1,220 matches
-
copilăriei sale. Încercările vieții sunt reprezentate în stări contrastante: dorința pentru împlinire prin creșterea în intensitate și armonie cromatică, suferința și dezdădejdea prin disonanțe, distorsiune și grotesc. În mijlocul acestora tronează marca specifică a lui Mahler - intruziunea constantă a banalității și absurdității în momente de seriozitate profundă, simbolizată în partea a doua a celei de-a cincea Simfonii, când o arie trivială populară se termină abrupt într-un marș funerar solemn. Aria banală își schimbă caracterul, trecând la un cor brucknerian pe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
relativă liberalizare, care se reflectă și în producția literară. Scriitorii grupați în "Asociația pentru o artă reală" ("OBERIU") își permit experimentări în stil și conținut, în contradicție cu ideologia oficială, și vor avea de suferit represiunile regimului: - A.I. Vvedenski descrie absurditățile societății socialiste. În 1932 este deportat la Kurskși moare în 20 decembrie 1942, într-un tren cu deținuți politici, în timpul transportului. - Daniil Harms, autor liric și dramatic. Moare în 1942 în spitalul unui lagăr de muncă. Este "reabilitat" în 1956
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
The New York Times", unde citește o scurtă relatare a unei crime sângeroase petrecute în Holcomb, Kansas: doi tineri jefuiesc casa unui fermier, ucigând până la urmă întreaga familie, pe acesta, soția sa și cei doi copii. Notița are un efect hipnotic. Violența și absurditatea acelei crime, petrecută într-un orășel îndepărtat din Sud, într-o comunitate liniștită și conservatoare, captează interesul lui Capote. O roagă pe Harper Lee să-l însoțească imediat la fața locului, pentru a cerceta împrejurările crimei și a scrie un
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
înnobilează poezia populară, încat te face să o iubești chiar împotriva voinței. Ușor se va putea observa că ea nu s-a aciuat decât colo unde a existat o mai vie receptivitate pentru poezie sau o imaginație încă nesecată de absurditățile vieții. Ceea ce a bucurat , emoționat și educat în fel și chip, fără încetare de-a lungul timpului, poartă în esență necesitatea existenței sale și a izvorât, fără îndoială, din acel pârâu veșnic, care întreține viața, chiar dacă este vorba de o
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
dinaintea apariției tiparului), astfel că azi originalul și așa romanțat de Rustichello este pierdut, dar există în schimb 140 de versiuni de manuscris. Aceasta explică de ce în versiunile existente ale descrierilor călătoriei lui Marco Polo se găsesc tot felul de absurdități, cum e de exemplu afirmația că prin Sumatra există un trib de oameni cu coadă, sau relatări despre un trib de oameni cu capete de câine ("cynocephali", această creatură fiind și ea un motiv frecvent în bestiarele medievale); este apoi
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]
-
care l-au solicitat. A fost dintre puținii avocați creștini cari au avut curajul unei continue activități publice de acest fel [...] refuzând orice onorariu. [...] Sub regim legionar, în fața instanțelor de românizare, el a combătut și învederat în diferite ședințe publice, absurditatea teoriei rasiale, demonstrând lipsa ei de fundament biologic, social și moral. [...] Pentru asemenea atitudini și activitate, a fost amenințat cu radierea din Baroul Ilfov, iar în Baroul Brăila legionarii au călcat în picioare și distrus portretul său de Decan pe
Radu Portocală (politician) () [Corola-website/Science/305819_a_307148]
-
înseamnă, în cuvinte mai simple, că „nu e în toate mințile” sau că „nu-l duce capul”. Adjectivul "ἀβδηριτικόν" înseamnă „prostie, inepție, idioție” și așa este folosit (în text latin!) și de către Cicero. Pentru a-și exprima stupefacția față de o absurditate politică incredibilă pe care o comentează, celebrul orator roman exclamă pur și simplu: "Hic Abdera!" („aici e Abdera!”, cu sensul de „tâmpenia e la ea acasă”). Alți autori s-au străduit să ia în serios pretinsul handicap mintal al abderiților
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
susținut-o mereu, că "„a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică. Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate, o utopie și din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnico-cultural”." În comunicarea susținută la Congresul al V-lea al Filologilor Români (Iași-Chișinău, 6-9 iunie
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
un domeniu mult mai larg de preocupări și realizări. Filozofia gândirii sale îl plasează undeva în zona comună a neoplatonismului și a neo-kantismului, pe care le-a transformat într-un instrument menit să clarifice și să cuantifice asperitățile și chiar absurditățile modernismului și ale postmodernismului. Alegând la începutul carierei sale academice în mod deliberat o scriitură plasată la nivelul orizonturilor intelectuale ale unui Goethe și Leibniz, a continuat să mențină acest nivel spiritual înalt în toate cărțile sale. Fiu de avocat
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează la un dement autentic de la Mărcuța-Nouă, Petre Popescu, poetul, inventatorul unui cimpoi sterilizator și autorul unor epigrame de o grotească absurditate: Era înaltă cât o prăjină/ Încât toți vedeam când se închina/ Iar noaptea dormea într-o căruță/Căci era din schit cea mai drăguță.” Avangardiștii români vor oferi și ei mărturii semnificative ale acestei fascinații a perpetuei transformări, ale refuzului
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își conștientizează propria absurditate. Sentimentul creat cititorului este unul tragicomic, iar mesajul, încifrat și inaccesibil, poate genera multiple interpretări. Originalitatea operei kafkiene nu poate fi circumscrisă cu ușurință unui anumit curent literar sau filozofic. Kafka a fost, în mod evident, un exponent al modernismului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
artiști de după Primul Război Mondial, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit a fost una din cele mai radicale din istoria umanității. Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire”, în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare, decât prin idei
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
muntenesc, crișean ș.a., așadar o echivalare între cele două este nepotrivită (după Ion Stici, Silviu Berejan, Vitalie Marin, Eugen Coșeriu). Astfel, cuvintele lui Stati despre așa-numita „limbă moldovenească” sunt de cele mai multe ori calificate drept „himere”, „un fals științific”, o „absurditate”, o „utopie”, un „act de genocid etnic și cultural”. Glotonimul de „limbă moldovenească” a primit la rândul său calificative ca „fals” (Nicolae Leahu, Gheorghe Mihăilă), „himeric” (Vlad Cubreacov), „artistic” (Moldopres, 20 iulie 1995). Din punct de vedere internațional, termenul de
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
două țări se vorbesc ”limbi diferite”. Lingviștii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești. Și în Republica Moldova, șeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, Ion Bărbuță, a descris dicționarul ca fiind o „"absurditate, servind scopuri politice"“. Aceste reacții academice au fost catalogate ca tendințe expansioniste românești de către Stati, care a acuzat guvernul român de aceasta în fața forurilor internaționale.Încercările lui Stati de a denigra Limba Română literară au rămas în van întrucât Limba
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
să se repatrieze (ceea ce a provocat o uriașă framântare a refugiaților în România!), cartea/.../este așadar și o lucrare de ordin documentar și istoric ce tratează această foarte delicată și tulbure problemă și reușește - din păcate, niciodată destul! - să comunice absurditatea existenței oamenilor acelei părți din neamul românesc, cruzimea, varietatea, intensitatea și mizeria modului de a-i face să sufere doar pentru ca proveneau dintr-o anumită zonă geografică. Ridicările nocturne, sucesiunea schimbărilor administrative cu efect dezastruos, culpabilizarea locuitorilor, închisorile, călătoriile cu
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
având aceeași vârstă în momentul redactării jurnalelor lor. Mesajul jurnalului "Les beaux jours de ma jeunesse" este mult mai violent și uneori chiar nesustenabil. Autorul descrie atingerea continuă a morții. Dă dovadă de o remarcabilă luciditate față mizeria umană, față de absurditatea războiului, față de intangibilitatea frontierei dintre călăi și victime. Duritatea mărturiei poate părea șocantă, această scriere caustică fiind o caracteristică fundamentală a autoarei.
Ana Novac () [Corola-website/Science/319050_a_320379]
-
să analizeze cupiditatea oamenilor, care poate primi o lovitură fatală în cazul în care raritatea care este mereu legată de obținerea "premiului cel mare" este concurată de "producerea în masă a bogăției". Tema este reluată în "Goana după meteor", denunțând absurditatea goanei după aur: meteorul observat de cei doi astronomi amatori din roman este format în cea mai mare parte din aur, dar căderea lui pe Pământ riscă să transforme acest metal în ceva banal, care își pierde epitetul de "prețios
Steaua Sudului () [Corola-website/Science/318523_a_319852]
-
observă îndată lipsa brățării. Era un obiect care nu putea luneca, nu se putea rostogoli, nu putea fi urnit de o adiere de vânt. Pământul bătut și curățit cu îngrijire nu prezinta nici o gaură de șoarece de câmp. E o absurditate să-ți imaginezi că un șoarece mănâncă un ceas de aur; alta să admiți că un animal mic s-ar putea înhăma la un obiect relativ mare; și-n sfârșit alta să presupui că, printr-o crăpătură sau o gaură
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
locuiește în apartamentul prietenului său cel mai bun, robotul Bender, trăind în mizerie ca un porc (deși nu-l deranjează pe proprietar), rareori face planuri pentru mai cinci minute în avans. Îi place să privească emisiuni TV, cum ar fi " Absurditatea absurdă a lumii" și să cânte „” atunci când face dușul, îi place micul dejun „Bachelor Chow” („Haleala Burlacului”), un fel de cereale care se consumă cu apă de la robinet, iubește sucul de grapefruit, iar într-unul din episoade a băut 300
Philip J. Fry () [Corola-website/Science/326973_a_328302]
-
economică imediată. Pentru acest motiv, când am auzit oameni acuzându-i pe învingătorii înșiși pentru că l-ar fi provocat pentru ca să scape de grecii și armenii care mai trăiau încă în oraș, nu am putut decât să ridic din umeri la absurditatea unor asemenea spuse. Cineva trebuie să îi cunoască foarte puțin pe liderii turci pentru ca le atribuie cu atâta generozitate un gust pentru sinuciderea nenecesară. Misionarul Alexander MacLachlan, președintele International College of Smyrna, care a fost martor la incendiu avea să
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
transformat „o pereche de piese care, de altfel, ar fi fost date uitării, în ceva ce merită vizionat.” Stevene Greenlee de la "The Boston Globe" a reflectat asupra faptului că videoclipul a fost „și înfiorător, și captivant”, și a comentat despre absurditatea poțiunii care l-a făcut pe Jackson să învingă pe cineva la skanderberg. A adăugat, „E chiar greu de crezut că cei doi nu au fost bătuți în acel bar întrucât erau îmbrăcați ca niște angajați Chess King.” Videoclipul piesei
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
de jurnal de călătorie și alegorie spirituală” și „unul dintre cele mai derutante texte majore ale literaturii americane”. Biograful James M. Hutchisson scrie că intriga „urcă pe noi culmi de ingenuitate ficțională și coboară în noi abisuri de prostie și absurditate” în același timp. Unul dintre motivele confuziei vine din mulțimea erorilor de continuitate din cadrul romanului. De exemplu, Pym notează că faptul de a sparge o sticlă pe când era captiv i-a salvat viața, deoarece sunetul l-a avertizat de prezența
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
apărea într-o altă lumină decât aceea a unui eșec — o încercare nerușinată de a profita de credulitatea celui ignorant”. Cu toate acestea, unii cititori, mai ales britanici, au crezut că anumite pasaje din romanul lui Poe sunt adevărate, justificând absurditatea cărții prin presupunerea că autorul Pym a exagerat adevărul. Editorul George Putnam remarca ulterior că „liste întregi cu aceste noi "descoperiri", inclusiv hieroglifele (!) găsite pe stânci, au fost copiate de multe ziare britanice ca adevăruri istorice incontestabile”. De partea cealaltă
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
provoca amuzament cu privire la presupunerile cele mai bizare din teoria lui Symmes . Într-adevăr, unii cercetători sugerează că „Manuscris găsit într-o sticlă” a fost menită să fie o parodie sau o satiră a poveștilor marine în general, în special prin absurditatea intrigii și prin faptul că naratorul ține în mod nerealist un jurnal cu toate întâmplările trăite. Celelalte povestiri pe care le-a scris Poe în această perioadă de timp, inclusiv „Bon-Bon”, au fost menite să fie umoristice sau, după cum a
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
1886 interpreta se reîntoarce în Spania, unde își menține onorariile ridicate, însă cântă „trei recitaluri cu arii, în loc să cânte opere complete”. Reacția criticilor nu întârzie să apară, iar presa cataloghează prețurile biletelor drept „o monstruozitate, una dintre cele mai mari absurdități ale epocii”. Publicul din Valencia și Barcelona este unul restrâns, însă în Madrid reacția spectatorilor este conformă cu așteptările ridicate ale sopranei, fapt care o determină să semneze un contract pentru stagiunea 1887-1888 cu Teatrul Regal. Totuși, din cauza cerințelor din ce în ce mai
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]