2,739 matches
-
acestor "zone de autonomie temporară", mici utopii interstițiale, care caracterizează societățile la negru ce nu se mai recunosc în legea verticală a instituțiilor sociale. Dar noțiunea însăși de forță colectivă secretă propriile ei coduri sau ritualuri. Și faptul de a acompania trimite la o autoritate care să fie capabilă să o facă. Este necesar să notăm diferența de structură, de logică, dintre putere și autoritate. Prima, cum am semnalat-o deja, este esențialmente pedagogică. Înțelege să "educe", să conducă spre bine
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Puterea-pedagogică este de ordinul unității, autoritatea-inițiatică trimite la unicitate. Altă formă de socializare, spuneam, prin aceea că autoritatea, în loc să postuleze vidul (în sens peiorativ), recunoaște că există acolo, în acolo (Dasein), ceva ce trebuie să fie scos la lumină. A acompania. Autoritatea servește, în acest sens, drept revelator al Ființei colective. Dincolo de verticalitate, ea pune accentul pe imanența lumii. Imanentism al comunității. Împotriva creației unui Dumnezeu atotputernic, a geocentrismului unui Pământ unic, a antropocentrismului unui om rațional conștient de sine însuși
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
am atins obrazul țepos / între noi era copilul /căruia bătrânul cu ochelari îi oferea biscuiți /... / autobuzul mergea impasibil cu noi în burtă ori: Aud prin pereți / plânsetul bebelușului vecin / cred că vă deranjează se scuză tânărul tată / plânsul lui îmi acompania / treburile mărunte prin casă / plânsul lui însemna viață); conștientizarea - neplăcută, desigur - a trecerii timpului (Urăsc toate ceasurile din lume / ele au inventat timpul / timpul a inventat moartea / moartea ne-a inventat pe noi...) și, în fine, acceptarea unicității existenței, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spiritual. De altfel, unii caligrafi făceau băi purificatoare și-și puneau calamul spre Mecca înainte de a începe caligrafierea unui text sfânt“. Sigur că te gândești numaidecât la ritualul hieroglifelor, la vertica litatea scrierii japoneze, la îndelungul ceremonial inițiatic al Punctului, acompaniat de sunete misterioase, la întregul labirint necesar pentru a scrie cele câteva silabe ale unui haiku. În plus, în caligrafia arabă respirația joacă un rol ce frizează budismul: „Respirația este scânteia vieții. Când oprim respirația pentru a face o linie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mine. Probabil, mă socotesc, cum m-a caracterizat Piru odată, prea ombrageux. Și poate că sunt, Dumnezeu știe. Nu se mai vede nimic afară. Mai devreme, marea părea o imensă grădină devastată. Acum a devenit un zgomot surd, care va acompania "seara de poezie turcă". Lumea a și început să se strângă în "marele salon". Îl redescopăr pe Theo în asistență. Între timp am aflat că ar fi anarhist. E decis (ar fi mărturisit-o!) să dea foc Europei, s-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu una din acele mișcări spontane pe care le avea uneori, se repezise la vraful de note și, deschizând pianina, așezase zorit pe Elena, apoi alergase în hali după faimoasa lui vioară, de care era nedespărțit, și o silise să-1 acompanieze. Pentru a o recompensa, îi acordase la urmă Papillon, acea jucărie minunată din Grieg, asupra căreia se exercită și virtuozii și diletanții, și pentru care Elena avea predilecție. Subt mâinile lui Marcian, melodia dispărea, se reconstituia însuși zborul fin de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
instrumentelor muzicale au fost de natură teologică, precum primatul Logosului, ori s-au referit la uzul lor în contexte profane și păgâne. Cu toate acestea, putem să ne imaginăm că, uneori, cântecul unui psalm sau al unui imn a fost acompaniat de o liră sau de un alt instrument de coarde. De fapt, în arta creștină inițială, Cristos este deseori reprezentat asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și compozițiile religioase, îndeosebi oratoriile, ale lui Giacomo Carissimi (+ 1674), ale lui Girolamo Frescobaldi (+ 1643), Alessandro Scarlatti (+ 1725), Angelo Corelli (+ 1713) și mulți alții. Deja în perioada renascentistă, orga era unul dintre protagoniștii principali ai muzicii liturgice. Practica de a acompania melodiile cu acest instrument in alternatim a devenit o obișnuință tot mai acceptată și reglementată. Aproape fiecare biserică era mândră de a poseda o orgă, ajunsă acum la un nivel tehnic ridicat; aceasta, prin sunetul său impunător, părea să strige
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
S-a născut, astfel, o literatură organistică de mare valoare, avându-l în frunte pe Frescobaldi, cu celebrele sale „comentarii” organistice. Acum, în Baroc, și celelalte instrumente ocupă un spațiu tot mai relevant, și nu neapărat cu rolul de a acompania. Muzica instrumentală, uneori, suplinind cel de-al doilea cor, dialoga cu vocile, creându-se un amalgam timbral cu efecte sonore originale și fascinante. Alteori, compozițiile exclusiv instrumentale înlocuiau în totalitate cântul antifonelor din Proprium sau al altor părți liturgice. Muzica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu cât se îndepărtează mai mult de modelul suprem. Vechiul cânt gregorian tradițional va trebui, deci, să fie restituit în funcțiunile sale de cult, toți fiind convinși că o ceremonie religioasă nu pierde nimic din solemnitatea sa atunci când nu este acompaniată de o altă muzică decât numai de aceasta. Să se facă în așa fel încât să se restituie cântul gregorian poporului, pentru ca credincioșii să participe din nou în mod mai activ la cultul divin, așa cum se obișnuia în vechime”. În
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea iernii, declamam ore în șir, iar Zenobia mă acompania bătând numai cu două degete într-o mică tobă făcută dintr-o bucată de piele găsită pe apă, uscată la vânt și întinsă peste un ciot de lemn scobit; ciudatele ei ritmuri aminteau clămpănitul berzelor care se pregăteau să plece
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cerul. După un timp, El m-a simțit și s-a întors spre mine. M-a întrebat dacă n-aș vrea să-mi cânte. Lăsase undița pe apă. I-am spus că da, și-a luat vioara și arcușul, se acompania cu ele, cânta din gură (fonfăit). Veniră un șarpe și o pasăre, stătură lângă noi, ascultară și se îmblânziră. Aveam câțiva bani, i-am dat Lui. șarpele și pasărea se duseră. El s-a așezat lângă mine, avea chef de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
au fost cu adevărat surprinși de cadoul nostru și de progresele pe care le-am făcut fără profesoară (am renunțat la ea acum un an, ca să facem economii), apoi am adus carillonul lui Jacques, i-am dat drumul și-am acompaniat ceasul, de parcă am fi făcut timpul să cânte în trei feluri, și Giuseppe a început să aplaude ca un apucat. Are ceva de gondolier, cu părul lui negru plin de bucle lucioase, cu mustața ca un fir răsucit, și e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de volum cu modificare discretă sau cu un ton convingător, ori cu un timbru plăcut sau neplăcut, cu atenție la vocale sau la consoane la articulare sau melodică, un ritm modificat regulat ori sacadat, depinde de tipul de persoană și acompaniază mâna. Utilizarea limbajului corpului depinde de relația mâinii cu obiectele (creioane, ochelari, mâini), ceea ce demonstrează o lipsă de activitate ori un conflict de ordin psihic, un element important fiind relația cu țigara, apăsarea în scrumieră (hotărâre), atingerea scrumierei (nervozitate), scrumul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
chiar momentul în care Le petit vingtième inaugurează ciclul narativ : între Tintin și cățelul său Milou, relația este infinit mai complexă decât în cazul nu mai puțin ilustrului cuplu de detectivi Holmes/Doctor Watson. Căci Milou, simpaticul patruped care îl acompaniază pe reporterul fără de teamă și de prihană, nu este doar brav, inteligent și altruist, dar este încercat, din când în când, de tentații canine prin excelență. Și acestea sunt clipele în care geniul lui Milou (geniu care îl exclude din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce are mai hipnotic și atașant, Milou anticipează căldura magnetică și ambiția de explorator neînfricat a unui alt cățel, ce îl acompaniază pe Oblio în pădurea saturată de semne și de întrebări. Ca și Arrow, Milou este un animal ce veghează ca nimic din ordinea ideală a firii să nu fie tulburat, intervenind în ajutorul celui care este investit de destin cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
geniul celui care a trădat jurământul originar de fidelitate față de umanitate. Deghizamentul fantastic al seriei nu poate elimina din ecuația lecturii reperul istoric documentabil aici - animat de voința de putere, Argos evocă, dincolo de exagerarea grotescă, suita de genii care au acompaniat tiraniile în secolul XX. Alianța dintre știință și dictatură anticipează ridicarea viitorului sumbru al sclaviei și prăbușirii morale. Îi va fi dat acestui duel titanic între cele două minți geniale seduse de puterile științei să se extindă dincolo de limitele inteligibilului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grafică este cea mai dinamică dintre aceste voci ale visului din secolul XX. Realistă sau fantastică, istorică sau de anticipație, apolitică sau angajată, banda desenată își marchează propria ei identitate simbolică. De o parte și de alta a Atlanticului, ea acompaniază umanitatea în acest efort de a da Fantaziei posi bilitatea de a supraviețui. Visul, indiferent de decor și de culorile care îl locuiesc, este darul pe care banda desenată îl face celui care se apropie de textele sale. La capătul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
admira bastonul de amiral primit odată cu noua sa poziție. Doar și pentru această bucurie de a fi decorat, drumul către Azania meritase a fi făcut. Entuziast era și Milou, cel care ținea în gură, ca un trofeu, osul uriaș ce acompaniase decorația sa miniaturală. Amețit de atâta agitație, Tournesol clipea uimit, în vreme ce îmbrăca mantia de academician de onoare. Neobosit, președintele-mareșal le oferea oaspeților săi, spre bucuria proprilor săi miniștri, câte un exemplar din ultima sa carte publicată (prolific ca scriitor, mareșalul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să-i spună fetei ei „Amy“ de acum Încolo și, În chip de ceremonie de botez, i-a trimis fetiței o sărutare. La intersecția următoare au așteptat ca semaforul să se facă verde. Rose bătea darabana cu degetele În volan, acompaniind-o pe Gloria Estefan. No modern love for me, it's all a hustle What's done is done, now is my turn to have fun. * Mustafa a așezat cele câteva lucruri pe care le alesese În fața casieriței: măsline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aveau și ei un aer obosit, risipit rapid de vântul stârnit din senin când vasul imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii leneși de pe țărm veneau după ei. Aproape toată lumea din feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au făcut apariția lângă ei, Armanoush s-a simțit brusc cuprinsă de timiditate. Însă spre ușurarea ei aceștia nu au silit-o să cânte. S-a dovedit că nici Asya nu era mare cântăreață. Au ascultat-o pe mătușa Zeliha acompaniindu-i pe lăutari cu o voce dulce de contraltă - o voce care nu aducea deloc cu vocea ei răgușită de atâta fumat. Armanoush a observat că Asya se uita În direcția mamei ei cu o privire iscoditoare. Când șeful formației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se scurgă una după alta, cu Încăpățânare. — E timpul să mergem, zise Matthew. Am rezervat o masă la un restaurant italienesc adorabil. Todd Îl știe. Sper să-ți placă. Restul serii se derulă cu repeziciune. Cina trecu asemenea unui vis, acompaniată de conversația animată. Își dorea cu ardoare o minune, Își dorea că Matthew s-o roage să mai stea. În schimb, la nouă Matthew se uită la ceas, Îi spuse că mașina pe care i-o chemase era probabil afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Flan. — Draga mea, vezi că sunt doi bărbați cam suspecți jos, ai grijă! zise ea, apoi Închise. Imediat ce puse receptorul În furcă, se auzi soneria. Moartă de frică, Desert Rose nu se mișca. Soneria se auzi Încă o dată, mai agresiv, acompaniată de bătăi În ușă. Puse mâna pe telefon, ca să sune la poliție. — Poliția, deschideți. Aproape că-și dori să fi fost hoții. Imediat! strigă, lăsând telefonul pe pat. Se ridică și Își trase repede pe ea niște pantaloni și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Conștiința este inundată ca de o lumină orbitoare de amiază. Atunci se petrece contrariul exact a ceea ce observăm la un mistic ordinar. Emoții excesiv de puternice în care cea mai ardentă voluptate se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate violentă și incomensurabilă a celulelor nervoase, fiecare dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază misticii autentici, ce au un suport spiritual real, de falșii mistici ce epatează cu niște noțiuni de proveniență îndoielnică sau
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]