33,912 matches
-
eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu Constantinescu, închinat lui Tudor Arghezi. Al doilea registru al "celuilalt Pillat" e unul strict actual, optzecist, caracterizat de neastîmpărul ludic, de o deconvenționalizare a expresiei, alegru și "spiritual". Se simte contemporaneitatea cu Academia Cațavencu! El "corectează" transa contemplativului urcat pe acoperiș pentru a inspecta cerul, împiedică rătăcirea demersului la altitudini incontrolabile. Exemple: Nu e vorba, firește, de vreun maniheism teleportat în literatură" sau: "Un Pillat ce ține în buzunarul ascuns al subconștientului valorile
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
folosindu-i tot pe cei vechi, proveniți chiar din acele structuri care au luptat împotriva SUA și a Alianței." Se pare însă că noua putere de la București visează la o integrare originală în NATO, condensată într-o formulare scurtă de ACADEMIA CAȚAVENCU: "La vremuri noi, tot Priboi!" * Dacă e adevărată știrea apărută în cîteva cotidiane la începutul săptămînii trecute că fostul ambasador american David Funderburk a fost propus pentru un nou mandat la București, acesta ar fi un semnal clar că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
lui Iliescu, omul PDSR-ului. Acum, cînd domnul Ion Iliescu a revenit la putere, am ajuns, iată, omul lui Constantinescu, aș fi, pasă-mi-te, de dreapta! Că aș avea un număr de cărți, că aș fi membru al unor academii și societăți culturale și științifice străine, că am fost și am rămas omul meu ca și înainte de Revoluție - cînd mulți îngroșau birourile sau rezervele de cadre ale partidului - asta nu se observă. Și nici că Fundația a ținut, ani întregi
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
dintre ei. Nu o spun cu răutate, ci pur și simplu constat. În rest nu cred că a fost citit romanul, sau poate numai de Ștefan Agopian, că prea mă înjurase cu sete, la adăpostul anonimatului, numere la rînd, în Academia Cațavencu. Cam asta ar fi! Deocamdată am bani pentru a trăi decent, iar absența prestigiului pe care mi l-ar fi conferit un asemenea premiu sper să nu-mi dăuneze prea mult. Cu cîțiva ani în urmă, la Uniune s-
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
fost expus. Acum, în cel de al patrulea volum al agendelor, e surprinsă perioada anilor 1933-1936, ani grei pentru E. Lovinescu, pentru felul critic negativ cu care a fost primit ciclul său romanesc eminescian și căderea lui, în 1936, de la Academie, - sprijinit de I. Petrovici și G. Murnu, dar sabotat, cu furie, de N. Iorga, cînd, deși trecuse de secție, a determinat căderea lui Lovinescu în plen. Au fost ani teribil de grei pentru E. Lovinescu, care i-a parcurs cu
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
alții pe care-i rog să mă ierte că nu-i menționez. Problema în discuție, care a mai făcut (dar într-un context mai larg) obiectul unui simpozion internațional organizat la Sinaia, anul trecut, de Fundația Culturală Română și de Academia Latinității, a fost francofonia. Nu în general, ci în legătură cu noi: influența culturii franceze asupra celei române, afinități spirituale, tradiții, posibilitatea relansării limbii franceze în condițiile monopolului anglo-americanei și așa mai departe. Nu mi-am propus să rezum dezbaterile; nici măcar să
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
o prefață în care lansează ca dată a nașterii poetului 20 decembrie 1849. A mai avut parte de două ediții, după care s-a risipit în neant. Din 1902, cînd lada de manuscrise eminesciene e predată de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei, se intră într-o nouă fază, deosebită, a, vorba autorului nostru, editologiei eminesciene. Funcționarii Bibliotecii Academiei Ion Scurtu și Ilarie Chendi o clasează, o cataloghează și o citesc. Cum epoca era dominată de sămănătorism naționalist, pentru a releva un antemergător
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
parte de două ediții, după care s-a risipit în neant. Din 1902, cînd lada de manuscrise eminesciene e predată de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei, se intră într-o nouă fază, deosebită, a, vorba autorului nostru, editologiei eminesciene. Funcționarii Bibliotecii Academiei Ion Scurtu și Ilarie Chendi o clasează, o cataloghează și o citesc. Cum epoca era dominată de sămănătorism naționalist, pentru a releva un antemergător afin, în 1904 Ion Scurtu publică o ediție din publicistica poetului, folosindu-se și de ediția
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
pare să fi trecut, decît, poate, pe trotinetă, cînd era mai tînăr și la minte mai curat decît acum. Cît privește stilul prozei sale publicistice, din pagina culturală a ziarului, pe care o împarte cu președintele (nu al ziarului, al Academiei), el, stilul, fiind omul, este incalificabil: "aproposito, ce soi de Cotroceni reprezintă ăsta (Răzvan Popescu, ăsta! - nota Cronicarului), că nea Caisă, ptiu!, s-a efasat din imagine?" Cronicarul este și el ispitit, citindu-i pe G.C. și pe N.I., să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
Ovidiu Hurduzeu Virgil Nemoianu este William J. Byron Distinguished Professor de literatură la The Catholic University of America și profesor de filozofie la aceeași universitate. Este membru al Academiei Europene de Științe și Arte și vice-președinte al Asociației Internaționale de Literatură Comparată. A publicat peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii pe patru continente. Domnule profesor, reprezentați în cultura română contemporană modelul, atît de rar întîlnit, al
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
și o bază de derivare care conotează modernitatea occidentală - e cel care stimulează folosirea sa actuală, de către vorbitori în căutare de expresivitate și de efecte comice. În monografia sa Formarea cuvintelor în limba română, III, Sufixele. Derivarea verbală (București, Editura Academiei, 1989), Laura Vasiliu oferă o descriere foarte amănunțită a sufixelor -ui și -ăi și a variantelor lor. Datele prezentate confirmă percepția obișnuită a valorii stilistice: "Din cele 575 de derivate în -ui (împrumuturi analizabile sau formații românești), numai aproximativ 90
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
acestor proiecte nu ne poate împiedica să imaginăm, utopic, situația ideală: o reeditare completă, unificată, adusă la zi, a întregului dicționar. Dincolo de aventurile apariției sale, de impresia unei povești fără sfîrșit sau a unei opere care își devoră autorii, "dicționarul academiei" (așa cum e numit de obicei de specialiști, spre rapidă identificare) rămîne o operă esențială a culturii române și un instrument de lucru de o importanță indiscutabilă. Faptul de a indica (în funcție de stadiul actual al cercetărilor) primele atestări ale cuvintelor, mulțimea
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
a face impresie, a produce un efect favorabil", aceasta transmite o notă constantă de ironie, implicînd o vagă depreciere a lucrului evaluat și al evaluării înseși, plasate exclusiv la nivelul aparanțelor. "Dă bine puțin zgomot degeaba pe țambalul de hîrtie" (Academia Cațavencu 5, 1992, 1); S-a prins că o morgă scîrbită asezonată cu rafale scurte și rare de lătrături la obiect dau bine la popor" (Evenimentul zilei 1708, 1998, 6); "agresivitatea e unul din acele lucruri care dau bine la
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
în continuare un împătimit al poeziei clasice persane. Nu-mi amintesc cînd ne-am întîlnit prima dată, dar evident îl știu din perioada studenției; mi-l amintesc bine din întîlniri probabil întîmplătoare dar neapărat lungi, prin anticariate sau la Biblioteca Academiei, unde singurul nostru subiect de discuție - singurul, pe care-l accepta el - era poezia persană și traducerile la care lucra. Cred că e o exagerare a memoriei excepționale a Mioarei Cremene, sau un artificiu poetic, imaginea acelui adolescent excesiv de poliglot
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
de mare frumusețe pentru iubitorii de poezie și de nedesmințit interes pentru comparatiști: Regele, sclava și vraciul, Leul și iepurele și Beduinul și nevasta lui, care sînt totodată teme ale unor fabule din literatura universală. Am depus volumele la Biblioteca Academiei, așa cum mi-a cerut vechiul meu coleg (ar trebui scrisă, odată, istoria acestor fideli ai Bibliotecii Academiei, care-și trimit aici cărțile și extrasele, zeci de ani după ce au părăsit Bucureștii sau țara, ca un omagiu neprețuit pentru templul unde
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
Leul și iepurele și Beduinul și nevasta lui, care sînt totodată teme ale unor fabule din literatura universală. Am depus volumele la Biblioteca Academiei, așa cum mi-a cerut vechiul meu coleg (ar trebui scrisă, odată, istoria acestor fideli ai Bibliotecii Academiei, care-și trimit aici cărțile și extrasele, zeci de ani după ce au părăsit Bucureștii sau țara, ca un omagiu neprețuit pentru templul unde au primit botezul) și le-am dat cîteva și foarte puținilor iraniști pe care-i cunosc, așteptînd
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
cum scria pe vechile teze de doctorat în medicină, nu are a exprima nici aprobare, nici dezaprobare. Și Otto se întoarce la masa lui de lucru, șlefuind la o altă traducere din nemuritorii poeți persani cu care va înzestra Biblioteca Academiei și a culturii române, în ciuda neputinței mele de a-i spune ce părere am eu, căci nu știu persana, și nici alți iubitori ai strădaniei sale nu pot, indiferent dacă ei o știu sau nu. Dar desigur, nu e întîmplător
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
francez: la toată întîmplarea, cf. à tout hasard). Alte expresii descriu modul de a acționa pentru a obține mici avantaje (la ciupeală) sau, în mod arbitrar, pentru a nedumeri, a crea confuzie: la derută ("Cereți apoi la derută o bute", Academia Cațavencu = AC 37, 1992; Chestia cu România e pusă la derută", Tineretul Liber 585, 1992, 2), la abureală ( "un mitan secund jucat la abureală", AC 23, 2000, 15). Modul de a se comporta și de a vorbi tipic argotizant și
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
memorialul acestei călătorii pentru el extraordinar și, în 1861, apare cartea. Dacă exceptam Descrierea Moldovei de Cantemir, publicată la Berlin, la începutul secolului al XVIII-lea, la îndemnul lui Leibniz și pe baza căreia este ales, în 1714, membru al Academiei din Berlin, publicul german - și, prin el, cel european - nu beneficia de o atare relatare scrisă de un călător iscusit, care știe să vadă și are talentul, rar, de a surprinde ceea ce observa. Și, totuși, în Germania vremii, cartea lui
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
ei narativ. Anii cei mai buni ai părintelui Stăniloae, astfel cum îi evocă fiica sa, fuseseră desigur ce de la Sibiu, unde prin bunele oficii ale mitropolitului Bălan fusese numit (după doctoratul cu teza despre patriarhul Dositei al Ierusalimului) profesor la Academia de Teologie. Acolo va preda dogmatică și în 1937 i se va oferi și rectoratul. Din 1934 conduce ziarul Telegraful român unde publică și o seamă de articole critice vs. "Poziția d-lui Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie", ceea ce
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
EZ, 30.01.1998) - , numele e atît de frecvent azi încît ajunge să-și elimine concurenții chiar înlocuindu-i în expresii precum cea pe care am citat-o la început: "să vorbească și nea Gheorghe, că și el e om" (Academia Cațavencu, 14.09.1999).
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
dispoziții a căror îndeplinire o urmărea cu strășnicie. Cînd Gh. Gheorghiu-Dej a decis relativa liberalizare în sfera umanioarelor, Mihai Roller deținea înalte demnități politice și științifice (adjunct de șef de secție la Secția de Propagandă a P.M.R., membru în prezidiul Academiei, directorul Institutului de Istorie a partidului, controlînd și Institutul de Istorie care mult mai tîrziu va căpăta numele lui N. Iorga. De pe aceste poziții ce păreau inexpugnabile stăpînea totul, nimic important nepetrecîndu-se fără avizul lui. Manualul de istorie unică, din
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
demonstrează, implicit și explicit, sfîrșitul aberațiilor din manualul unic al lui Roller. De altfel, se decide ca manualul de istorie pentru licee să fie elaborat de Ministerul Învățămîntului, unde ministru era omul de bine acad. Ilie Murgulescu. Iar, cum spuneam, Academia capătă misiunea de a elabora amintitul tratat de istoria țării. Dl Pavel Țugui crede că a contribuit, atunci, la instalarea unui climat al "libertății opiniilor". Să fim serioși. Au apărut polemici și înfruntări de idei. Dar, toate, atent dirijate de
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
efectiv hilar, S. Știrbu, care, de prin 1954, tot publica studii care, în 1956, au căpătat forma unei cărți, efectiv ridicole, Răscoala din 1821 și legăturile ei cu evenimentele internaționale. Eram tînăr absolvent de facultate și am citit, la Biblioteca Academiei, acest tom (avea aproape 500 de pagini) efectiv ridicol (atunci am citit și cartea, din 1945, a lui Andrei Oțetea) și mă distram cu delicii. Teza principală a acestui S. Știrbu era să demonstreze cum răscoala lui Tudor Vladimirescu, care
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
acestui fapt, Münchenul nu este pentru Camil Ressu decît un oraș de tranzit și locul în care va descoperi, în chiar mediul academic pe care se străduiește să-l frecventeze, mirajul Parisului. Odată ajuns la Paris, se înscrie, evident, la Academia Julian și frecventează vreme de șapte ani atelierul lui Jean Paul Laurens unde îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]