. Duplicitatea devenise pentru mulți o a doua natură, cu nefaste urmări în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să amintim reflecțiile formulate de Kogălniceanu, Maiorescu, Haret, Iorga, Pârvan, între alții, pentru a sugera că factorii în cauză alcătuiau realmente niște stâlpi ai societății, așa cum s-ar cuveni să ni-i dorim mereu. Fiindcă biserica, școala și justiția sunt așezăminte indispensabile în orice moment din istoria unei comunități, cu atât mai mult într-o perioadă de intempestivă înnoire. Convorbiri literare, 31 octombrie 1990, p. 5 DEMNITATEA PEDAGOGULUI În împrejurările de acum, când totul pare că se află sub semnul urgenței
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prea scurtă viață politică de caracter liberal au înlesnit sarcina noii clase conducătoare. Au înlesnit-o din primul moment, îngreunând însă mai apoi procesul tranziției spre un sistem democratic. Tocqueville ne-a prevenit, din secolul trecut, că acolo unde vechile așezăminte și cutume au fost distruse credințele zdruncinate, valorile istoriei risipite, drepturile politice restrânse, confuzia și mizeria capătă dimensiuni alarmante 1. Este ceea ce s-a întâmplat în România după ultima conflagrație mondială, când aproape nimic din ceea ce asigurase mai înainte echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
atent la dialectica schimbărilor sociale. Disperarea i-a făcut pe români să recurgă uneori la "insurecție, acel drept legitim al popoarelor chinuite". Așa s-a întâmplat la 1821, așa a dorit Bălcescu să facă la 1848, înțelegând că abolirea vechilor așezăminte nu era posibilă fără a pune poporul în situația de a-ți rosti păsurile. Însă a considera istoria sub specie metafizică nu înseamnă a-l scuti pe om de răspunderea opțiunilor sale. Culpabilitatea e un atribut inerent, ca și ispășirea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
direcția unirii politice depline care avea să se realizeze doar peste încă șase decenii. Ziua aceea, venită la capătul unor străduințe de secole, ca o încununare providențială, a limpezit parcă brusc orizontul speranțelor și a pus temelia solidă unui nou așezământ statal. Rostul noii creații era să înlesnească libera expresie a energiilor colective. Idei și instituții moderne, aflate de câteva decenii în curs de aclimatizare, trebuiau să inspire și să organizeze munca societății românești. Ele fuseseră prinse în programele mișcării de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
publică a pus atâta preț pe cultivarea însușirilor civice? Era o conduită impusă de vârsta reală a societății în care i-a fost dat să trăiască. O societate în curs de rapidă destructurare, căci trecea de la forme arhaice, tradiționale, la așezăminte moderne, iar tranziția presupunea căutări, incertitudini, tensiuni. Critica, într-o asemenea fază, devenise o exigență de prim ordin, un mijloc de a sili corpul social să ia act de adevăratele lui trebuințe, de cadrul real în care acestea puteau primi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cuviincios. Totul, de la silueta mănăstirii însăși, înfiptă parcă pentru vecie în solul tare al Bucovinei, până la construcțiile din jur, alcătuind un complex impresionant în care forma și culoarea susțin deopotrivă impresia de armonie, calm sobrietate, așa cum se cade la un așezământ ca acesta, menit din capul locului să fie spațiu al regăsirii de sine. De peste cinci secole, ea a strâns mereu laolaltă pe locuitorii din jur, al căror spirit de pietate se cunoaște, dar și români de oriunde, unii ca slujitori
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
I. Lupaș și G.I. Brătianu la istoricii mai noi care au consimțit să ia parte la renașterea națională, renaștere coincidentă cu reaprinderea candelei de la Putna. Cronica, XXV, 26 (29 iunie 1990), p. 1, 2 PERSPECTIVA INTEGRĂRII Într-un moment când așezămintele acestei lumi se schimbă spectaculos (se schimbă, spunea cineva, până și ideea de schimbare), nu e poate lipsit de interes să aruncăm o privire asupra unei chestiuni la fel de vechi ca istoria însăși, aceea a raportului dintre centru și periferie, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
științific și moral ne vine tocmai din acea Italie pe care savantul a studiat-o îndelung, a descris-o în mai multe rânduri, i-a decelat cu stăruință și comprehensiune valorile, căutând chiar să fondeze în spațiul ei generos un așezământ, "Casa Romena di Venezia", care să îngăduie și altor compatrioți apropierea de acele valori. Acolo a apărut întâia monografie străină despre viața și opera sa (Nicola Iorga, Napoli, 1977), subscrisă de Bianca Valota Cavallotti. De acolo ne parvine, acum, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
suferință. Sfântul Vasile căuta o aplicare practică a adevărurilor de credință, traducându-le personal în opere de caritate pentru cei nevoiași și suferinzi. De fapt, această mare dragoste a sa față de oameni s-a concretizat, mai ales, în acel important așezământ filantropic pe care credincioșii l-au numit Vasiliada, după numele Sfântului Vasile. Sfântul Grigorie din Nazianz ajunge să vorbească de Vasiliada ca de un întreg nou oraș<footnote Johannes Quasten, op.cit, p. 205. footnote>, așa cum am mai precizat Acest
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
filantropic pe care credincioșii l-au numit Vasiliada, după numele Sfântului Vasile. Sfântul Grigorie din Nazianz ajunge să vorbească de Vasiliada ca de un întreg nou oraș<footnote Johannes Quasten, op.cit, p. 205. footnote>, așa cum am mai precizat Acest așezământ a fost construit la marginea Cezareei, și a fost considerat a fi un adevărat oraș al carității, în care el a adunat pe cei săraci, înfometați sau abandonați de toate vârstele și din toate părțile și le-a împărțit alimente
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
și o leprozerie, școli de reeducare a fetelor căzute, ateliere pentru tot felul de meserii, casele personalului medical, toate acestea formau această instituție de asistență socială. Sfântul Vasile cel Mare se îngrijea de tot ceea ce era necesar pentru viața acestui așezământ de binefacere. Însă și mai impresionant este faptul că Sfântul Vasile nu s-a sfiit să aducă în casele de binefacere pe cei mai abandonați oameni, pe leproși, care din cauza bolii lor, erau ocoliți de toată lumea. Această instituție de caritate
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
la 1600 de ani de la săvârșirea sa, Editura I.B.M.B.O.R., 1980, p. 311 & Pr.drd. Constantin Duțu, Aspecte sociale în predica Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Studii Teologice, Anul XXXI (1979), Nr. 1-4, p. 333. footnote>. Întreținerea acestor așezăminte de asistență socială, Sfântul Vasile a făcut-o din averile sale și ale Bisericii. Se poate lesne concluziona că viața Sfântului Vasile cel Mare, acest mare iubitor de Dumnezeu și de oameni, este o totală conformare cu predica sa. El
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ar fi văzut la el o corespondență între cuvântul și fapta sa?”<footnote Pr.Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, 1956, p. 163. footnote>. Sfântul Părinte, chiar dacă a propovăduit păstoriților săi viața veșnică, nu a rămas impasibil față de viața pământească a acestora. Așezămintele sale de asistență socială au rămas ca model și pentru epocile următoare când asistența socială a luat diferite forme instituționale. „Nimeni, poate, din primele timpuri ale creștinismului - scrie un biograf al Sfântului Vasile cel Mare - nu fondase atât de numeroase
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
iar frații, Petru și Vasile, s-au pierdut și ei, primul în 1924, al doilea în 1945. Sora sa, Ecaterina Cămăruț, a trăit multă vreme la mănăstirea Văratec, îndeplinind funcția de maistră în vestitele ateliere de țesut covoare ale acestui așezământ monahal. Mihai a urmat învățamântul primar în satul natal, apoi înființandu-se aici și un gimnaziu, s-a înscris printre elevii acestuia. După un an, mama îl trimite la Școala normala ― Vasile Lupu, din Iași, unde iși încheie studiile în 1925
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
interbelică, adoptarea lor a survenit pe fondul unor realități istorice specifice, rezultând o tratare diferită a problematicii care ne interesează. În cadrul acestui studiu autorul dedică, pe rând, câte un capitol prevederilor referitoare la drepturile omului din fiecare dintre cele două așezăminte constituționale, formulând în baza acestora concluzii comparative. Fiind adoptată pe fondul instituirii regimului de autoritate monarhică al regelui Carol al II-lea, Constituția din 1938 avea să constituie, din perspectiva drepturilor fundamentale, în mod evident un regres față de cea din
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]