6,476 matches
-
și acoperiți-le cu apă. Înmuiați smochinele, caisele și cojile de portocală În apă fierbinte 1/2 de oră, storceți-le și apoi păstrați apa În care le-ați Înmuiat; mărunțiți-le, amestecațile cu stafidele aurii și puneți-le deoparte. Preparare Acoperiți boabele de năut cu patru litri de apă rece. Așteptați să fiarbă și lăsați-le la foc potrivit cam o oră, până când boabele se Înmoaie. În timp ce fierb boabele de năut, fierbeți 2 -1/2 litri de apă, turnați grâul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unuia dintre semenii dumitale, care visa să introducă o ostie În vaginul celei cu care era pe atunci, o ostie consacrată, bagă de seamă, e un amănunt pe care ești În stare să-l apreciezi - pentru ca glandul să fie cumva acoperit ca de o pălărie la momentul penetrării. Vezi bine că mai sînt destule progrese pe care să nu le faci... Să ne Întoarcem la primirea rezervată logodnicei de către domnul, tatăl dumitale. Știind că voi pleca la Paris peste cîteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zăpadă îl uimiră pe Porfiri. Poate că el era singurul locuitor al St Petersburgului care uitase în ce perioadă a anului se aflau, însă prospețimea verdelui și întunecimea lui îl ajutară să-și reamintească. Cumpărători grăbiți ieșeau afară din piața acoperită Gostini Dvor ducând în brațe pomi de Cărciun. Aceștia erau importați din Finlanda, iar unii dintre ei nu erau încă împodobiți, în timp ce alții erau ăline de globuri, beteală și funde colorate. Comercianții umblau printre brazi, în căutare de clienți. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu propriul sânge pe umeri și pe o parte. Acea parte a capului era lucioasă roșie și greșită. În jurul ei, sfinții pictați și Hristoșii frumos auriți își ascundeau privirile, dar până și icoanele au fost pângărite, suprafața lor fiind acum acoperită cu bucăți de țesut și pete de sânge. ă A omorât-o pe mamă în timp ce fiica dormea, insistă Salitov. Apoi, a omorât-o pe mamă. Apoi s-a întors bătrăna, pe care a omorât-o imediat ce a intrat pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
odată simțea că-și putea azvârli cârjele, că era În stare să meargă pe picioarele ei. Ca atunci când avea paisprezece ani și Îi era teamă de schi. De la patru ani părinții o duseseră la schi Într-o stațiune montană rece, acoperită mereu de nori negri și străbătută de vânturi care-i biciuiau obrajii. Nu-i plăcuse niciodată schiul - ura să se avânte din capul pârtiei, se speria că o să ia prea multă viteză și o să cadă. Până Într-o primăvară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi așteptat, ascunsă acolo, încă de la săparea fundațiilor. Așezarea începea câteva sute de metri mai încolo, era compusă din câteva străzi care dădeau în șoseaua care o traversa pe la mijloc, o piață care se lărgea pe o latură, o fântână acoperită, cu o pompă de scos apa și o roată mare de fier, la umbra a doi platani înalți. Cipriano Algor făcu cu mâna unor bărbați care stăteau la taifas, dar nu se opri cum obișnuia după ce dusese vasele la Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
află aici cu un scop. — Pentru tine, Sandina, toți sînt aici cu un scop. E timpul să intervină. Wakefield se ridică și privește În jur după haine. Le găsește aruncate după un cufăr, la picioarele cuibului lui. Cu goliciunea cum acoperită, se apropie de bucătărie și tușește. Ambele femei se Întorc către el. — Nu știu ce să spun. Ar trebui să știu ce să spun, dar nu știu. Își dă seama că e Încă drogat, un pic beat, iar corpul lui Îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vechilor lui iubite. Patul lui, În spatele draperiilor de catifea, oftează de plăcere la Întoarcerea lui. Deschide obloanele și lasă lumina să intre. Aceasta se strecoară printre ramurile unei magnolii bătrîne. Un ram s-a aplecat peste chaise longue-ul din balcon, acoperit acum de frunze. Un păianjen a țesut o magnifică pînză de-a curmezișul unuia din rafturile cu cărți. Liniștea profundă a după-amiezii tîrzii În vechiul cartier este mai adîncă decît și-o amintea. Se aude doar susurul Îngerului de la fîntîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o să întoarcă atacul, dar în loc să se ridice in picioare și să se repeadă la atacant, Gaston s-a folosit de mâini pentru a-și acoperi fața lui lungă, ca un cartof de munte. A stat nemișcat o vreme, cu fața acoperită. Mulțimea aștepta tăcută, cu răsuflarea tăiată, ca străinul să facă o mișcare. Nishino, gata-gata să-l atace din nou împreună cu ceilalți huligani, îl privea stupefiat. — O, non, non. Gaston și-a luat mâna de pe față. Lacrimi mari ca niște mărgăritare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Mai tîrziu, În aceeași seară, stăm amîndoi În pat, vorbind despre Franța. Dan Îmi arată poze cu vila: o casă veche, de piatră, adăpostită pe dealuri, cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate. Arată foarte idilic. Chiar este idilic. Parcă ar fi scene desprinse dintr-un film, imagini ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trebuia neapărat să trecem prin Postumia; aici ne aștepta o nouă surpriză. Cam cincizeci de soldați bizantini, înarmați până-n dinți, străbăteau așezarea; escortau pe două rânduri un car acoperit pe care flutura un steag purpuriu. În urma lor veneau șase căruțe acoperite. Am apărut tocmai când trecea carul cu pricina, și un vestitor, care călărea alături, a urlat la noi: - Faceți loc mărețului și preanobilului Gregorio, trimis al exarhului Isacco. Acesta e un drum public! Perdelele carului s-au dat puțin într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului erau trase, și am izbutit să zărim o figură întunecată în interior. În lumina făcliilor am văzut sclipindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
protestele mele, și m-a amenințat cu surghiunul. Aș fi putut probabil să aștept să treacă furtuna izolându-mă acasă, dar, într-o zi, pe când mă întorceam pe întuneric de la palatul ducal, am fost atacat de un om cu fața acoperită, pumnalul său lăsându-mi o cicatrice la umărul stâng. Am crezut că a fost vorba despre un tâlhar, dar când, la câteva zile, o săgeată a trecut la o palmă de mine în timp ce supravegheam muncitorii care reparau o seamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aproape smulsă de Rotari, devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf. Două slujnice îi ridicau capul, pe când răsuflarea ei aducea cu cea a unui spânzurat strâns tot mai tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-a lăsat gura Înveninată. — Vino, murmură agentul simplu cu o voce vlăguită. Vino. La capătul unui coridor Îngust, gol și anonim este aprinsă lumina. Agentul principal intră În ceea ce pare să fi fost camera unei fetițe, căci are pereții acoperiți cu tapet impermeabil roz pe care sunt Împrăștiate zâne și personaje din lumea lui Walt Disney. Pe podea, un corp alb chircit. Pare să fie Învelișul unei fantasme. E un capot. Grămada aceea de stofă fără viață Îi provoacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca o portocală dispăruse demult într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu. Inima dorea să se aventureze în afara pieptului meu înălbit de spaimă, iar picături reci de sudoare mi se prelingeau lin pe tâmplele acoperite doar de o șuviță roșcată, înspăimântată poate și ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în care copilăria mea avea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în acele zile fierbinți, să se bucure de vântul răcoros care adia sub terebinți. Mă bucuram că Isaac nu avea nevoie să fie îngrijit de Rebeca. Era bine îngrijit de Debora lui cea acoperită cu văl. Se zvonea că umbla acoperită pentru a-și ascunde buza de iepure, dar așa ceva era de necrezut, pentru că dacă ar fi avut buză de iepure, ar fi fost aruncată la naștere. Când venea la Mamre, Esau trecea mai întâi pe la mama lui și vedea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care locuiau fiii lui Iacob. Am fost uimită de mărimea lui. Îmi închipuisem o așezare ca cea de la Salem, cu o duzină de corturi și câteva focuri pentru gătit. Dar aici era un sat întreg; zeci de femei cu capul acoperit se mișcau încolo și încoace, cărând urcioare cu apă și lemne pentru foc. Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în limba mea, răstită și cântată în accente care îmi erau și nu-mi erau familiare. Dar mirosul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și tari. Michel Își strecură un picior Între picioarele ei, Își puse palmele pe pântecul și pe sânii ei; era pace, era cald, se simțea la Începutul lumii. Adormi aproape instantaneu. Mai Întâi văzu un om, o parte a spațiului acoperită; doar chipul lui era descoperit. În mijlocul feței, ochii străluceau; expresia lor era greu de descifrat. În fața lui era o oglindă. La prima privire În oglindă, omul avu impresia că se prăbușește În gol, deși se așezase, stătea jos; Își privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Codul lor secret ! E din ce În ce mai cool. CÎt Lissy se chiorăște la interfonul din perete, privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. SÎnt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar gîndește-te. Ascunsă În spatele acestei fațade cenușii se află Întreaga societate a celebrităților londoneze ! — Bună, Alexander e acasă ? spune Lissy stresată la culme. Urmează un moment de tăcere, după care, ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avînt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să fac ? Nu pot să sun la fiecare ușă de pe fiecare alee din zonă. Nu mi-a trecut nici măcar o secundă prin minte că s-ar putea Întîmpla așa ceva. Nici măcar o dată. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
astea sunt pățanii așa de rare, că nici nu-ți vine să crezi că au fost aievea... Cum să nu știu? Între timp, ajunsesem de partea celalată a colinei și am prins să coborâm către o Întindere din aceea dreaptă, acoperită doar de ierburi. Enkim spunea că ai lui Îi spuneau câmpie. Cică auzise de unii oameni, unii care trăiau tare, tare departe, la câteva zile depărtare de satul lui, și care oameni puneau niște sâmburi În câmpie ca să crească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
marginile de piatră cu mâinile și cu degetele pășitorilor, prinse a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se tot fărâma sub pășitorii noștri, dar Runa mă Îndemna, icnind abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci. Încet-Încet, se trezeau oamenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]