1,394 matches
-
dă bani să-mi plătesc cursurile la Școala Populară de Artă. Chiar dacă mi le plătea mama pe ascuns, tot nu-mi ajungeau banii din bruma de bursă de student și din colaborarea de la ziar ca să îmi cumpăr pensule, pânze și acuarele. Într-o zi, chiar lângă Școala Populară de Artă, unde mergeam să iau cursuri de desen, am văzut pe un stâlp următorul anunț : „Concurs de poezie pentru începători. Trimiteți manuscrise cu zece poezii pe adresa de mai jos“. Era o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
privesc, să trag cu ochiul meu de șoim, pentru o clipă, la mama în fața oglinzii de la baie încercând să se spele pe față, cu pulovărul ei galben cu floricele pătat de un roșu violent (sânge? și dacă era vopsea, tempera, acuarelă?), „ieși, Mateiaș, ieși“, intrase, se pare, și celălalt Matei, cel de jos, în baie, o privea pe mama nemișcat, tremura? (dar cine a mai pomenit o stană de piatră care să tremure?), mama era foarte frumoasă, cea mai frumoasă mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
colo prin labirintul murdar, făcând gesturi ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la piept al spielhosenului. Când s-a apropiat, am văzut că își pusese o mască înfiorătoare, pictată cu acuarele, mai primitivă, mai rânjită, mai amenințătoare decât tot ce inventaserăm noi vreodată în materie de măști pentru Vrăjitroaca. Abia pe la zece seara a ieșit din canal și a intrat în scara blocului. (întrerup aici, pentru un moment, povestirea. Din loc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
început din nou să aruncăm cu bulgări în el, dar Mendebilul urla parcă mai tare decât toți și se bătea ca un diavol. Purta peste față, atunci am văzut, la lumina neonului din curtea morii, masca lui oribilă, pictată cu acuarele, și arunca înapoi în noi bulgării care-l loveau din toate părțile. Era mai sus și bine apărat de cele două balustrade, pe când noi eram în teren deschis, așa că s-a putut apăra multă vreme, o oră întreagă, până când un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alta. Dacă treceam vara de-a lungul ei, o recunoșteam întotdeauna după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la arlechini! Trebuia să străbatem toată strada ca să ajungem la casa de cărămidă netencuită, pe care o știam atât de bine, penultima de pe stradă și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu oglindă. Un tub metalic cu capac de plastic alb era așezat pe un colț al toaletei (mult mai târziu mi-am dat seama că fusese un spray). Lângă toaletă, în mijlocul peretelui, se afla o masă, dedesubtul unui tablou în acuarelă, imitație de japonezărie: două păsări privindu-se de pe două crenguțe de bambus, iar pe margini ideograme specifice. La acea masă, încărcată de cărți, de foi albe, caiete groase, dosare, încă un tub metalic, o foarfecă, o rolă de culoarea mierii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copiii să le-ndemni pașii spre școală! Știu, ai zăbovit pe câmp, ca să coci fânețele, și prin livezi să rumenești gutuile și merele de toamnă, și perele cu sucul dulce ca mierea. Bine-ai venit, toamnă, cu cutia ta de acuarele, să zugrăvești pădurile, și dealurile, și văile cu roșu, cu galben, cu portocaliu... „ Luiza Vlădescu, Gentuța cu pelican, Editura Tineretului, București, 1963. Copertă și ilustrații de Ștefan Nastac Preludiu și fugă pentru antiglobalizare și interculturalitate Manu Babescu La taclale cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
tragă șarful pe intervale egale de creier, dar nu se mai poate ridica: bateria s-a uzat. - Acu’, asta e... Faceți ce vreți, bă! le-am spus. Vindeți tot și luați bani. Dacă are cine cumpăra... Mafia de pe Calea Păcii Acuarelă de Brăila, cu ochi de hamsie în loc de icre negre. Pui geana pe o fătucă, ea - nu și nu! și, până la urmă, da, da’ ajungi să dai cu subsemnatu’ la Poliție. Îți face dosar beton, ești bun de pârnaie, însă aici
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai proastă uneori și mai puerilă, și un ochi expert ar fi descoperit și cauza unor stranii efecte de stângăcie. Desene în peniță neagră erau tratate de cei doi artiști în ulei de două tonuri, negru și alb, pastelul sau acuarela de asemenea erau imitate servil în culori grase. Ochiul pictorului avea o însușire înnăscută de a combina armonios liniile și culorile, dar inteligența lui nu putea să discearnă în nici un fel rațiunea structurii modelului și să interpreteze din nou. Petele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ochiul pictorului avea o însușire înnăscută de a combina armonios liniile și culorile, dar inteligența lui nu putea să discearnă în nici un fel rațiunea structurii modelului și să interpreteze din nou. Petele rumene din obrajii unei fetițe zugrăvite, probabil în acuarelă, deveniseră, în ulei, prin neînțelegerea procesului real de difuziune a luminii, niște lacuri de rubin fără nici o legătură cu restul, dar de o țesătură coloristică nu lipsită de grație. Felix ocoli pereții celor două odăi cu bizarele colecțiuni și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
O mulțime de zăloage chibzuite de hârtie arătau locuri de interes. Taina lor se lămuri repede. - Mi-au plăcut mult desenele și am copiat cîteva! Și Titi scoase de la sfârșitul volumului un pachet de hârtii pătrate, pe care desenase cu acuarelă vreo douăzeci de ilustrații. - Dar romanul te-a interesat, nu-i așa? - N-am avut vreme să-l citesc, spuse calm Titi, înapoindu-i definitiv cartea, altă dată poate ți-o cer! Felix își aminti vorbele ironice ale Otiliei și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să vezi ce încîntat e! Într-adevăr, Titi lua panglica foarte serios și, cu devotament, o trata în acuarelă, expunînd-o puțin la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe Felix cu gingășii neprevăzute. Îi aducea din oraș fel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
orice lux. Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate, înrămîndu-le singur și bătîndu-le cu exactitate în perete. Lucra, cu o frenezie casnică tăcută, la fel de fel de mărunțișuri. Făcu abajururi de tul pe care le zugrăvi cu acuarelă, vopsi masa și scaunele, inventă passe-partout-uri de felurite forme și mărimi pentru fotografii. Ana îl lăsa in pace și se înfunda la părinții ei sau pleca în oraș. Începuse de la o vreme să vină tot mai des și mai dezinvolt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu ceva. Acesta ridică din umeri. Privi cu neplăcere așezarea în cerc a tuturor celor de față, căci se aflau acolo Aglae, nelipsiții Stănică și Olimpia, Aurica și Titi. Acesta din urmă, așezat la o măsuță lângă fereastră, copia în acuarelă un desen dintr-o carte ilustrată și arăta o atenție încruntată, prin care se simțea obligat G. Călinescu să nu mai remarce pe noul-venit. Felix simți în aer o curiozitate insultătoare și o dușmănie împietrită și ar fi ieșit numaidecât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l trageți de limbă pe Costache, dar fin, dacă a făcut sau nu testament. Titi, incapabil de subtilități, se mulțumi să se plimbe prin curtea vecină, făcîndu-se că ia schițe sau să privească pe pereții din odăi ca să copieze în acuarelă un tablou ori o fotografie. Bătrânul nu-i dădu însă voie să stea decât lângă el în sufragerie, trimițîndu-l cu Felix să aleagă și să se înapoieze. Într-o zi, plictisit, îl puse să-i povestească ce-a văzut la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în stare s-o facă, fiindcă nu pricepea nici inscripțiile în franțuzește. Când filmul îi plăcea mai mult, atunci Titi își procura un program cu desene sau fotografii de actori din colecția Pathé-Frÿres și le copia în pastel sau în acuarelă. Olimpia nu știu să vorbească bătrânului decât de Aglae, Aurica și ceilalți care "țin foarte mult, unchiule, la dumneata", G. Călinescu ceea ce nu provocă din partea lui moș Costache decât niște mormăituri incredule. Aurica îi vorbi de tragedia fetelor fără noroc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe lângă geamul autobuzului m-am gândit, după mult timp, la desen, închipuindu-mă desenând imaginile pe care le admiram. Au trecut doi ani de când practic nu am mai pus mâna pe un creion ca să desenez, dar să pictez măcar o acuarelă. După o oră de zdruncinături și hurducări am ajuns la destinație, în Reșița. Orașul era vechi, afumat și plin de praful ce se înălța ca o ceață în jurul construcțiilor sau a uzinelor. Totuși pentru mine era încurajator, așa scăldat de
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
asta i se poate citi pe obraz. Ce senin sînteți! se bucură tînăra cînd s-au ridicat amîndoi în picioare, să iasă în foaier. Ce vi se întîmplase înainte de-a vă opri eu pe stradă? Aa, nimic... Expoziția de acuarele din hol reține atenția multora dintre spectatori. Mihai stăruie îndelung în fața unui peisaj din Deltă. Alături, tînăra care îl însoțește s-a uitat un timp spre cei din jur și a rămas cu privirea îndreptată în direcția panourilor din partea opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Urmează un schimb de păreri despre spectacol, apoi, retrăgîndu-se împreună spre locul de unde a venit, Doris prezintă o familie în vîrstă, muzicieni, prieteni de-ai mamei sale. Cînd prinde un moment de neatenție a studentei, preocupată de o suită de acuarele ce-l reprezintă pe Prometeu, se adresează lui Mihai pe un ton plin de dragoste, șoptindu-și vorbele: Mulțumesc pentru cartea trimisă prin poștă! Apoi, surîsul îi îngheață pe buze iar glasul i se aude la fel de încet, dar ironic, vădind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ciori/ De vrei ca să zbori,/ Te-așteaptă să mori/ Zdrobit pînă-n zori"... Să nu cumva să vă pună naiba să-l cîntați, că se mai fac și alte canale... șoptește ea ca un ordin, apoi discuția trece la expoziția de acuarele; Steliana se lansează în aprecieri pertinente, evidențiind gusturi rafinate, îmbogățite prin cultură. Aici, căminul trei, camera o sută șase... arată studenta, imediat ce mașina a frînat în fața unor săpături făcute recent pe mijlocul străzii. Te conduc eu! se oferă Mihai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărții. Enigmatic rămâne faptul că albumul ține și își ridică splendoarea pe o combinație de imagini care la prima vedere frizează paranoia: Bernea se așază, cu imagini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la Villa dei Vetti, de picturi romane sau frânturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreștine, de ziduri sau coloane din Teatrul lui Marcellus, de plafoane și fațade de bazilici, de secvențe din Forumul lui Iulius
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceară scriitorul imaginar care ar fi personajul cărții, așadar parafaseră amîndoi totalul acelei sume imaginare Într-un contract ale cărui consecințe aveau să fie atît de imprevizibile. Banii reali din acea sumă imaginară neavînd viață lungă, François vînduse cu neplăcere acuarela pe care i-o oferise Picasso cînd avusese prilejul să-l Întîlnească la Mougins. Erau numeroși oaspeți În ziua aceea În grădină și pe terasa vilei Notre-Dame-de-Vie. Picasso și cu el erau singurii care nu purtau cravată, iar Picasso, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cravată, iar Picasso, În timp ce Îi arăta tablourile, Îi spusese lui François că de fiecare dată cînd desena sau picta un chip de bărbat, se gîndea Întotdeauna, involuntar, la tatăl lui. Din cauza acelei fraze, lui François i se păruse normal ca acuarela lui Pablo Picasso să-i Îngăduie să continuie să-și scrie cartea. Semnase un contract pentru o carte pe care renunțase s-o mai scrie. Așadar nu semnase un contract pentru a scrie o carte despre tatăl lui. Nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
inactivă -, dar Începea să tremure ca frunza dacă sexul meu Îl atingea pe al ei. M-a atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din nou la plimbare, nu-l invitară și pe prinț. Nu făcură nici măcar aluzie la o posibilă vizită a lui; în legătură cu asta, Adelaida chiar lăsă să-i scape o vorbă foarte semnificativă: povestindu-i despre o lucrare a ei în acuarelă, subit dori foarte mult să i-o arate. „Cum s-o fac mai repede? Stați puțin! Sau v-o trimit astăzi prin Kolea, dacă apare, sau v-o aduc eu mâine, când o să ies la plimbare cu prințul“ - puse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]