41,563 matches
-
-a Arte, în spații și culturi diverse. Pentru noi, cei din lumea teatrului, a fost un mic deliciu estetico-dramatic. Un monolog bine condus de o mare actriță. Nu trebuie mereu să vezi într-un spectacol “tot” ce poate da un actor, în sensul ca să-l vezi “arazand” și consumandu-se total. Uneori este suficient și să-ți lase impresia de profunzimi nebănuite, de potențial infinit... Aici, în acest one-woman-show, Miriam Goldschimidt a “dat” exact cât a trebuit. A fost precum un
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
intim al teatrului Radu Stâncă la sala mare (și umpluta până la refuz) a Casei de Cultură a Sindicatelor, de la un spectacol nișat la unul popular, de la teatru de idei la pantomima. Dan Puric nu mai e de mult un simplu actor. El este un rock star. Iar spectatorii nu sunt pur si simplu spectatori. Cei mai mulți sunt fani. Așa că relația artist-public poate deveni agasanta pentru un outsider ca mine. S-a aplaudat prelung (minute!) după fiecare sceneta, până la punctul la care, plictisit
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
linie foarte subțire pe care mi s-a părut că filmul lui Florin Șerban a trecut-o în mai multe rînduri. M-am gandit tot timpul cât a durat proiecția cât de mult trebuie să se fi documentat regizorul și actorii pentru a construi până la cel mai mic detaliu universul penitenciar și am apreciat acest efort. Numai că rezultatul semăna uneori atât de izbitor cu ceva ce as vedea la “Reporter special” sau la “România, te iubesc”, încât am ajuns sa
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
și un ritm hiper-lent de care sperăm că cinematografia românească se despărțise prin producțiile ultimilor ani. Nu cred că asta îl face un film mai puțin bun, pentru că nu pot să nu apreciez performanță per se a regizorului și a actorilor, dar “Eu când vreau să fluier, fluier” e, cu siguranta, un film mult mai puțin pe gustul meu decât aș fi sperat. nu e chestie de gust, e mai mult de rezistență. și nu vbesc numai de film. ne știm
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
merge!Poate ar trebui incluși într-o campanie care să îi aducă “înapoi ” . Nu critic spectacolul că nu știu cum e ,am comentat ceva legat de noul trend al tinerilor ! Mulțumesc! Chiar mă gândeam să merg să văd spectacolul având în vedere actorii care îmi plac f. mult..dar ezitam..opinia ta favorabilă m-a ajutat să mă hotaresc...iată Dragoș, de ce citesc blogul tău...gând la gând cu bucurie! Am văzut spectacolul. Oscar...impecabil.Peggy Blue...pată de culoare vie. Bacon...cuțit
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
mă hotaresc...iată Dragoș, de ce citesc blogul tău...gând la gând cu bucurie! Am văzut spectacolul. Oscar...impecabil.Peggy Blue...pată de culoare vie. Bacon...cuțit strident. Oana Pellea...eject. este un fake. nu e tânți roz a lui schmitt. Actorii sunt cu adevarat mari când au umilință, modestie, curățenie pură. Doamna Oana Pellea, prin tot ce afirmă tinde spre toate acestea dar nu le conține. Pasul umilinței este golgota. Domnia sa are senzația că este în vârf, dar în realitate se
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
minunat, sfâșietor în unele scene, emoționant până la lacrimi. Am crezut că sunt singura care plângea, dar când lumea s-a ridicat și a început să aplaude, aveam mai toți lacrimi în ochi. Oana Pellea și Marius Manole- un cuplu de actori superbi mult așteptat pe scena teatrului românesc. Recoman acest spectacol cu mare drag...tuturor:) Ce coleg iubitor are Oana Pellea în Micul prinț!....la mai puțini colegi de genul asta i aș dori! Și ce demo de iubire oferă colegul
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
Căci dânsul știe să iubească și să fie generos și umil...se vede din comentariu! Ce mai deranjează succesul pe unii colegi.....deh, o fi Golgota lor.... din păcate micul prinț cam are dreptate. chris simion s-a bazat pe actori și atât. contribuția ei regizorala a fost 0 de aceea mi s-a părut că piesa a alunecat pe alocuri într-un patetism demn de acasatv. un fel de sclava isaura pe scena unui teatru. poți emoționa publicul și mult
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
echipei de la oscar și tânți roz! Urmăresc de ceva timp blogul lui Bucurenci. N-am văzut spectacolul dar îmi place să merg la teatru. Citesc comentariile și nu-mi vine să cred. Mi se pare absolut uimitor să vezi cum actorii se porcăiesc între ei mai rău ca hienele. De ce să spui despre un om că nu știe să iubească? Despre un coleg... uite de astă nu mai merge lumea la teatru... că actorii nu mai știu să se iubească între
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
se pare absolut uimitor să vezi cum actorii se porcăiesc între ei mai rău ca hienele. De ce să spui despre un om că nu știe să iubească? Despre un coleg... uite de astă nu mai merge lumea la teatru... că actorii nu mai știu să se iubească între ei. Și halal promovare pentru o nișă din care faci parte. micule prinț, n-ai nicio legătură cu Antoine de Saint-Exupery. Mi s-ar părea politically correct la final de comentariu să adaugi
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
la exprimare. Dar câți au demnitate să își asume? p.s. dacă ai vreun gând dragoș să depistam falsificatorii de identități...am lăsat adresa mea de mail. Scenă este singurul loc unde nu poți să-ți ascunzi sufletul. Oricât de genial actor ești, este locul unde se vede sufletul tău așa cum este el. Orice spectator care nu merge la teatru pentru că nu a găsit bilete la “Tom și Jerry” vede asta. “Oscar și Tânți Roz” este un pact cu Dumnezeu. Nu este
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]
-
pildă, un prestigios ansamblu de la Josephstädter Theater din Viena a prezentat cu mare succes celebra "Liebelei" a lui Arthur Schnitzler, aflat atunci în mare vogă. în 1936 a funcționat acolo, e adevărat scurt timp teatrul "Renașterea" întemeiat de câțiva tineri actori: Toma Dimitriu, N. Făgădaru, Iliada Munteanu, Marga Hagiescu - cu versiunea românească a piesei lui Schnitzler. Iar în anul imediat următor, sala Liedertafel și-a putut sărbători, cu mare fast, a 85-a aniversare. Ilustrată, printre altele, printr-un concert de
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
săptămâni, întrucât n-a reușit să se înțeleagă nicicum cu șeful statului. În următoarea legislatură, în calitate de președinte ales, n-a mai avut prea multe conflicte, iar mandatul i-a fost apreciat în aceeași măsură de populație, cât și de ceilalți actori politici. Singura problemă a fost cea cu academia, pe care a urât-o din suflet, atunci când, drept omagiu pentru meritele sale incontestabile juridice, economice, medicale și filosofice a fost ales printre nemuritori. Atacurile sale împotriva președintelui înaltului forum au produs
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
două de eseuri. Somonul roșu transcrie traseul reîntoarcerii protagonistului în orașul natal, Sibiu, naratorul având grijă să-l lase liber să monologheze, citându-i când și când meditațiile cu vocație aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de a fi culpabilizat pentru ceva ce nu făptuise. Bătrânul preot al Catedralei, singurul om cu care reușește să stea de vorbă, dezleagă greaua cumpănă în care se
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
gîndit. Abandonat și înfiat Ce l-a împins în politică pe Ștefan Cazimir? Curiozitatea? Năzdrăvănia? Spiritul ludic? Poate ceva din fiecare, poate nici unul din aceste impulsuri, ci altul, încă rămas în umbră. Sigur apare faptul că, o dată intrat în rol, actorul l-a îmbrățișat cu fervoare. I-a dăruit, cum se zice, tot ce avea mai bun. A luat lucrul în serios. A demonstrat, în îndeplinirea noilor obligații, o conștiinciozitate fără fisuri, egală cu a profesorului în activitatea la catedră. Dar
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
prospețimii și voioșiei. Este de presupus că o parte din simpatia concetățenilor a fost acordată chipului zîmbitor, în contrast cu fețele crispate ale altora, în timp ce modul de exprimare făcea și el notă aparte, întorcînd spatele retoricii vide, gesticulației și agramatismului. Vocea altor actori politici, iviți din lumea academică și literară, a răgușit destul de repede. A lui Cazimir și-a păstrat timbrul inițial. ,Partidul Liber-Schimbist, pe care l-a odrăslit din Ťlamurať lui Caragiale, dînd astfel una din rarele dovezi că literatura e capabilă
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
și șușoteli tot mai excitate, când întârziații dădeau fuga să-și ocupe locurile sau să se resemneze văzându-le ocupate, urma filmul. Dar ce filme! Erau multe, variate și bune, încât și azi mă minunez de calitatea lor și a actorilor care au ajuns legende ale ecranului: westernuri, polițiste, superproducții istorice sau ecranizări literare, comedii, drame și aventuri, ca să nu mai vorbesc de cele muzicale sau de amor. Erau filme care nu mizau deloc pe șocarea și oripilarea publicului, cum se
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
desuuri sau tampoane igienice pentru dame. Exista ceva ce s-ar putea numi respectul față de spectator, față de cel care își sacrifică un timp irepetabil din viața lui ca să vadă un film; respect nutrit în egală măsură de producători, regizori, scenariști, actori. Un respect comparabil cu cel față de cititori, care tot în perioada aceea erau răsfățați cu scrieri minunate, cu traduceri inegalabile. Pe celebrul bulevard ,6 a III-a" am văzut de câteva ori cu nesaț, când eram încă liceean, ,Vrăjitoarea" cu
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
senzația de seară mai simandicoasă petrecută la teatru sau la operă își spuneau cuvântul în preferințele și comoditățile marelui public. Dar tot atunci, teatrul românesc trăia momente de glorie, de n-ar fi să ne amintim decât de pleiada de actori care l-a însuflețit și de repertoriul foarte bun, foarte diversificat, ce îți oferea în egală măsură interpretări memorabile atât în autohtonele O scrisoare pierdută sau Tache, Ianke și Cadâr, cât și în străinele Oameni și șoareci, Clipe de viață
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
nesimțite modelate de serile liniștite când vocea crainicei anunța o nouă surpriză, o nouă piesă perfect radiodifuzată, spre încântarea miilor de oameni care pe atunci, așa cum respirau, sorbeau încrucișarea de replici pline de vervă sau de dramatism ale unor mari actori. Incredibil, dar adevărat: pe atunci se respira cultură. Iar acum? Acum nici măcar nu poți afla dacă formidabilele spectacole din anii '60 se reiau cumva, fiindcă nu mai găsești nicăieri programul de radio tipărit! Gata, a dispărut, nu mai e nevoie
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
lui: cum acest text a fost găsit orfan, sărman și abandonat de către autor, undeva pe Internet, iar de acolo salvat, tipărit și publicat din grija unui alt om de bine. Dar toată situația asta nu face decât să sporească ipocrizia actorilor. Îmi amintesc cum actorul principal al filmului Pianistul spunea, într-un interviu pe care l-am văzut fără să vreau, că, pentru a putea fi autentic în rolul său de refugiat evreu din ghetoul din Varșovia, în perioada filmărilor a
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
a fost găsit orfan, sărman și abandonat de către autor, undeva pe Internet, iar de acolo salvat, tipărit și publicat din grija unui alt om de bine. Dar toată situația asta nu face decât să sporească ipocrizia actorilor. Îmi amintesc cum actorul principal al filmului Pianistul spunea, într-un interviu pe care l-am văzut fără să vreau, că, pentru a putea fi autentic în rolul său de refugiat evreu din ghetoul din Varșovia, în perioada filmărilor a mâncat mai puțin decît
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
era în sala din spate,la mesele de pocher . Aici gălăgia nu era la fel de intensă,jucătorii,majoritatea bărbați cu trabucuri în mâini ,așteptau cu încordare o mână bună. Stătea nemișcat, lipit aproape de perete , urmărindu-le gesturile ,mimica feței, cacialmalele improvizate. „ Actori profesionști ,nu le citești intențiile adevărate.... ” - Garcon ! Adu-mi 300 de Crown Royal ! Îl cunoștea, Steve Land,era eroul principal în multe filme de societate. Societatea în care pocherul e ridicat la rang înalt,de artă. - Imediat ,răspunde plin de
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
către nas. Și în scurt timp ,e la podea. Pentru a câta oară ? Toate jocurile se opresc instantaneu,chiar dacă nu au fost făcute. Privirile sunt ațintite acum spre ei,iar blițuri de telefoane îi fulgeră instantaneu.Luigi de Vitto ,regizorul actor ,al cărui film are cele mai mari șanse la Palm D’Or, realizează rapid că situația nu-i e în avantaj.Faptul că a lovit un ospătar,poate să-i pună în pericol nu doar trofeul ,dar poate chiar și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
o situație pe care trebuia s-o întoarcă acum în avantajul său. - Și cum te cheamă tinere ?continuă vulpea bătrână investigația.Ceilalți doi erau la fel de interesați,dar nu lăsau să se-ntrevadă. - Micky ! - Cum Micky ?! întreabă cel din fața lui,un actor blond, la fel de cunoscut ,dar al cărui nume nu și-l amintea. Micky Mouse ?! Luigi n-ai spus c-o să turnăm desene animate ! Râsetele lor superioare inundă sala și celelalte două mese. Când ajungi printre stele ,te uiți de foarte sus
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]