6,958 matches
-
fi în zadar/ cu toate că însă pe față nu-i nimeni vinovat/ armele albe se curăță singure în tăcere și noaptea/ când totul poate să crească la dimensiuni înfricoșătoare/ marfa și omul pe-o mână-s în lumea stinselor voci/ se așterne o limită fără sfârșit cu un vag început/ și nimic nu ne conduce mai bine decât/ liniștea de dinainte de mormânt sau chiar mormântul însuși/ aleea numărul cinci într-o margine invizibilă” (p. 52). Nu vreau să spun că recurența aceasta
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
pictură „se stabilește ceva asemeni unui punct misterios între sufletul personajelor și acela al spectatorului. Acesta din urmă vede figurile ce aparțin naturii exterioare, dar în interior cugetă asupra adevăratei gândiri, comună tuturor oamenilor, căreia unii îi dau un corp așternând-o pe hârtie, alterându-i însă execuția subtilă; așa încât spiritele grosiere sunt mai mișcate de scriitori decât de muzicieni și de pictori” (8 octombrie 1822, tr. ns.). Îi compătimește deci pe cei ce deplâng condiția artistului, care, pictând, nu ar
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
apăsător, purtând în sine povestea unor suferințe din trecut, biroul ajunge să guverneze, pe nesimțite, existența posesorilor săi. Marea casă Iazurile În seara aia citeam împreună, așa cum se întâmpla mereu. Era o noapte din aia englezească, când întunericul care se așterne la trei face ca ora nouă să pară miezul nopții, amintindu- ne cât de departe în nord a ajuns viața noastră. S-a auzit soneria de la ușă. Ne-am uitat unul la celălalt. Foarte rar se întâmpla să vină cineva
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
marchează numeroase personaje feminine din cărțile lui Joyce, de la Oameni din Dublin la Veghea lui Finnegan. Cele din 1909 reprezintă apogeul unei iubiri, în același timp, platonice și concupiscente, bântuită de fantasme de care scriitorul însuși se rușinează după ce le așterne pe hârtie și le expediază din Dublinul, unde trăia încă, la Trieste, unde se afla Nora și unde se va stabili și el mai apoi. Nu lipsesc momentele de euforie mistică, destul de neobișnuite în scrisul atât de calculat al lui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4699_a_6024]
-
și ele despărțite prin leaturi etc. Aceste restricții nu se aplică la transportul vitelor mame cu puii lor sugători și al păsărilor. Este interzis că pe podelele vagoanelor deschise și ale vagoanelor acoperite prevăzute cu pereții de stinghii să se aștearnă material incendiabil. La transportul în timpul nopții, însoțitorii de animale trebuie să fie prevăzuți cu felinare bine luminoase. Întrebuințarea de materii ușor inflamabile, ca petroleu etc. este interzisă; g) calea ferata poate cere că taxele de transport pentru însoțitorii de animale
REGULAMENT din 27 august 1929 privind tranSportul Căilor Ferate Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106065_a_107394]
-
sunt, în fond, trăsături ale barocului spaniol. Dacă secolul al XVII-lea a luat în considerare singularitatea omului și a operei sale, fie și pentru a o transforma în obiect de controverse, veacul următor, al luminilor și al rațiunii, a așternut peste ambele tăcerea și indiferența. Dar și secolul al XIX-lea îl abandonează pe Góngora în aristocratica lui singurătate, definită astfel de Lorca, uitarea nefiindu-i întreruptă decât de o fulgurantă recuperare venită din partea lui Paul Verlaine ce va rezona
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
disciplina, munca, rigurozitatea, efortul constant, discreția și buna-cuviință sunt aruncate în derizoriu, devin obiect de bășcălie grosieră. Și așa vor rămâne, atâta vreme cât Antonescu va continua să sfideze netulburat decât de prea puține voci din spațiul public. Mai mult, ipocrizia semnăturii așternute pe Carta Bunei Guvernări este un nesperat ajutor primit din partea societății civile. O creditare a imposturii. Între buna guvernare și Antonescu este o prăpastie pe care doar strângerea de semnături „civile“ pentru a impune modificarea regulamentului, care permite chiulăilor să
Pora: Crin Antonescu transformă cultura nemuncii în procente electorale () [Corola-journal/Journalistic/45901_a_47226]
-
de la frontiera cu rușii, apoi a invadării, a refugiului unora și a rămânerii altora sub ocupație, totul înfățișat cu dinamism narativ, în spiritul epicii tradiționale de reconstituire. Spre final, în ultima sută de pagini, se face simțită precipitarea, textul e așternut în grabă, cu rezumări de situații sau repetări asupra cărora se poate crede că romanciera ar fi revenit. Nu a fost să fie.
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creștină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate și o nuielușă în mână. Pe lângă ghetuțe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care își aștern toate dorințele și câțiva morcovi pentru caii moșului. Se mai spune că Moș Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminți, copiii primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni
Moș Nicolae, tradiții și obiceiuri. Ascultă un colind by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57799_a_59124]
-
operei sale postume a continuat până în perioada interbelică, după care urmează uitarea. Instalarea regimului comunist și interzicerea, în 1948, a Bisericii Române Unite cu Roma au făcut ca asupra numelui său - ca și al multor alți cărturari ardeleni - să se aștearnă vălul tăcerii oficiale. Comemorarea, la sfârșitul anului 2009, a unui secol de la dispariția lui Augustin Bunea i-a impulsionat pe Ion Buzași și Ion Moldovan să procedeze la o recuperare a acestui cărturar, prin reeditarea scrierilor sale și a micromonografiei
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
creadă, o face pe răspunderea lui. Un ultim cuvânt, anecdotic: în timp ce scriam cronica aceasta, în jumătate din cartierul în care locuiesc s-a produs o pană de curent. Din camera mea de pe Titulescu până către Piața 1 Mai s-a așternut bezna. „Criza energiei a alungat bulevardul 1 Mai/ la periferie/ (N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri)”, scrie același Florin Iaru în primele versuri ale splendidului poem De-a wați ascunselea. Dacă nici acesta nu-i verdict, atunci zău
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
puține cuvinte întregul adevăr, și nimic altceva decât aceasta, despre expunerea lui. Era ceva mișcător, suferind și în același timp amenințător în aceste cuvinte. Apoi se așeză din nou, tuși scurt și începu iarăși să învârtă capacul. În sală se așternu o lungă și profundă tăcere. N-am reprodus aici în detaliu cuprinsul expunerii lui Tolstoi și tot așa n-am să redau nici discuțiile total lipsite de conținut care i-au urmat. Nimeni nu-l înțelegea pe celălalt. Despre orice
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
Heliade nu avea nici 30 de ani, deja ferm convins că menirea sa era realizarea renașterii culturale a țării. Exaltarea morții se transformă într-un topos personal, mai puternic decît locul comun romantic. Contemporanii glumeau pe seama poetului, gata oricînd să aștearnă pe hîrtie cuvîntări funebre și panegirice ale personalităților dispărute; era vorba de o atracție mai profundă decît aceea a oratoriei mondene; ea l-a împins pe autor să exalte, cu pană inspirată, trecerea din viață a lui Dinicu Golescu, a
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
înlocuiește patetismul cu o ușoară ironie, care, prin efectul său de contrast, e un mai bun comunicator. Nota de îndoială implicată în euforie are rolul de-a o testa, deci a o putea confirma, procedeu mai convingător decît nuda declarație. Așternute peste luminozitatea exaltării, liniile deformatoare (exacte, crud realiste) ne duc gîndul la desenele lui Florin Pucă. Numai că acesta trata mai cu seamă stările postbahice, de mahmureală. Aici precumpănește incizia în miezul jubilant al experienței, drept care un asemenea ton rezervat
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
Nu mă atrag chestiunile mărețe, nu la asta jinduiesc. O carte sau o imagine pot fi, în cazul cel mai bun, asemenea unei uși deschise, o invitație într-o casă goală - odată ce-ai pătruns, e treaba ta cum îți așterni. Așa că nici eu n-am cum să îndrăznesc mai mult, nu pot decât să vă arăt câte puțin din ceea ce mi s-a întâmplat mie aici: cauze și consecințe, „din această pricină”... „având ca rezultat”, obișnuitul talmeș-balmeș de vinovăție, păcat
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
Maiorul Scipion îi arestează pe legionarii ieșiți într-o defilare de forță prin oraș și astfel viața Mișcării legionare în micul oraș dobrogean se încheie. Nu la fel vor sta lucrurile, peste câțiva ani, cu întunericul comunist ce se va așterne pentru mai bine de cinci decenii peste țară. Dincolo de diferențele importante dintre cele trei romane, dincolo de locul pe care îl deține în cărți ilustrarea Mișcării Legionare, există o convergență în ce privește modul de prezentare a acestui moment aberant din istoria României
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
O.L.C. - Zilnic mergeam la un chioșc de ziare. Puteam găsi presa din țară, „România Liberă”, „Scânteia”, „Contemporanul”... Cumpăram zilnic ziarele, dornic de a cunoaște reacția la spectacolul cu premiera operei Oedipe. Nu a existat nici o cronică muzicală. S-a așternut o tăcere totală asupra acestui colosal eveniment. Peste o lună afișele Filarmonicii leningrădene anunțau un concert condus de Constantin Silvestri. Interesul publicului era enorm. În pauza concertului m-am prezentat în cabina lui Silvestri. A fost extrem de cordial. Avea o
OCTAVIAN LAZĂR COSMA: „Compozitorii generației enesciene și post-enesciene au luptat pentru afirmarea unei identități românești.“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5064_a_6389]
-
bine de un an în toată țara - atunci când Guvernul de la acel moment a considerat că nu este oportună dezbaterea proiectului, având în vedere luptele politice care se duceau în România -, peste Roșia Montană s-a lăsat liniștea și s-a așternut nepăsarea. Niciunul dintre protestatarii și criticii de atunci nu au făcut nimic pentru mediul de acolo, pentru comunitatea de acolo, pentru soarta celor care își duc traiul zi de zi acolo". Ipocrizie strigătoare la cer Blănculescu adaugă: "Odată cu trimiterea proiectului
Blănculescu: România riscă să rămână captivă în criza economică by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/50854_a_52179]
-
manuscrisul. Se știe că, dacă totuși, cu câțiva ani înainte de moarte, taciturnul autor, capricorn însingurat și meditativ, absolventul unui liceu clasic, cititor de literatură franceză, anglofil îndrăgostit de Shakespeare și de James Joyce, ecumenic iubitor al multiculturalismului, se hotărâse să aștearnă pe hârtie propria cronică a familiei și a schimbărilor aduse de Risorgimento (la care se gândea de mulți ani, încă din vremea Primului Război Mondial), acest avânt pare să se fi datorat „gândului morții, care te face să iei viața în serios
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
Sf. Gheorghe era o piață triunghiulară cu trei ulițe - una ducea spre Bărăție, alta spre Hanul Filaret, iar a treia pre mahalaua Scaunelor... Rânzei schimbă pixul care se terminase și continuă cu cel de rezervă... Pe la 1814, aceste sulițe erau așternute cu scânduri de stejar și aveau pe dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A îmbla însă pe asemenea poduri era o adevărată tortură, căci ele erau pline de noroi infect; alteori se rupea una din scânduri tocmai când nenorocitul
Mahalaua Scaunelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5621_a_6946]
-
aplecă, îl ridică încet și îl puse sus pe o frunză de smochin, pe care începuse s-o bată soarele. - Fratele meu, murmură el, fratele meu... și-l privea cu milă. Lăsă în urma lui fluturele să se încălzească și se așternu iarăși la drum; și îndată se auziră în surdină, pe pământurile umede, câțiva pași în urma lui, tălpile. La început, când porniră din Nazaret, răsunetul lor părea că ar fi venit de foarte departe și foarte ușor; încet-încet, prindeau curaj, se
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Nicolae Manolescu Se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui Octavian Goga. Iată o bună ocazie de a repune în discuție o operă asupra căreia s-a așternut uitarea și care, în plus, n-a fost decât târziu și rar comentată în întregul ei, din motive politice, îndeosebi. Am încercat s-o fac înIstoria critică, de unde reiau acum, pe scurt, ideile și formulările principale. În 1933, Goga îi
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
Cosmin Ciotloș În primul număr al României literare pe anul acesta, adică în urmă cu paisprezece săptămâni, Ion Vartic publica un eseu intitulat „Grodek”. A treia variantă. Surprinzător, acesta, dar și mai surprinzătoare găsesc că e tăcerea care s-a așternut în jurul lui. Nu mă refer la convenționalele rubrici de revistă a revistelor (deși nici măcar ele nu-l prea menționează), ci la ceea ce ar trebui să anime, în mod normal, orice mediu cultural autentic: dezbaterea de idei. Eseul lui Vartic nu
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
mulțimea voioasă În ceas de blândă duminică. Ce morală reiese de-aici ? Oamenii vând, se-amuză, iubesc La Roma sau la Varșovia, Ocolind rugul de cazne. O altă morală ar fi Trecerea a tot și a toate, Uitarea ce se așterne Când flacăra încă mai arde. Eu însă mă gândeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa când Giordano, Urcându-se pe rug, N-a găsit în graiul omenesc Nici măcar un singur cuvânt, Să spună adio omenirii, Celor ce vor
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Cum bate inima, ce jale și regret al țărânii Nori, nori albi și făr’ de slovă, Mă uit la voi în zori cu ochii plini de lacrimi Și știu că mă mână orgoliul, dorința Și cruzimea, și sămânța disprețului Împletesc așternut pentru somnul cel mort Iar cele mai frumoase culori ale minciunii mele Au acoperit adevărul. Atunci îmi las în jos privirea Și simt viforul ce suflă prin mine Arzând, uscat. O, ce teribili sunteți, Sunteți păzitori ai lumii, nori! Fie
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]