1,893 matches
-
Convorbiri literare, 1 (ianuarie 1991), p. 5 MOTIVE DE OPTIMISM? Analiștii se arată destul de sceptici cu privire la șansele noastre de a ne rostui acum o bună inserție în lumea liberă. Sceptici, fiindcă după o răsturnare spectaculoasă de regim, a celui mai aberant regim comunist, românii au ales, chipurile o formulă ce nu se îndepărtează prea mult de vechiul regim. Legitimând oarecum echipa ce se reclamă de la Revoluția din Decembrie `89, însă care nu face decât să prelungească agonia sistemului, electoratul ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
complicat. Schimbarea este ceea ce diferențiază literatura hispanica modernă de cea tradițională. În literatura tradițională, sunt ușor de remarcat emoțiile generate de împrejurările specifice continentului: astfel, simpatia pentru cei de jos este concretizata în românul indianist și indigenist, protestul împotriva puterii aberante este cuprins în românele antidictatoriale, denunțarea intrării masive a capitalului agresiv, prevalent străin, este exprimată în literatura antiimperialista. În creațiile literare ale continentului, schimbarea este fie integrată într-o problematică generală, fie proiectată pe un amplu fundal de valori umane
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și-au dat seama că omul latino-american pare un uriaș care se deșteaptă și (...) se zbate să-și rupă lanțurile. Cu expresia lui Shelley, atât de îndrăgită de Alejo Carpentier: Prometheus unboundPrometeu descătușat"68. Tema dictaturii teroriste, cu puterea ei aberantă, este abordată de Al. Ivasiuc în Racul, unde sadismul inspirat de puterea absolută trece de la Dostoievski la Sartre și este foarte aproape de tiranul lui Bastos 69. Resuscitarea literaturii latino-americane contrazice, chiar prin opoziție cu uzură literară pe care înșiși protagoniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
copii, cât de răi sunt! Cred că trebuie să acceptăm, pentru că nu avem alternativă; omul știe acest lucru, îl simte, este mai rău decât un animal"102. Credință pe care o reiterează răspicat în Demiurgul cel rău: cu excepția câtorva cazuri aberante, omul nu are înclinare spre bine: ce zeu să-l îndemne pe calea asta? E silit să se învingă pe șine, să se constrângă pentru a înfăptui ceva cât de mărunt pe care râul să nu-l fi atins. Ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acest eu deznădăjduitor în vderea obținerii unirii superstițioase. Ascetismul nu se caracterizează totuși numai prin obsesia autopedepsirii exaltate datorate excesului de culpabilitate. Există și forme de ascetism datorate excesului de vanitate. Ca să nu cităm decît unul dintre cazurile cele mai aberante, dar extrem de semnificativ: stiliții, care își petrec viața în vîrful unui stîlp (simbol al elevației și în același timp piedestal) ca să se expună admirației scontate. Asemenea forme de nebunie ascetică nu există în Occident, unde ele ar duce la internarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care, deci, rămâne). Toți acești factori sau doar unii dintre ei pot fi deficitari la persoanele cu nevoi speciale, ceea ce determină ca gândirea și limbajul să fie deficitar, convenția cuvântului particularizându-se, iar stereotipurile putând fi incomplete, greșite sau chiar aberante, încât nu numai forma, dar și conținutul limbajului să fie alterat. În al cincilea rând, vorbim despre conținutul limbajului și din punctul de vedere al integrării sociale a deficientului scopul muncii oricărui psihopedagog -, motiv pentru care nu putem ignora comunicarea
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
abilitatea de a ține în șah cititorul prin eficiența stilului și autenticitatea personajelor. Temerar pentru un debut este fundalul spațio-temporal abordat, Germania și Austria anilor '30-'40, epicentrul istoriei contemporane, al marii conflagrații mondiale cu întregul său cortegiu de nelegiuiri, aberante vânători de oameni sau exterminări în masă pe criterii rasiste. O obsesie doctrinară a intelighenției din toată lumea, un motiv recurent în cărțile scriitorilor de origine ebraică, dar și o piatră de încercare a talentului autorului Variantei Lüneburg. Variantă ce vrea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fidel și lacheu în serviciul Ministrului, martor al unor episoade de la Palmela, al escapadelor erotice prin țară, precum și al câtorva urmăriri, anchete politice și execuții sumare. Tomàs dă o variantă neretușată a acelor sângeroase fărădelegi, fără să uite de comportamentul aberant al lui Domnu față de Milà, pusă să joace rolul unei penibile Dulcinee, conform scenariului scris de un psihotic megaloman ce nu știa să piardă. Și totuși pierde, așa cum odinioară o pierduse pe Isabel. Șocat în viața privată, șocat de istoria
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și o alteritate pentru care comprehensiunea simbolisticii sacre este o pură utopie, de nu cumva chiar o inutilă, rizibilă pierdere de vreme. Din această perspectivă, rețin atenția, pe de o parte, lexemele care polarizează ideea unei exteriorități adormite într-o aberantă, grotescă ipostaziere a bâlciului, semn al demenței colective și al morții spiritului: "înspăimântătoare procesiuni: oameni demenți, măști agățate de dosuri de animale/ purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mare de consumatori. Marea noastră problemă este că sfera financiară s-a separat de cea reală, de sfera vieții pînă la urmă. Emergența sferei financiare prin intermediul bursei a făcut să se creadă că totul este posibil, conducînd agenții la comportamente aberante. S-a intrat astfel într-un cerc vicios, părăsindu-se principiile sănătoase ale filosofiei de bază a liberalismului clasic. Se produc și se vînd masiv valori artificiale, iluzii și datorii, într-un decalaj complet, cum spunea Michel Henri, față de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în mîinile americanilor). Septembrie în Shīrăz se focalizează pe durata unui an întreg, din septembrie 1981 pînă în septembrie 1982, o perioadă de timp cînd efectele nefaste ale revoluției ating apogeul. Oamenii sînt arestați, anchetați sumar și executați pentru motive aberante, ce combină, grotesc, politicul cu religiosul. În centrul poveștii, se află familia bijutierului evreu Isaac Amin care deține o afacere profitabilă, în Teheran, pînă la debutul evenimentelor. Într-o dimineață de septembrie însă, inevitabilul se produce. Isaac este arestat și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un prim pas făcut de Voiculescu către teatrul politic? De ce nu?"), biograful afirmă: "Demiurgul premerge unui text de care se leagă prin numeroase fire, Lobocoagularea prefrontală... un fel de pamflet-povestire pe o idee de mare umanism: aceea că, indiferent de aberantele teorii ale modificării anatomiei, afectele, fondul de sentimente individuale nu pot fi distruse" (Popescu 2003: 145). Și Roxana Sorescu avea în vedere o reluare a temei din Demiurgul, sub semnul "voinței de putere", egală "cu puterea de intervenție fizică asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
taie cu bisturiul nefericirile unei generații care nu mai termină de plătit revoluțiile trăsnite ale părinților șaizecișioptiști. Greu ți-ai putea imagina ființe și tipologii mai diferite decît acești doi "șefi" de generație în măsura în care acest apelativ, precum și cel încă mai aberant, de "roman generațional" cu care a fost înzestrat Les Particules élémentaires, au vreun sens pe care însă nu-i despart decît vreo zece ani. Și totuși, iată-l pe seducătorul Orsenna (de fapt, Erik Arnoult, împrumutîndu-și pseudonimul literar de la citadela
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
p. 13). 345 Ibidem, p. 14. 346 Ibidem, pp. 27-28. 347 Ibidem, p. 45. 348 Aceeași idee este remarcată și de Guy Debord, care afirmă că "gadget-ul exprimă faptul că, în momentul în care masa mărfurilor alunecă înspre aberație, aberantul însuși devine o marfă specială" (Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, trad. și note de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu, Editura Est, București, 2001, p. 69). 349 Jean Baudrillard, Societatea de consum. Mituri și structuri, trad. de Alexandru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
te întâmpină la tot pasul". Autoarea atacă pe Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu, dar și pe alți scriitori români de înalt prestigiu, neezitând să-l considere pe Eminescu un "huligan avant la lettre". Despre Mircea Eliade face afirmații aberante. De pildă, dedicația sa pe volumul cu piesa Iphigenia: "Doi dintre cei mai buni prieteni - Acterian și Mihail Sebastian - nu mai sunt printre noi. închin lor acest text, pe care l-am iubit împreună în amurgul tinereții noastre", este considerată
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/8649_a_9974]
-
noi. "Restructurarea" după criteriile capitalismului târziu impunea o mai riguroasă politică generală, dar pluripartidismul s-a însoțit rapid cu clientelismul și cu abile tehnici de utilizare frauduloasă a fondurilor. Au urmat înlocuirea valorilor familiei și ale unor descendenți sănătoși, cu aberantele înclinații spre desfrâu, familiile "gay" stimulate de producțiile porno, de televiziuni cu mii de animatoare, majorete, efebi grotesc machiați și alte întruchipări de personaje rău famate din epocile revolute. Așa s-a extins în Est o criză pe care Vestul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
amplificare fonică sporită (noua modernizare), în vreme ce unii preoți, urmați de enoriași, oscilează între autoritarismul canonic-religios și tendința de substituire a valorilor creștine cu bani. Stânjenitoare pentru un popor tot mai sărăcit de șomaj și venituri reduse devin taxele tot mai aberante pentru servicii generale, înmulțirea cererilor de bani pe diferite acțiuni, solicitări de influență și altele. În primii ani ai tranziției, foarte mulți preoți au apărut din convertirea inginerilor și altor categorii de intelectuali cu state de activitate în domenii depărtate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la vremea sa de un "tupeist" succesor al lui Stalin, N.S. Hrușciov (1894-1971). Acesta a fost prim-secretar al PCUS între 1953-1964 și premier al URSS între 1952-1964. În dubla calitate de "președinte" și de "prim-ministru", Hrușciov a enunțat aberanta întrecere social-economică "pașnică" cu capitalismul țărilor liberale a violentului sistem al sovietelor. Întrecerea se făcea pentru noile armamente militare strategice care au accentuat pericolul unui război nuclear, chimic, meteorologic, psihologic devastator. Deși criticase cultul personalității lui Stalin, Hrușciov nu renunțase
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
parastas. Cam așa se cântărea dreptatea în acei ani teribili ai zorilor comunismului românesc! f. Stabilizarea monetară - aprig discutată în mediile sătești Datorită inflației galopante din acei ani, masa monetară internă ajunsese uriașă. Mulți vârstnici își amintesc de unele prețuri aberante de atunci, de genul „zece milioane un cocoș” sau „200 de milioane un bou”. Această nemaiîntâlnită inflație a mai fost provocată și de prezența trupelor sovietice de ocupație. Obligația întreținerii acestor hoarde revenea în totalitate țării noastre, recte bolșevicilor ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ce a dus la crearea de clișee comuniste ulterior respinse sau evitate în discursul religios. Acest aspect al limbii este semnalat și de Rodica Zafiu în Diversitate stilistică în România actuală: "În deceniile de regim totalitar, în aleatoriul unui sistem aberant de cenzură, în care anumiți termeni erau urmăriți cu îndârjire și suprimați imediat, înghițiți de croșete, ironia sorții făcea ca alții, cu nimic mai nevinovați, să se repete în deplină libertate: poezia ocazională își însușise cuvinte cărora uzul prelungit, până la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
e zăpadă, anticipa Nietzsche, aici viața tace. Aici nimic nu răsare, nu crește..." Există însă forțe ce nu pot fi reduse la tăcere. Cînd spațiul din templele oficiale nu mai satisface exigențele sacrului, acesta se exprimă prin formele cele mai aberante ale religiozității. Eliminate din normele organizării colective, suspectate sau reprobate, tensiunile visului explodează din nou, izbucnirile fiind anarhice. O ordine politică și socială în care aceste tensiuni nu se pot integra, care nu spune nimic nici imaginației, nici inimii, un
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sale (v. și Tristia 3, 5, 49 și 3, 6, 28) și nici din alte surse antice. Exegeții moderni au urzit în jurul motivelor de relegare carmen și error numeroase ipoteze, peste 20 de variante, unele raționale, altele alambicate sau altele aberante. Au fost grupate în trei categorii generice: I motive morale, II motive religioase și III motive politice. Să le urmărim, selectiv, pe rând. MOTIVE MORALE. Exegeții moderni au încercat să lămurească, mai întâi, termenul carmen, care se referă, fără îndoială
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu chiar în momentul antropogenezei, cum susțineau unii entuziaști de la Institutul de Istoria PCR, măcar în neolitic, sau, în cel mai rău caz, la începutul epocii fierului, oricum nu mai târziu de "retragerea aureliană" din sec. III d.Hr. Teoriile aberante ale lui Nicolae Densușeanu, reînviate în cadrul curentului protocronist, îi exaltau mai ales pe sfertodocții promovați în activul de partid și în diferite funcții de propagandă. Un nou discurs oficios, încă și mai pervers decât precedentele, preia aproape fățiș temele extremei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tehnica deformează romanul. Mulți vor găsi aici explicația ultimă a ratării lui Lovinescu. Ceea ce a produs perplexitatea criticii interbelice, ceea ce a rămas ca o parabolă a insuficienței experienței în fața talentului, se găsește aici expus inginerește, pe componente, ca o mașinărie aberantă dezmembrată. Da, într-adevăr, Lovinescu nu scria bine roman, nu făcea ce trebuia acum știm în fine motivul, "de ce" greșea. Mi se pare demn de atenție faptul că încercarea de descifrare a unei dispoziții afective se aplică, pentru prima oară
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
valoare proprie, fie ea pozitivă sau negativă” (J.D.), este mai degrabă un „cartograf al dispozițiilor” ce se alimentează din „izvoarele verbului” (S.B.). În definitiv, doar în-scris se vorbește de/spre D-zeu: „D-zeu este, chiar dacă nu există”... un adevăr aberant, o aberație adevărată! În lupta cu finitudinea, cu sinele ca finitudine, „avocatul lucidității” a mizat pe subterfugii nonscripturale: muzica („Eu aud viața”), umorul și recursul la copilărie („întoarcerea la bucuriile copilăriei îți dă iluzia că moartea se îndepărtează, că nu
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]