1,361 matches
-
text legendar, aspectul este al unui text epic, dar nicio acțiune nu e prezentată, totul se reduce la o acumulare de elemente din care se încheagă un tablou aproape abstract, foarte aproape de maniera avangardiștilor, într-un stil care frizează aproape absurdul. Totuși textul beneficiază de o coeziune aparte care-i împiedică dezmembrarea. Se conturează un tablou ezitant, în care imaginile se succed somnambulesc, "prin deșertul marilor tăceri eram trecător adormit". Nu lipsește nici de aici impresia de univers artificial "și după
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nasturi cu scuturări rare". Sentimentele umane sunt transpuse asupra universului perceput în mod obișnuit ca inanimat. Nu e aici doar o figură de stil, ci o modalitate de a contrui universul poetic, alternativă preferată reducționismului uman și pierderii în clișee. Absurdul lumii e reflectat în răsturnările de imagine, textul renunță la coerență în favoarea unui imaginar care continuă parcă jocurile avangardei, dar scopul pare a fi acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universul poetic, alternativă preferată reducționismului uman și pierderii în clișee. Absurdul lumii e reflectat în răsturnările de imagine, textul renunță la coerență în favoarea unui imaginar care continuă parcă jocurile avangardei, dar scopul pare a fi acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea e, se pare, singura logică și a textelor și a universului tonegarian. "Gloata se îmbrâncea pe muntele în cer cu vârful/ tot pătrunzând adânc - se-mpleticea prin glod/ căci încercând să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se schimbă, sentimentele umane sunt și ele aceleași, poetul nu are un material nou pe care să-l prezinte publicului, ceea ce poate să facă este să apeleze la clișee deja cunoscute, subliniindu-le banalitatea, vulgaritatea de multe ori, tratând fantasticul, absurdul ca elemente ale existenței obișnuite, comune. Suspendarea în vioară, în sicriu indică totodată ruperea de spațiul terestru, diafaneizarea și pierderea în universul fictiv, e, de fapt, o lichefiere ("se prelinge"). Ekphrasisul e vizibil și aici, totul se strânge într-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
special asupra versificației, spre exemplu. Bacovia este considerat cel mai original poet simbolist, nu numai În planul literaturii naționale ci și al literaturii universale. El este „...unul dintre precursorii europeni ai celor mai noi tendințe din literatura universală de azi; absurdul, drama existențială, pustiul istoric..., amurgul..., negrul biologic larvar..., antimetaforismul expresiei..., nonfiguratismul ei... se prefigurează În derutanta operă a acestui mare poet, pe care exegeții nu reușesc decât să-l mistifice”.32 George Bacovia a scris puțin În vers liber și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
obligați de cei care Îl provoacă. Scenele prezentate sunt de un profund realism; par a fi și sunt notate de la fața locului. Stările sufletești provocate de prima luptă, denotă o prospețime răscolitoare. Ordinele se Întretaie contradictoriu, tragicul se Întâlnește cu absurdul; eroismul alternează cu panica. Împreună cu soldații din plutonul său, Stefan Gheorghidiu, În retragerea din Transilvania, trebuie să asigure securitatea plutonului condus de el În calitate de ofițer, iar acesta, batalionului și diviziei. Tirul artileriei dușmane răstoarnă planul retragerii organizate. Capitolul „Ne-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Matca”, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv, „Setea muntelui de sare”. Titlul trilogiei (dramaturgii antici scriau trilogii tragice), este o metafora menită să dezvolte ideea setei fără limite de absolut a omului, de cunoaștere și de comunicare, calea ieșirii din absurdul și din din automatismul existențial. Cele trei drame din trilogia amintită sunt meditatiiparabole, realizate printr-o reală predispoziție spre ironie artistică, repetând, Întrun fel, pe marii tragedieni antici greci. Intr-un interviu, referitor la semnificația dramei, Marin Sorescu rostea niște
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cele mai multe ori, societatea românească ajuns să descopere efectiv aleator autorii de mai sus, nereușind să integreze aceste nume ca mărturii clar determinate ale culturii finlandeze. Waltari vorbește de antichitate, Jansson de lumi miraculoase, Oksanen de comunism, Paasilinna și Tuomainen despre absurdul cotidian și apocalipsa scandinave, mai degrabă decât finlandeze. Ca de atâtea ori de-a lungul scurtei sale istorii literare, Finlanda reușește să rămână în umbră pentru perspectiva românească. Concluzii Prezenta lucrare și-a propus o trecere în revistă a celor
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
când ți se pune, fără nici un fel de lămurire prealabilă, întrebarea: „Îl cunoașteți, o cunoașteți, îi cunoașteți?“. Nu-ți vine să întrebi automat: „Pe cine, domnule?“? Numai că răspunsurile de la care se așteaptă o elucidare nu duc nicăieri. La Ionesco, absurdul se infiltrează sub acoperirea celor mai banale situații. Personajele recurg, aproape de fiecare dată, la propriul lor sistem de referințe, fără legătură cu ce li se comunică. O țin pe-a lor. Absurdul se naște dintr-o încăpățânare imbatabilă. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
așteaptă o elucidare nu duc nicăieri. La Ionesco, absurdul se infiltrează sub acoperirea celor mai banale situații. Personajele recurg, aproape de fiecare dată, la propriul lor sistem de referințe, fără legătură cu ce li se comunică. O țin pe-a lor. Absurdul se naște dintr-o încăpățânare imbatabilă. Dintr-un autism generalizat. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Fiecare e cu fandacsia lui. Un doctor honoris causa pică BAC-ul de tâmpit ce e, dar continuă să susțină că a fost persecutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
specializări, pentru planul de școlarizare aprobat de Minister, dar care nu a dispus un răspuns în termen de 30 de zile către Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” din Suceava, sfidând și demersurile metodologice de organizare și înscriere în învățământul vocațional. Absurdul își face loc și de această dată în sistemul nostru de învățământ: gafa Ministerului Educației, Cercetării și Inovării va fi trecută în contul tinerilor care apucaseră deja să se înscrie la această specializare, dar al căror vis s-a năruit
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ani în Rusia. Despre romanul Spaima, Vladimir Makanin spune că „poate fi înțeles ca o replică asimetrică la Lolita lui Nabokov“. Spaima este un roman poetic, de multe ori trivial, care ascunde sub haina sarcasmului și a ironiei tragicul și absurdul. Eroul lui Makanin din Spaima, bătrânul Piotr Petrovici Alabin, trăiește din plin drama Rusiei postsovietice, aflată într-o perioadă de tranziție, puternic ancorată în tradiție și încercând să facă față noului. Piotr Petrovici Alabin este mereu în căutarea aventurilor picante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
certăm... Caut să-l conving că am cutia de la construirea blocului, nu poate el să mi-o ocupe acum, nu are cum să o folosească, pentru numele lui Dumnezeu... E încăpățânat. Nu cedează. Mă trezesc și abia așa se rezolvă absurdul situației... *** Sar din somn speriat. Un nou coșmar, de fapt un vis răutăcios, de soiul celor al căror sfârșit nu poate fi rezolvat decât prin trezire. Mi-a apărut o carte de versuri. Foarte subțire. Am dreptul doar la opt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
vina lui Dave Mustaine, și-a altora cu sensibilitate asemănătoare, că lumea actuală este un spectacol (televizual) continuu al automutilării... Youthanasia este un cuvânt-container N-am avut un șoc mai puțin violent când am văzut coperta discului Youthanasia. Totdeauna contrariază absurdul unei situații precum aceea ilustrată acolo. Și-n literatură, de exemplu, e mai greu de suportat Kafka decât Orwell sau Lovecraft, din motive ce nu-și au loc explicativ aci. Youthanasia este un cuvânt-container, din cele care fac deliciul postmoderniștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
modificate și nici adaptate fără a-i compromite sorgintea sa divină. Ce a pus Luther în loc? O contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar funcția de învățător, învățător care să interpreteze și să deslușească credincioșilor biblia după propria înțelegere, pregătire și capacitate. A
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cu sângele în vena pentru că normele europene impun noi standarde pentru donatori și râsul exploziv din show-ul muzical. Regizorul care a gândit în 2007 formule de spectacole extrem de diferite este Alexandru Dabija. Ionesco - 5 piese scurte (Teatrul Odeon) distilează absurdul într-o montare în care se citesc perfect influențele lui Urmuz și Caragiale. Block Bach (Teatrul Odeon) cuplează alunecările de mușchi ale lui CRBL cu virtuozitatea duetului Monica Petrică-Răzvan Mazilu și cu gesturile conflictual miniaturale ale Cocăi Bloos atunci când se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
seara în același apartament, la același/aceeași consort/consoartă, de ce luăm pâine de la aceeași alimentară și așa mai departe. Ce caut eu în viața mea? Omul-problemă nu e primul și nici cel mai strălucitor film despre jungla de asfalt, despre absurdul lumii moderne, despre imposibilitatea de a funcționa într-o societate compartimentată și tot mai rigidă, despre neputința de a trăi, dar are un farmec al lui care vine din acel lucru la care vroiam să ajung la sfârșitul primului paragraf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pe când avea cinci ani, a văzut cum mama lui era bătută de un arab - înțelegeți acum de ce Meursault îl omoară pe arab (ca să se poată răzbuna Camus). Toate continuă logic, de la Mitul lui Sisif încoace. Dacă stă scris acolo că „absurdul e divorț“, asta ne duce imediat cu gândul la un eveniment important din viața lui Camus - divorțul de prima nevastă. A, da, și foarte important: Meursault trage încă de patru ori cu pistolul în arabul deja mort pentru că asta sună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
pastelat și domnii și doamnele zâmbindu-și politicos pe stradă (în timp ce activiștii cu șepci muncitorești începeau să mohorască peisajulă. Printre amintiri din anii de-atunci, Nicolae Balotă a strecurat și geneza cărții sale despre absurd (apărută cu titlul Lupta cu absurdul - singura concesie făcută cenzuriiă. Mai întâi Sartre și Camus, apoi absurditatea cotidiană și, în fine, Nicu Steinhardt jucând piesele lui Ionescu în închisoare, în șoaptă, ca să nu audă turnătorii. A, da, și Kafka povestit de Balotă colegilor de celulă (generali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
despre rolul închisorii de sorginte sovietică, un sistem sărac în programe cultural-educative, multiple complicități interne imorale și ilegale, privațiuni și îngrădiri suplimentare celor stabilite de tribunale și, mai presus, o așezare a activităților interne într-o ordine perversă, în care absurdul devine firesc, iar incompetența o virtute cu mîndrie afișată tuturor. Sinuciderile și decesele Moartea în închisoare preocupă nu numai familia și cunoscuții deținutului defunct, ci și publicul larg, deoarece ea intră, incontestabil, în responsabilitatea statului. În mai toate închisorile din
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Forma însăși a scenei este semnificativă. Unii regizori și autori dramatici caută chiar să regăsească vidul originar al spațiului teatral. Spațiul gol scoate în evidență, prin contrast, prezența actorilor, puși astfel total în valoare, sau poate sugera nonsensul existenței umane, absurdul, disperarea. în piesa En attendant Godot, de Samuel Beckett, regăsim unitatea locului clasic, dar Beckett exprimă prin acestea inerția exasperantă a vieții celor patru vagabonzi, faptul că eroii sunt prizonierii unei zadarnice așteptări. Singurul element al decorului este un arbore
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
fatal al tehnicii sau apocalipsa atomică (Brave New World, Ape and Essence), Orwell își ucide eroii într-un comunism generalizat la întreaga omenire (1984), Burgess acoperă Londra cu adolescenți criminali care vorbesc pe jumătate rusește (A Clockwork Orange), Lessing vede absurdul protestului anticapitalist (The Good Terrorist) ori moartea civilizației (The Memoirs of a Survivor), Gray se zbate prins în lațul îmbătrânirii (Lanark), Ishiguro trăiește spaima memoriei pierdute (The Unconsoled). Unii creează distopii ironice pe tema cortinei de fier: Burgess (Honey for
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici viitor, nici cuplu, ci realul golit de așteptări, realul "cel mai real", dacă-i putem crede pe autorii Desperado. În condițiile în care autorul e enigmatic și orice explicație vine din trecut, eroul ne apare neputincios, până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și filme, pentru radio, micul și marele ecran. A primit nenumărate premii și distincții. Trăsăturile specifice pieselor lui Pinter sunt: spațiul sufocant de mic și fix, dialogul imprevizibil, conflictul aproape (sau aparent) inexistent, aerul de mister total (adesea confundat cu absurdul), pofta personajelor de putere asupra celorlalți, nevoia celor slabi de a supraviețui apărându-se (de unde și spaima constantă), nevoia de (coexistând cu ura pentru) trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe baza unor excerpte tendențioase din corpul articolelor, încearcă să demonstreze afilierea jurnalistului la diverse grupări politice 513. În acest sens, Eminescu a fost revendicat pe rând ca marxist, legionar, comunist, conservator, liberal și lista continuă cu etichete care frizează absurdul. Vorbind despre pericolele unor asemenea interpretări, Al. Paleologu subliniază incapacitatea interpreților de a-și păstra calmul intelectual și afectiv atunci când vine vorba de Eminescu 514, situație care a condus la comentarii excedentare, fără ancoră în litera textelor. Astfel de atitudini
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]