2,758 matches
-
a întors încruntată în carte. În casă, undeva s-a deschis o ușă: era cam ora când se retrage Anton de la scrisorile lui la culcare. Manevra păcălește pe oricine nu-l cunoaște: musai Tony se scoală după trei-cinci minute din așternutul pe care trupul n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru culcarea definitivă, uitând lumina la veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
puțin în prima parte. Nici nu-i Napoleon, o să-ți spun îndată de ce zicea bunică-mea asta - dar habar n-am ce așteptam de la un film decât să treacă un ceas și ceva, aproape două, să vină ora scufundării în așternutul răcoros. Bunică-mea apucase filmul cu Charles Boyer în rolul împăratului și nimeni nu putea s-o convingă că îl va mai juca și alt actor. Nu-i ăsta, dragă, se certa cu taică-meu, cu soră-mea cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
știință intrarea într-o viață pe picioarele mele, disprețuindu-mă pentru precipitarea de om ocupat cu care dimineața, doar dimineața, îmi trăgeam pe mine jeanșii rupți, bluza, vesta model „soldat american“ - ca după maximum cinci minute, încă plin de căldura așternutului, să mă trezesc în fața foii albe cu veșnica întrebare Unde mai mergem astăzi?, întrebarea de care ajunseseră să râdă și copiii din vecini, țipând la apariția mea pe alee nea Tudor se duce să se-mbete, să se facă „cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă băutura cu pastilele. Amestecă și pisează, fără să se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută a așternutului. Scoate de sub pat o valiză neagră și ia de acolo un set de rochii și o pereche de pantofi. Își schimbă bluza cu o rochie de culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai cuvine sè mènânce singur! totul pèrându-mi-se, brusc, ciudat și ireal! M-aș convinge cè n-am visat numai dacè aș reintră în camera mateianè și m-aș apropia de patul, fost mateian, îmbibat acum de copleșitoarea prezențè femininè din așternuturi, îmi sting nerèbdètor țigară neterminatè și traversând holul, pèșesc fèrè zgomot spre cameră mateianè, deschizând încetișor ușa, ca sè n-o trezesc, o privesc din prag, cum doarme, parcè minunându-mè cè femeia de astè-noapte mai este încè în patul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dat totul astè-noapte!? Da, vreau totul! ea râzând la o asemenea orgolioasè pretenție, dar eu sunt mai serios decât am fost vreodatè, acceptând că numai dupè ce imi promite și omologarea zâmbetului mateian sè vin din nou lângè ea în așternuturi, îmi promite! mè strecor lângè trupul ei fierbinte, gol, o simt din nou plinè de dorințè, mè ajutè sè-mi scot tricoul, apoi se lipește de mine fècând că dimineață sè devinè din nou o noapte lungè și adâncè, Târziu, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mè strecor lângè trupul ei fierbinte, gol, o simt din nou plinè de dorințè, mè ajutè sè-mi scot tricoul, apoi se lipește de mine fècând că dimineață sè devinè din nou o noapte lungè și adâncè, Târziu, pe la amiazè, pèrèsește așternutul ex-mateian, însușindu-și tricoul meu care îi vine pânè aproape de genunchi, intrând la baie, contaminându-mi întreaga casè de prezența ei femininè, sunt ani, trei ani, de când n-a mai intrat aici nimeni de genul feminin, în afară mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
femeie bogată, inteligentă și cultivată care, deși disprețuia reuniunile de salon și apărea destul de rar în lume, avea numeroși și consecvenți admiratori. „Și totuși, iubite prieten, nici unul dintre aceștia nu s-ar putea lăuda că i-ar fi șifonat vreodată așternuturile.” Cunoscându-i prea bine înclinațiile și misoginismul, marele lui prieten insista, în încheiere, să facă abstracție de sexul viitoarei sale colaboratoare, „îndură, prea iubite prieten”, și îl informa că însuși Napoleon îi încredința misiuni secrete, cu caracter special, pentru reușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mânile cu care își acoperise ea fața. Îi trecuse prin cap că poate tremura de teamă. Prin fereastra deschisă auzea țârâitul greierilor din grădină. Trist. Descurajator. Îngenunchease și el în colțul patului. Își privea mâinile împreunate peste broderiile fine ale așternutului. Știa că ea le cususe special pentru acea noapte. Ultima ei noapte de fată, prima noapte de femeie. Se simțea vinovat. Se însurase pentru a doua oară și-și luase o soție față de care nu simțea nimic. Atunci auzise vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tovarășele comisar, chicotește tata. - Șșșt! Copilul! - mă arată ea, chiar și după ce am ieșit din domiciliul obligatoriu - așa, cam pe la treizeci de ani. - N-am vrut să zic nimic despre ce făceau ei, neprincipial, când Își strângeau, bolșevicește, mâna-n așternut, zice tata și-mi face cu ochiul. O știu și pe asta: vorbește de Rakovski, bulgarul român, antirus, devenit sovietic și mare bolșevic - după unirea Basarabiei cu România; a fost unul din cei mai Îndrăciți dușmani ai „actului”; până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în calea oricărui autobuz care sosea, a oricărui scuter-ricșă care apuca în sus pe drum, căutând alcool de orice fel, inspirate fiind, fără-ndoială, de amintirea unei anumite accelerări a sângelui, a unei misterioase euforii. Deveneau din ce în ce mai îndrăznețe, cercetând conținutul așternuturilor, apucând plasele de cumpărături și alungându-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
material. Cearceaful se strânsese pe saltea, lăsând să se vadă o pată veche de sânge. Cui îi aparținuse sângele respectiv rămânea un mister. Strâmbând din nas, Susan s-a apucat să facă patul. Știa că ar fi trebuit să schimbe așternuturile, dar, sincer vorbind, nu avea nici un chef. În fond, cearceafurile arătau destul de curate. Doar nu dormise pe ele decât ginerele lor. În timp ce scutura pernele, Susan s-a uitat către noptiera unde era așezată o fotografie a lui Caitlin zâmbind. Poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doua zi dimineață, când avea să apară echipa de curățenie. Celor doi le-a trebuit de două ori mai mult timp ca să ajungă, împleticindu-se, până la camera lor. Asta pentru că întâi au greșit drumul și-au ajuns în debaraua cu așternuturi și prosoape. Acolo au avut parte de ceea ce ei au numit: momentul lor Boris Becker. Susan și Nick au început să se sărute, să-și rupă hainele de pe ei, încleștați pasional într-o lume frenetică, lipsită de copii și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
limpede că nu înțelegea, nici măcar pe departe, la ce se referea femeia. Susan, conversația pe care am purtat-o a fost doar a noastră. Ce s-a întâmplat acolo..., a continuat el strâbându-și capul în direcția imaginară a debaralei cu așternuturi,... a fost numai al nostru. Nu avem nevoie de alt mobilier și alt decor pentru ca experiențele noastre să fie valide. Susan știa că tot ceea ce-i spusese el era perfect logic. Dar, cu ochii minții, ea nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
minte să-i ofere această dovadă în maniera în care își exprima majoritatea sentimentelor... prin sex. Pășind cu grijă pe lângă șirul de lumânări, Julia a urcat în dormitor și-a aprins luminile. Patul arăta impecabil și îmbietor, fiind acoperit cu așternuturi albe, proaspăt spălate, și niște perne gogonate. Pentru un efect și mai intens, Julia presărase deasupra petale roz de trandafir. Femeia a început să aprindă și alte lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lucreze cu plăcere. Sahara, văzută de acolo, cu un pahar de ceai într-o mână și o Davidoff-Ambassatrice în cealaltă, era suportabilă până la un punct, iar uneori, în amurgurile când soarele părea că se oprește să se odihnească puțin în așternutul de coroane ale palmierilor ce alcătuiau unicul orizont în El-Akab, înainte de a se ascunde de tot în spatele minaretului moscheii, putea fi considerată un adevărat paradis. Jos, sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu Înceapă vreun război din cauza asta, spuse mătușa. Era aproape miezul nopții când plecară pe drumul spre graniță. Ca și cum ar fi bănuit că se punea la cale ceva ciudat, satul Întârziase mai mult ca de obicei să se retragă În așternuturi. În sfârșit, liniștea puse stăpânire pe străzi și luminile din case se stinseră una câte una. Catârca a fost Înhămată la căruță, apoi, cu mult efort, deși cântărea foarte puțin, ginerele și cele două fiice Îl coborâră pe bunic, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din jurul său, asemenea lumânărilor micuțe de la căpătâiul mormintelor din orașul morților, care nu fac decât să scoată și mai mult în evidență întunericul din jurul lor. În fiecare seară după ce o culc pe Noga, îmi deschid canapeaua din salon, îmi pun așternutul, apoi mă întind ca un musafir, departe de dormitorul care se transformase în camera bolii sale, și înăuntrul acestei singurătăți fără margini, există o anume ușurare, a dormi singură, fără să te mai gândești la el, fără să aștepți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase atât de mult la început, care este semnificația bolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iau încinse, chiloții lui Udi fierb în mâinile mele, cămășile, pantalonii, îmi dau seama dintr-odată că majoritatea hainelor pe care le spăl sunt ale lui, după săptămâni întregi în care nu își schimbase hainele, în care nu își schimbase așternutul, îl apucase o frenezie a curățeniei, iar mașina se umplea în fiecare zi, este ca și când am avea un bebeluș în casă, iar eu spăl fericită, nu este nici un sunet pe lumea aceasta mai încurajator pentru mine decât bâzâitul mașinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întoarce în pat ca o somnambulă. Hipnotizată de frică, merg pe urmele ei, parcă ar fi un obiect suspect descoperit în stația de autobuz, privesc patul acela îngenuncheat sub greutatea membrelor ei fierbinți, a firelor căzute din părul ei bălai, așternuturile de-a valma unele peste altele, ca și când un cu totul alt om va ieși în cele din urmă de sub pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ani este mai în siguranță în felul acesta. Bineînțeles se pusese și problema banilor, pentru că era mult mai convenabil să stau la cămin decât să închiriez o cameră în oraș. Mobila era asigurată și singurele lucruri care mă priveau erau așternutul și veioza. Dacă ar fi fost după mine, eu aș fi preferat să locuiesc într-un apartament închiriat, care să mă fi scutit de aglomerația din cămin, dar știind cât cheltuiesc părinții mei cu taxele la acea universitate particulară, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
duhneau îngrozitor și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul, pernele emanau un miros de transpirație care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în urmă, mă mir și acum că toată mizeria de acolo n-a dat naștere unor epidemii devastatoare. În comparație cu ce vă descriam înainte, camera mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]