3,115 matches
-
de wiskey și poză soției sale decedată acum cativa ani.Și dorind că totul să se termine rapid,aruncă țigarea pe covor și o strivi călcând pe ea apoi se apropie de geam și-l deschise și dornic să privească abisul social ce se adâncea sub geam,isi făcu curaj și încalică pervazul și deși regretul se manifestă sub forma lacrimilor ce-i udau obraji.Înspiră adânc simțind fiorul dorinței de a se contopi cu neantul și pași în gol lăsând
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
pe care-l căutați să cazat în camera optișpe’,sunteți o prietenă de-a lui? -Mda zise Iulia și urcă la etajul unu și după câțiva pași,se opri înaintea unei uși deschise și privi întunericul camerei ce părea un abis dornic să o devoreze. -Știam că mă vei urmări zise vocea din întuneric. -Cum de ai știut că te voi căuta? -Ți-am admirat ochii și am zărit în ei acea lucire tipică aventurierelor...ce sunt împinse de curiozitate spre teritorii
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
tablou-pastel! De vânt, pomii se apleacă. Păsările din crâng, pleacă și-n urmă lasă jaje, cu ecoul din zare. În suflet așterni răcoare și-i duci tandrețea-n uitare! Îi iei cel mai frumos vis și-i duci iubirea-n abis! Omului rămas cu jale, de iubirea trădătoare, supărarea să-i alungi, în cămări pui poame dulci! În beci pui leguminoase pentru mâncăruri gustoase! Umpli masa de harbuz și hambar de cucuruz! Naturii îi duci povară într-un Vis de Primăvară
NOSTALGII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352814_a_354143]
-
dorul răsare și apune Iubirea poate fi și lacrimă și zbor... În inimă aduni comori nebănuite Dar strângi și amintiri ce uneori te dor... Am învățat că omul e umbră pe pământ Acum e sus pe stâncă iar mâine în abis O frunză ce-i purtată de vânt spre nicăieri O simplă picătură într-un ocean de vis... Am învățat cât doare cuvântul nerostit Și vorba spusă-n grabă de-o limbă nestrunită... Câtă putere are o mână ce se-ntinde
AM ÎNVĂŢAT ÎN VIAŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352868_a_354197]
-
în visele-mi demult, aevea, Probabil, vine iarăși noaptea să le fure, Și urmăresc retina, ce se-nchide grea, Cu pleoapele, ce arme-s în dezinvoltură. Să-mi fie noaptea ultima iubire, care luptă ? Și numai ea s-ascundă, vinovat, abisuri ? Deschid zăvorul cerului și urc spre boltă, Să îmi visez, încătușând ne-timpul, visele ucise... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: VISELE UCISE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1637, Anul V, 25 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
VISELE UCISE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352947_a_354276]
-
istoric. Doar în boală moartea este prezentă în viață: „A fi bolnav înseamnă a trăi vrând nevrând pe culmi. Dar culmile nu indică neapărat înălțimi, ci și prăpăstii, adâncimi. A trăi în culmile disperării este a atinge cele mai groaznice abisuri.[...] A fi sănătos înseamnă în lumea aceasta a umbla legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adâncimile existenței”. Melancolia e un gen de dezgust rafinat, sentimentul că nu aparții lumii de aici. E o senzație de plecare
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > STÂNCA DE JĂRATIC Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului STÂNCA DE JĂRATIC Kaliakra este-n soare Un buchet de trandafiri. Este-o stâncă de jăratic Din abisuri răsărind. Este inima fecioarei În cosițe lăcrimând Și în ape-nvolburate Rămânând în veci oftând. Este mers de sfânt pe ape Și izvor de bucurii. Este suflet de luceafăr Peste ape luminând. Elena Trifan Referință Bibliografică: STÂNCA DE JĂRATIC / Elena
STÂNCA DE JĂRATIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353021_a_354350]
-
nu s-ar mai raporta prin Duhul față de Tatăl ca un Fiu față de Tatăl” . Dumnezeu Tatăl - temei al unității Persoana Tatălui este temeiul de nezdruncinat al unității treimice. Din Tatăl izvorăște întreaga existență. Sfântul Ioan Damaschinul îl numește pe Tatăl, „abis al ființei” și Minte ca „abis al rațiunii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl arată pe Tatăl ca Mintea cea necunoscută. Fiul este chip al Tatălui, iar Duhul este viața Tatălui sau iubirea Lui. Plecând de la această realitate, este important de observat
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
Duhul față de Tatăl ca un Fiu față de Tatăl” . Dumnezeu Tatăl - temei al unității Persoana Tatălui este temeiul de nezdruncinat al unității treimice. Din Tatăl izvorăște întreaga existență. Sfântul Ioan Damaschinul îl numește pe Tatăl, „abis al ființei” și Minte ca „abis al rațiunii”. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl arată pe Tatăl ca Mintea cea necunoscută. Fiul este chip al Tatălui, iar Duhul este viața Tatălui sau iubirea Lui. Plecând de la această realitate, este important de observat reciprocitatea dintre adevăr și iubire. Iubirea
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > RĂMÂI Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu-ți rătăci gândul departe, Purtat printre nori si-ntrebari, Să nu cauți răspuns în stropi efemeri Și nici în abisuri deșarte! Răspunsul l-ai prins că pe-o floare... Ai grijă să nu îl strivești! În pumnul tău îl găsești, Saruta-l,nu-l strânge!...că-l doare. Sadeste-mi ,în suflet ,cuvinte Și uda-le cu ploaie de dor
RAMAI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354281_a_355610]
-
aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că am
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre două valuri de peste doi metri. Valurile erau largi și periculoase. Era suficient să te prindă travers ca să-ți umple întreaga barcă cu apă. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
să fiarbă pe poteci, Și coaja-ngălbenește pe stânca de tăceri. Un tren se întoarce cu compartimente reci, Pasagerii săi discreți au coborât de ieri. Pe un peron stingher un zâmbet mai așteaptă Să se întoarcă un tren demonic din abis, De unde stelele s-au stins treaptă cu treaptă, Și-unde secolii pe Dumnezeu l-au circumscris. Cine-ar putea citi lumina lui din zâmbet, Angelic desenată în fiecare stea, Ca un buchet de lacrimi ce ascund în suflet Pentru ziua
ACEEAŞI GARĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354317_a_355646]
-
faima estetică și încredere sufletească. Noi suntem muzele bărbaților de lângă noi pentru că merităm asta, pentru că la fel cum îi putem face să fie cei mai fericiți oameni de pe planetă la fel îi putem face să cadă în cel mai adânc abis sentimental. Ei știu asta și se tem de noi, nu o teamă clasică dar este acea teamă de dezamăgire, acea teamă de a nu reuși să fie tot timpul ei “cocosul”, acea teamă de a nu își dezamăgi femeia pe
PARTEA II) de DIANA ILIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354296_a_355625]
-
pierd în zare, printre visele de ieri astăzi e doar uitare... Timpul trece, doar un fum cuprinde depărtarea, cu miresme de parfum ce aduce iertarea... Mereu ai fost și-am fost năzuința unui vis, risipită fără rost în mrejele unui abis... Azi regrete mai cuprind cât-o amintire, dar de ce să mai aprind fumul, ce a fost iubire... Suferințe să trezesc ce rost mai are oare, când peste ce-mi doresc s-a așternut uitare... Referință Bibliografică: E doar uitare... Mariana
E DOAR UITARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354361_a_355690]
-
ne face mai puri.Asa cum aurul își află strălucirea doar prin foc, biciuit... XXI. ZBOR ÎNTRERUPT, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016. ZBOR ÎNTRERUPT Viața mea, român nescris, Se va scurge în abis Suflet gol înfrigurat Condamnat pentru păcat. Inima însângerata... Oare ai iubit vreodată ?? Ochi frumoși înlăcrimați Pentru cine plansu-v-ati ? Buze calde, fruct oprit De când nu ați mai șoptit Vorbe dulci de dragoste ? Voi urechi, străjeri ai minții, armele vi le-ați
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Divine, M-a cuprins prin dorul vieții An de an aici prin lume Primăvara înverzește Tot mai tânără prin vremi Trupul meu îmbătrânește Viața parcă ar fi un ghem Fermecat sau plin de noduri Ne îndreptăm rând pe rând Spre abis sau Paradisul Visul drag de pe pământ ... Dacă-am fi ca primăvara Și-am înmuguri etern N-ar mai fi nici răutate, Ură, grijă sau blestem E frumoasă primăvara, Flori și gâze, mărțișoare Preumblări prin roata vieții, Fericiri și supărare... O
RENAŞTE PRIMĂVARA (POEZII) de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354374_a_355703]
-
Celălalt ce face? E tot ocupat? E un timp când parcă n-ar mai exista niciun umăr liber în lumea aceasta. E gol și pustiu. Rău și greu. ( ... ) O suferință care depășește simpla expresie a sentimentalismului și se afundă în abisul deschiderii ființiale și al dorinței revărsării în celălalt. O căutare a persoanei iubite care depășește macrocosmosul și se oglindește în sinele pierdut între a fi sau a nu fi: Nu pot trăi fără tine înseamnă că trebuie să mor? O
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
în primitoarele valuri ale Mare Nostrum (numele latin al Mediteranei). Îmbinare mai plăcută între efort și relaxare nici că se putea! Acolo, în adâncime și în larg, muntele nu se întrerupe brusc la contactul cu marea, ci se continuă prin abisuri, revelând o lume cel puțin la fel de fascinantă. Lumea subacvatică a Costei Blanca e o feerie care face deliciul numeroșilor scufundători. De la simplul practicant de snorkeling, care se mulțumește să se bălăcească la adâncimi de 3-5 metri prin Supra - și Mediolitoral
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
oceanul albastru al cerului. În regatul munților te apropii din ce in ce mai mult de sufletul naturii și spiritul pietrei milenare, fascinat în aceeași măsură de multitudinea de imagini care de multe ori par rupte dintr-un vis. Pereți abrupți deschid drum spre abis, prăpastii în diferite forme care mai de care mai amețitoare, forme în continuă transformare odată cu scurgerea timpului, variind de la un anotimp la altul atât prin costumul de gală alb, verde sau cenușiu al masivului, cât și prin multitudinea nuanțelor de
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
Acolo aprind lumânări, tămâiază mormintele și își jelesc morții cum se cuvine, cu glas răsunător, acoperind satul, povestindu-le printre lacrimi ultimile evenimente petrecute în viața lor, căci pentru oamenii satelor, granița dintre viață și moarte nu este chiar un abis. Acasă nimeni nu se atinge de bucate până nu dau mai întâi pomană pentru cinstirea morților. Începe forfota între vecine cu străchinile cu bunătăți, ouă roșii, cozonac, pasca, vin roșu păstrat anume din via lor din vara trecută și lumânarea
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
Dumnezeu cel Care M-am făcut om pentru tine. Și iată te-am făcut pe tine, precum vezi și te voi face Dumnezeu“, după cum ne mărturisește Sfântul Simeon Noul Teolog. Așadar, în direcția unui apofatism care definește și mai mult abisul ontologic ce desparte pe Dumnezeu de om, mișcarea minții umane încetează și chiar rugăciunea își schimbă natura. “Sufletul se roagă în afară de rugăciune”. Aceasta constituie isihia, liniștea spiritului, odihna care-i mai presus de orice rugăciune, pacea care depășește orice pace
IUBIREA DE DUMNEZEU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353845_a_355174]
-
Toate Articolele Autorului gândul umblă prin conștiința mea de colo-colo, până când își iasă din pepeni, începe a diviza sentimente pe pereții sufletului, care îmi redau imaginea unei ilogice coerențe făcându-l să semene a graffiti cool și mă plimbă prin abisul cunoașterii de sine. Referință Bibliografică: graffiti cool / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1863, Anul VI, 06 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
GRAFFITI COOL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353923_a_355252]
-
stele clipesc, O lună-ntre ele stă desenată Din depărtări, alte planete privesc. Ce taine ascunde neantul În adâncul cel negru De om nepătruns, Ce lumi neștiute Trăiesc pe planete De Domnul create, Și unde-i zidită? eterna cetate!. E abisul în care plutesc Asteroizi ce vor să țâșnească Să evadeze din negura lor Voind să lovească cu ură, Plăcuta Planetă albastră. Și-un pic de magie e-acolo Pictate din stele pe boltă, prezic, Prin zodii, doar ei astrologii Le
COSMOS de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353958_a_355287]