26,173 matches
-
ca părțile contractului să dea un consimțământ neafectat de vicii. În materia contractului de societate se pot întâlni vicii de consimțământ precum eroarea, dolul sau violența. Eroarea asupra persoanei nu se poate manifesta ca viciu de consimțământ producător de nulitate absolută a contractului de societate comercială, în afara cazului în care contractul se încheie în considerația persoanei cu care s-a contractat (intuitu personae) - art. 954 cod civil. Întradevăr, în cazul societăților de persoane, eroarea asupra persoanei ar putea produce efecte juridice
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
fost constituită în conformitate cu legea ei națională; să aibă calitatea de subiect de drept potrivit legii sale organice; scopul și activitatea persoanei juridice să nu contravină ordinii publice în dreptul internațional privat. Cât privește eroarea asupra obiectului contractului, acesta va atrage nulitatea absolută contractului de societate numai în măsura în care poartă asupra substanței acestui obiect - art. 954 cod civil. Dacă eroarea poartă asupra valorii aportului sau asupra șanselor de beneficii, ea nu va putea produce decât eventual nulitatea relativă. Dolul și violenta sunt vicii mai
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
nu respectă regula jocului. Or, jocul are un caracter închis, limitat. Regulile sunt stricte. Disprețuirea lor înseamnă pulverizarea întregii lumi, care nu își mai cunoaște mântuirea prin ludic. Înăuntrul spațiului de joc (aici, scena) trebuie să domnească o ordine proprie, absolută. Jocul creează ordine. El este ordine. Pe de altă parte, se știe, tragismul este asigurat de o mișcare spre interior, dar nu în afară. Este o forță centripetă. Tocmai această mișcare à rebours definește tragismul teatru-lui în negativ. Deci, tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
păcatului, diversiune care vrea să mascheze o nostalgie imposibil de exprimat, o ridicare deasupra lumii care obnubilează, prin taina răului, memoria confortabilului, o imagine care marchează rezolut un univers expresionist și sumbru, fără pedagogia iertării, fără șansa mântuirii, o confuzie absolută, un carusel mental, o lume văzută ca un iarmaroc excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
intuiește crima), eu știu, e vorba de altceva... (Aplauze) Oximoronul "tăcere asurzitoare" (ales și de poeta Magdalena Ghica O tăcere asurzitoare, poezii, București, Cartea Românească, 1980) este deosebit de sugestiv pentru lirica lui Botta. Evocă tăcerea înspăimântătoare de după căderea cortinei, singurătatea absolută a unui actor fără public. "Cel mai înalt om din lume" intuiește nevoia de a trăi, dar nu oricum, ci în spectacol, tocmai atunci când spectacolul i se refuză, când lumea întreagă pare să fi fost înghițită de o ciudată amnezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci practică o intransigență verticală: Contemplu pe cineva ruinat, în oglindă, cu un vag lustru de duioșie, fiindu-mi cunoscut, un cunoscut pentru care altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea este o prezență absolută. Se știe, doar, poezia este "fiica memoriei"39 și mama vitregă a viitorului. Cum să ne împăcăm cu puterea deformatoare a oglinzii, a amintirii? Iată ce povestește Ileana Mălăncioiu, dintr-o vizită făcută poetului: Pe un perete exista o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de dincolo de mormânt), descoperă sentimentul duratei interioare, al devenirii și al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni suverane, existente pe întreaga axă a timpului. Emil Botta trăiește drama unei deveniri circulare, a unei metempsihoze (alt subiect romantic) exasperante. În Rondul de noapte, însuși titlul prozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a nostalgiei absolutului și a refuzului său aparent, se alimentează și poezia lui Emil Botta."46 Ne lovim din nou de ecuația cabotinism-damnare, mereu prezentă și problematizantă în opera poetului. Iată o nouă ipoteză de lucru: râsul tăcut este metafora absolută a teatrului în negativ. Poate părea surprinzătoare apariția metaforei râsului în opera acestui poet. Dar să vedem. Henri Bergson explică acest fenomen într-o manieră care ne ajută să explicăm noi înșine mecanismul teatrului paiațelor. Este vorba tocmai despre devierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
exprimat; și orice strălucire, orice abur, orice semn din partea obiectului va putea să-și atragă învinuirea de a-l fi știrbit, de a-i fi sărăcit acestui obiect esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
flutură argintiul penaj simbolizează tocmai această cădere din spectacol, edulcorată. G. Durand releva eufemizarea mormântului, în folclor, asimilarea valorilor mortuare cu odihna și intimitatea, dând exemplu basmul Frumoasa din pădurea dormită 56. Emil Botta descoperă mormântul din sine, spațiul interiorității absolute, nimicitoare. Disperarea va căpăta o mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât de totală. Și s-ar părea, ireversibilă, ceea ce este o noutate absolută în toată această mișcare de du-te-vino, generalizată și unanim acceptată. Se ajunge la o trăire absolută, supralicitând dimensiunile interiorității. Cu referire la poezia Jaf, Dinu Pillat no-tează: "Exprimându-se cu precădere în cifrul metaforic al delirului, care îngăduie lirismului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât de totală. Și s-ar părea, ireversibilă, ceea ce este o noutate absolută în toată această mișcare de du-te-vino, generalizată și unanim acceptată. Se ajunge la o trăire absolută, supralicitând dimensiunile interiorității. Cu referire la poezia Jaf, Dinu Pillat no-tează: "Exprimându-se cu precădere în cifrul metaforic al delirului, care îngăduie lirismului său libertatea celor mai insolite polarizări, poetul ajunge nu o dată la efecte de-a dreptul amețitoare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul în ironie. Fr. Schlegel arată că "O ideea este un concept împlinit până la ironie, o sinteză absolută de antiteze absolute, schimbul neîncetat și autocreator dintre două gândiri în conflict". Ironia, prin alegoria exprimării, poate fi un puternic intensificator: Și au visat o grădină, și nebuni cari se jucau cu cercul. Și m-au visat și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul în ironie. Fr. Schlegel arată că "O ideea este un concept împlinit până la ironie, o sinteză absolută de antiteze absolute, schimbul neîncetat și autocreator dintre două gândiri în conflict". Ironia, prin alegoria exprimării, poate fi un puternic intensificator: Și au visat o grădină, și nebuni cari se jucau cu cercul. Și m-au visat și pe mine cum întrebam: Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-o în uragan ca într-un șal de mătase Și s-a tot dus sub zodii mai norocoase. (Jaf) Poezia are o structură biplană: de o parte, retorica întrebărilor, de cealaltă parte, alegoria răspunsurilor. Întrebările nu sunt altceva decât interogații absolute. Când totuși primesc un răspuns, acesta este superfluu ori fals. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt ipostaze ale unui eu traumatizat, damnat. Ele trăiesc (deși ipoteza de lucru a fost alta) o catastrofă "în negativ". Această poezie ilustrează ceea ce am putea numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unei noi sensibilități, care acționează din interior, cu puteri sporite, vindecătoare. Mișcarea în interior coincide cu o aventură a sunetului; în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o mișcare retractilă, de apropiere față de subiect, până la confuzia totală. Imaginea din oglindă este o "metaforă absolută" (H. Friedrich), se identifică, în cazul Comedi-anțului, cu subiectul poetic. Și atunci oglinda devine un spațiu al interiorității, al damnării. Cabotinismul însuși este o mască îndărătul căreia se ascund durerea și dezavuarea. Jocul de oglinzi între sunet și sens este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Dealul Berbeceni, Dealul Cimitirului, Dealul Bobești, Dealul Muncelului) - la vest; • Depresiunea Răducăneni - Moșna - la nord. Bazinul Lohan are o suprafață de 110 Km2 și un perimetru de 89,3 Km. Lungimea arterei hidrografice principale este de circa 42 Km. Altitudinea absolută maximă în bazin este de 385 m și se realizează în sectorul nordic al bazinului, la obârșie. Nivelul de bază local, la confluența cu valea Crasnei, are 95 m altitudine absolută. CAPITOLUL II METODOLOGIA UTILIZATĂ Simion Mehedinți definea „metoda” ca
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
arterei hidrografice principale este de circa 42 Km. Altitudinea absolută maximă în bazin este de 385 m și se realizează în sectorul nordic al bazinului, la obârșie. Nivelul de bază local, la confluența cu valea Crasnei, are 95 m altitudine absolută. CAPITOLUL II METODOLOGIA UTILIZATĂ Simion Mehedinți definea „metoda” ca „suma ideilor directive care ajută la adunarea materialului, explică gruparea lui, înlesnește aflarea legăturilor cauzale dintre fapte și, în cele din urmă, sprijină întreaga arhitectură a sistemului respectiv”. Ținând seama de
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
N și NE a regiunii (platforma Poiana Mare - Lohan - Dobrina), unde înălțimea reliefului variază între 275 - 385 m, temperatura medie a aerului este cel puțin cu 1,5șC până la 2șC mai scăzută decât, de exemplu, la Huși (105 m altitudine absolută) și suprafața ocupată de această platformă, știut fiind faptul că la fiecare 100 m de creștere a înălțimii, temperatura aerului scade cu 0,6șC. Prin urmare, aici temperatura medie anuală este în jur de 7,6ș 7,7șC. Dacă mai
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
gării Dobrina - Huși, avem cursul sau valea superioară, iar de la acest punct până la debușarea în lunca Crasnei, cursul sau valea inferioară. În cursul superior, valea Lohanului este foarte larg deschisă, adevărată vale de peneplenă ridicată la peste 300 m altitudine absolută, reprezentând ca direcție de orientare (NV - SE) un fragment de vale suspendată din vechea rețea hidrografică a Moldovei. De la Fundătura-Pâhnești în jos, Lohanul își schimbă direcția, îndreptându-se spre sud, iar valea devine ușor subsecventă. Paralel cu aceasta și profilul
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
aceasta și profilul transversal al văii se modifică, malul stâng devenind din ce în ce mai accentuat, până la transformarea în cuestă, frământată de alunecări de teren. În profilul longitudinal se observă o accentuare a pantei, albia majoră a Lohanului având în dreptul Dobrinei o altitudine absolută de 170 m față de 303 m cât avea la vest de Pâhnești, deci o cădere de circa 130 m pe o distanță de 13 km. Aceste fenomene dau văii Lohanului (dar numai în albia majoră și pe coasta de pe versantul
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
est a afluenților Crasnei și Prutului. Eroziunea regresivă prin care afluenții Prutului au captat sau vor capta valea Lohanului superior este în strânsă legătură cu joasa altitudine la care se află lunca Prutului în dreptul orașului Huși (24 - 26 m altitudine absolută). Prin acest fapt, observăm că ne aflăm în fața unui exemplu din lupta pe care Prutul o duce cu Siretul, pentru lărgirea bazinului său. Avem deci un caz mic, asemănător celor mari, care se desfășoară pe linia de cumpănă a apelor
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
principii democratice egalitare, cu vagi tendințe de a acorda o importanță mai mare opiniei celor în vârstă în procesul de luare a deciziilor colective și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași care utilizau sistemele de resurse în „devălmășie absolută” (Stahl, 1998, vol. II, p. 13). Aceste sate aveau forma unui grup mic de gospodării care erau fie compactate într-o vatră de sat, fie împărțite în cătune. Numărul mic de gospodării, conform opiniei lui Stahl (1998, vol. II, pp.
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]