3,167 matches
-
și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice (J. Lacarrière.). Ajuns pe meleagurile acestea, călătorul meditează la eroii care au pășit pe aceleași poteci și drumuri prăfuite ce le calcă acuma, el, despărțit de ei de un abis milenar. Toate aceste descrieri sunt completate și cu impresiile unor autori celebri: Chateaubriand, Henri Miller, Lacarrière etc. O curiozitate : aflăm că verbul „a ostraciza” provine din substantivul grecesc ostracon însemnând scoică. In dezbaterile publice, când cetățenii voiau să condamne la
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
membrii expediției ”Constelația II” găsesc dovezi ale existenței submarinului "Nautilus" al căpitanului Nemo, personajul evocat de scriitorul francez în romanele "20.000 de leghe sub mări" și "Insula misterioasă". De asemenea, găsesc ultimele însemnări ale locotenentului Elstead, protagonistul povestirii ” În abis” a scriitorului britanic. Seismologul Atan Along pornește într-o expediție de cercetare a vulcanilor din Cercul de Foc al Pacificului. Deși adună date extrem de prețioase pentru savanți, moare înainte de mai putea fi salvat. Pornind de la datele culese de el se
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Ieșind din dreptul pădurii, malul abrupt din dreapta - Muntele Căpățânii și străjerul din stânga - Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltețului. Drumul forestier, de utilitate publică, urcă lin, paralel cu râul Olteț, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munți frați, săpând încă veritabile chei, cu pereți verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri. După 200 - 300 metri de urcuș prin Cheile Oltețului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, a cărei amenajare
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
asupra navei "Vorga" eșuează și el este capturat de forțele de securitate ale lui Presteign, aristocratul aflat la conducerea corporației Presteign, proprietarea navei "Vorga". Ei îl interoghează legat de "Nomad", dar Foyle refuză să răspundă, ceea ce determină aruncarea lui în Abisul Martel, un complex de peșteri subterane din Munții Pirinei. Acestea sunt folosite pe post de închisoare, deținuții locuind în întuneric total, incapabili să își formeze o imagine a locurilor, lucru necesar "jauntării". Foyle descoperă un mijloc de a comunica prin
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
care duce la sinestezie, Foyle se jauntează în spațiu, revizitând momentele cheie ale călătorie sale până în acel punct. Ca om în flăcări, apare în fața propriilor ochi din vremea căutării, precum și în alte perioade și locuri, cum ar fi evadarea din Abisul Martel (distrăgând gărzile și permițându-i Jisbellei să iasă), sau când Foyle era la bordul "Nomadului". În cele din urmă, el jauntează într-o locație necunoscută din viitor, unde Robin îi transmite telepatic instrucțiuni ale rutei pe care să o
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
împlinirea unei dorințe îl satisface pe moment, întotdeauna obiectivul dorinței pe care l-a socotit pentru o clipă absolut, sfârșește prin a se arăta ca fiind finit și relativ. El crede în mod eronat că poate afla infinitul în acest abis în care se scufundă tot mai mult. Omul încearcă să investească setea lui infinită de iubire ce a fost sădită ontologic în el pentru a fi îndreptată spre infinitul dumnezeiesc, în lucruri finite și mărginite, astfel ajungând la o saturare
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ai rămîne ca în glosa eminesciană, rece la toate, chiar ,,de te-ndeamnă, de te cheamă". Dar nu, departe de a fi resemnat, senin, olimpian, dorești, dorești încă atîtea, numai că între dorinți și posibilități pare a se căsca un abis. Prizonier și complice al unui trecut dilatat, hipertrofiat, te lași devorat de primejdiile, imaginare sau reale, ale prezentului și viitorului, transformate și ele, neîncetat, în timp trecut... Neliniștea îți dă la început tîrcoale sfioase, cuminți, incerte, o ignori, încerci să
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile inedite, infiltrate în discursul romanesc: digresiunea, spațiul analitic, punerea în abis, focalizarea și autoreferențialitatea, song-ul, jocul alternării modalităților, jocul figurilor și al măștilor, pseudobiografiile și incizia în una dintre dominantele existențiale ale personajelor, anamorfozele" (p. 104);"De la Thomas Mann sau de la Heinrich Mann, și prin Robert Musil și Hermann Broch
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
și un condei liric perfect valid. Biografia d-sale e transpusă pe portativul poeticesc ce reflectă, așa cum ne mărturisește, „o violență suferită și o revoltă stîrcită, dincolo de pretexte și subtexte”, dînd glas totodată unei terifiante îndoieli: „Este o coborîre în abis... Rămîne de știut dacă acolo, în abisul meu, se află ceva, și dacă după coborîre se mai poate urca”. Așadar ne aflăm la antipodul oricărei idealizări. „Abisul” în care a descins bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
d-sale e transpusă pe portativul poeticesc ce reflectă, așa cum ne mărturisește, „o violență suferită și o revoltă stîrcită, dincolo de pretexte și subtexte”, dînd glas totodată unei terifiante îndoieli: „Este o coborîre în abis... Rămîne de știut dacă acolo, în abisul meu, se află ceva, și dacă după coborîre se mai poate urca”. Așadar ne aflăm la antipodul oricărei idealizări. „Abisul” în care a descins bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
pretexte și subtexte”, dînd glas totodată unei terifiante îndoieli: „Este o coborîre în abis... Rămîne de știut dacă acolo, în abisul meu, se află ceva, și dacă după coborîre se mai poate urca”. Așadar ne aflăm la antipodul oricărei idealizări. „Abisul” în care a descins bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-însul o colectivitate, cea a concetățenilor supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
a timpului și pentru Button funcționează același ceas, dar înfățișarea sa suportă schimbări paradoxale. Până la un punct vârsta sa este nu cea corporală, ci aceea a experienței sale, în primul rând cea de marinar, memoria singură îl îmbătrânește. Punerea în abis a situației sale este chiar dragostea, dragostea poate în anumite cazuri să traverseze granițele tabuizate ale vârstei. Prietena de odinioară devenită o dansatoare de succes, o femeie emancipată, dificil de păstrat, apoi o soție devotată și mamă scandează etapele unei
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi încăierat paznicii de la templul exterior, sau ceva. Nobunaga nu luă în seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu în lumea din afară ci în sine însuși. Dar numai o clipă. Nu se întâmpla numai în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
credem că îndelung timp nu vom avea îndestul de regretat că nu am luat îndestule, ba chiar prea multe precauțiuni. Pot așadar exista raporturi escelente între stat și stat, între suveran și suveran, între popoare însă va fi un profund abis. De aceea, cu tot respectul ce datorim unui om care are și iubire de țară și sinceritatea deplină a opiniilor sale, vederile de politică esterioară ale prințului Grigorie Mihai Sturza ne par nu numai neoportune pentru prezent, ci contrarie rolului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe Vodă Carol printr-o gatetă din Bacău: "Romînul", foaia lui Dim. Sturza, a baronului Erdmann de Hahn, care susținea altă dată că crima politică e permisă; "Romînul", organul d-lui Cîmpineanu, care între M. Sa și țară vedea un abis ce nu se poate umplea cu nimic; "Romînul", care numea pe M. Sa un agent al d-lui de Bismark; "Romînul", organul d-lui Ion Brătianu, carele, în vremea cabinetului Catargiu au amenințat pe M. Sa cu asasinarea; "Romînul" în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cunoască de cu vreme schimbarea care se operează în viața germană ca urmare neapărată a nașterii statului german... A jidovi vîrstoasele capete germane e cu neputință, deci concetățenii noștri evrei trebuie să se hotărască fără rezervă de a deveni germani... Abisul între occidentali și semiți există de când lumea, de când Tacitus se plângea odinioară asupra lor numindu-i odium generis humani; vor exista totdeauna evrei cari nu vor fi decât orientali cari vorbesc nemțește; ba chiar o cultură specific jidovească va-nflori
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de virtute, o icoană cu totul opusă celei zugrăvite de Shak[e]speare în Shylock sau de Alesandri în Lipitorile satelor, N. R. {EminescuOpX 402} astfel fierb mereu cuvintele de hulă asupra "îngîmfatei fiice a mumei robite", asupra "Dumnezeului răstignit", asupra,, abisului pe care creștinismul l-a săpat între sine și rațiune". Apoi se susține de-a dreptul că "e cu totul neadevărat cumcă creștinismul predică generală iubire de oameni și frăție" (197) și apoi: "în realitate nici un evreu n-a fost
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Moldova. Nu dau crezământ la ceea ce am auzit -o că trimiterea tuturor somităților partidului conservator se datorește pactului ocult între ei și alegători. E din dezmințirea adusă corpului electoral din Moldova că nu voiește a da nimic izraeliților. Nu este abis intre inteligența de acolo și evrei. Sub ocrotirea intereselor marilor proprietari s-a făcut invaziunea Moldovei de către evrei. 1866 in Constituție, un principiu care să aducă omagiu marilor principii etc. Să ne epargneze umiliațiunea. A lăsat cuvânt a se crede
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se desprind. Myriel, pesemne, făcea parte din această a doua categorie. Dar era posibilă și interpretarea pozitivă, asta era frumos, alte fapte ale lui îndreptățeau tocmai această capacitate a prelatului de a fi inspirat, dotat cu o intuiție adâncă a abisurilor umane. El trăia în lumină, pe care o și răspândea. Credința era ceva secundar. Mama, văzîndu-mă zâmbind, se învîrtea pe lângă mine și, prins de un elan, dar râzând, i-am povestit scena și i-am tradus și pasajul de șoc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mea, cei trei viermi nemuritori din basme care îl făceau pe smeu de neînvins, dar de fiecare dată strigătul tău pătrundea tot mai adânc, dincolo de aceste ape, acolo unde se presupune că nu mai e decât această putere lăuntrică și abisul, și îi auzeam acolo ecoul, bine instalat, împrietenit cu ceea ce noi nu știm de fapt ce e acolo, peste capul și voința mea... Ne vedeam apoi la prânz, și spre seară îți deschideam ușa la mine... Nu mai puteam! ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are în ființa ta și cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferință, ci o cădere într-un abis insondabil .Cuvintele des rostite de Nimeni: "viața nu mai avea pentru mine nici un rost", și care până atunci ți se păruseră incredibile (cum să nu mai aibă viața nici un rost? e suficient să privești cerul! Îți spui fără să bănuiești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor care atingea esențele, febrilitatea scrisului, spontaneitatea și superbia cu care treceam peste obstacole în favoarea reflexiei originale, pasiunea imprimată în scriitură puteau să-mi reînvie în spirit forța de a reînnoda, trecând peste abis, îndrăsneala inocentă de atunci cu reflecția matură de acum. Fără ele intuiam că ași fi avut multă vreme senzația chinuitoare a unei amnezii. Ce gîndisem? Ce vrusesem să realizez? Împreună cu gândul că o aveam pe Silvia, aceste caiete erau singura
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce se întîmplasc ca să-l determin să-și vină bine în fire: mâncăm, mai vorbim... și abia pe urmă o să vedem ce e și cât de grave sânt circumstanțele, fiindcă cel mai tare sperie pe un om, cât de puternic, abisul ce i se cască la picioare. Îi șoptii nevesti-mii în bucătărie să ne lase singuri și nici copiii să nu ne deranjeze... Revenirăm apoi în birou și Petrini începu să-mi povestească într-adevăr cu toate puterile speranței reînviate istoria
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
TOATE NEÎNȚELEGERILE POSIBILE”) nu numai aplecarea către deconstruirea opozițiilor ireconciliabile, ci și nostalgia totalității, concepută ca o fuziune, deopotrivă ontologică și practică, a contrariilor. Din această perspectivă, fiecare poem al lui Ponge poate fi socotit un fel de punere în abis a „metodei sale de creație”. Cu alte cuvinte, folosind mijloace diferite de cele ale epistemologilor, Ponge demonstrează - poate mai convingător - că Obiectul și Cuvântul sunt, de fapt, termeni care își modifică identitatea și semnificația în funcție de sistemele de referință în care
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
își dezvăluie treptat resursele carnavalești. Iar protagonistul, în ciuda aparenței sale umile, se dovedește, până la sfârșit, o figură nu doar ieșită din comun, ci și emblematică pentru un univers în care esențiale rămân răsturnarea ordinii prestabilite, schimbul de roluri, punerile în abis, simularea. Dar să nu anticipăm deocamdată. Pentru a vedea cum funcționează aceste mecanisme, să alegem pentru început - nu tocmai la întâmplare, desigur - poemul mopete în atmosfera lăuntrică, din deschiderea ciclului care îl are ca protagonist pe simpaticul personaj: mopete s-
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]