7,862 matches
-
le pună în valoare. Or, pe mine, în cazul lui Sebastian, mă surprinde tocmai apatia hermeneutică a monografilor săi, care adeseori alunecă pe transparența operei sale fără a le trece prin minte să privească, din cînd în când, și în adâncul ei.” (p. 288) „Descriptivismul” și „placiditatea” sunt execrate și aici, și mai jos. Două eufemisme îndărătul cărora se ascunde lipsa de cuprindere intelectuală și mimarea dezinvoltă a actului lecturii. Le întâlnim prea adeseori și ne prefacem senini că nu le
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
loc în acest context Sesiunea științifică Czeslaw Miłosz în căutarea identității artistice. Campo di Fiori În Roma, la Campo di Fiori, Măsline și citrice-n coșuri, Pe jos pete de vin împroșcat Și resturi de flori azvârlite. Fructe roz din adâncul mării Varsă pe mese negustorii, Ciorchini negri de struguri Cad pe puful de piersici. Aici, în piața aceasta, L-au ars pe Giordano Bruno, Călăul rugul aprinde, Gloata din jur îi ia seama. Nici nu s-a stins flacăra bine
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
omul care aleargă după certitudini și cel care le exorcizează, se compune poezia lui Andreas Saurer, ca un loc de vociferare a ambiguității funciare a omului postmodern: „părăsesc cotidianul/ în urma mea eu/ viața mea e în ordine/ un plămân inspiră adânc/ îl ascund sub pălărie” (Alcatraz). Lucrurile nu se întâmplă însă atât de liniar între cei doi colocatari ai sinelui poetului. O inversare de roluri face ca realitatea omului exterior să fie expediată ca „cealaltă realitate”, într-un plan secund, substituită
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
final al Festivalului Callatis, intitulat Fan România. Prezentatoarea, Liana Stanciu, se străduia la fiecare intervenție a sa, și au fost numeroase, să explice că există „mii de motive” care ne fac să iubim România și ne îndemna să căutăm „în adâncul inimii” ce avem noi ca români propriu, irepetabil - să căutăm, cu alte cuvinte, specificul național, cel care ne asigură identitate și durată. Iar toată această pledoarie era susținută cu melodii interpretate de tineri cântăreți. Numai că în seara dedicată României
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3286_a_4611]
-
vrednică de crezut. Nu mi-ai scris niciodată dacă a învățat să spuie vreun cuvințel. Asta ar fi pentru mine mai însemnată decât toate. Și-mi place că i se dezvoltă gustul și are preferințe pentru culori. Aș vrea din adâncul inimii ca fetița mea să aibă gust în viață și gust de viață. Altfel, dacă n-ai nici una, nici alta, treci prin viață ca o mortăciune înnăscută. Altă surpriză e descrierea potopului lui Noe, abătut de Dumnezeu asupra Rădăuților. Mulți
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
termenul lui Frobenius) îl face inapt pentru ierarhii valorice, pe cînd simțul critic al savantului trece pe lîngă paideuma, fiind deopotrivă de neputincios în a mirosi ierarhiile. Soluția propusă de Strauss e o faute de mieux : chiar dacă nu pătrunde în adîncul unei culturi, antropologului trebuie să i se conceadă putința de a face comparații între culturi, în ciuda superficialității fatale a considerațiilor: „Să ne ferim să cerem mai mult antropologiei; totuși, dacă nu poate niciodată să cunoască o cultură din interior, privilegiu
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
mai limpede și, după părerea mea, mai convingător de către cele două autoare. Iată, comparativ, traducerile primelor versete în diferite variante românești: Varianta BOR: La început a făcut Dumnezeu cerul Și pământul. Și pământul era netocmit Și gol. Întuneric era deasupra adâncului Și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, Și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Cornilescu: La început, Dumnezeu a
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
Dumnezeu: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, Și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Cornilescu: La început, Dumnezeu a făcut cerurile Și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Varianta Anania: Întru’nceput
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
lumină!“. Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Broșteanu&Băltăceanu: La început a creat Dumnezeu cerul și pământul. Iar pământul era neorânduit gol, și întuneric era deasupra adâncurilor, și duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. Și a spus Dumnezeu: Să fie lumină. Și a fost lumină. A văzut Dumnezeu că lumina e bună; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
în America în tinerețe și bunicul Niclaus Obertin - și completată, de la distanță, de țiganca Ramina, o adevărată mamă de suflet a chinuitului narator -, iar al doilea, de fundal, este saga familiei Obertin (la origine, Aubertin), ce începe undeva departe, în adâncul istoriei, în 1635, când lorenul Caspar fuge din tabăra suedeză, în timpul Războiului de treizeci de ani, pentru a se întoarce acasă. Încă de aici, granița dintre real și legendă e difuză: „Nu sunt sigur că acel Caspar chiar a existat
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
când am revenit mai mult în treacăt, îndeosebi pentru a lua parte la magnificul hram al Mănăstirii Neamț, precum și pentru o întâlnire cu elevii Seminarului Teologic. Mă consolează gândul că niciodată nu e prea târziu în a vă mulțumi din adâncul inimii și a vă asigura de reciprocitatea stimei, admirației și iubirii mele. Cu sfântă îmbrățișare, Arhim[andrit] B[artolomeu] V[aleriu] Anania * VALERIU ANANIA [București], 6 mai 1980 Intrarea Patriarhiei nr. 7-9 Stimate domnule Bucur, Vă mulțumesc pentru broșură, ca
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
dramatică, inevitabilă, cu noile tehnologii de comunicare. Există și o parte plină a paharului: dacă un personaj precum Chris Hughes continuă să scoată și o ediție tipărită a revistei (și care cred că-i aduce pierderi financiare), înseamnă că în adâncurile conștiinței sale a supraviețuit un grăunte de rațiune. Pentru cineva care a dobândit o avere fabuloasă cât ai zice facebook! bruma de respect arătată valorii e chiar uimitoare. E de sperat că exemplul său va fi urmat de alți oameni
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
viitor, Hans descoperă suferința ca realitate. Ca adevăr. Arhivând lumea pentru a cunoaște totul, omul viitorului decide să fie liber, gest posibil numai prin triumful realității istorice împotriva ficțiunii. Metadiscursul asumat se transformă în interogații. De la „Totul e necesar în adâncuri” (Cezar), la „nu suntem altceva decât corpuri în lume” (Hans), citim cum postistoria face loc unei noi conștiințe, eliberate. Iată ambiția lui Nicolae Stan. Nu încape îndoială că discursul - din care nu lipsesc, trebuie spus, și accente biografice, unele resentimentare
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
ea însăși rezerve față de poziția lui Panait Istrati, se obiectivează, s-ar zice, considerându-l nu în totul fără vină pentru ce i se întâmplase. Îl vedea apăsat tot timpul de sentimentul că greșise undeva: „Dar eu cred că, în adâncul inimii sale, Panait a păstrat mereu o mâhnire nezdruncinată. El era jumătate oriental și cunoștea proverbul: «Dacă-ți vorbești de rău casa,ea se va prăbuși peste tine». Casa lui a fost întotdeauna, înainte de a se naște și după moartea
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
de căutare a epavei Titanicului: "Privită cu încredere încă din faza de șantier, aclamată de o mulțime entuziastă la inaugurare, s-a izbit în scurt timp de stupiditatea masivă a realismului socialist, s-a sfărîmat și s-a scufundat în adîncurile amneziei colective. A trebuit să treacă mult timp pentru ca scafandri curajoși să identifice locul naufragiului și să înceapă să aducă la suprafață fragmente din glorioasa epavă". Ar mai trebui spus, însă, că, prin chiar efectul arheologiei marine, vasul în cauză
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
Suleyman și-a regăsit liniștea de când Hurrem îi este, din nou, alături, iar în Palat s-a reinstaurat ordinea. Cea mai mare dorință a lui Hurrem este aceea de a răzbuna moartea fiul său cel mare, Mehmet și știe, în adâncul sufletului, ca Sultană Mahidevran este vinovată de moartea prințului. Cu dibăcie, dar și cu ajutorul slujitorului sau credincios Rustem, devenit Marele Vizir al Sultanului, Hurrem continuă să scoată în evidență greșelile pe care le face Prințul Mustafa, astfel că acesta să
Suleyman Magnificul: Hurrem jură să răzbune moartea fiul său by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/36245_a_37570]
-
monahice - ca de exemplu, să trăiască în singurătate cât mai mult posibil. Cu toate acestea, nu a eșuat niciodată în îndatoririle sale de episcop 31. Sfântul Ioan este un neobosit entuziast, un iluminat ce își trăiește deplin chemarea, simțind în adâncul ființei sale că scopul suprem al vieții și al strădaniilor proprii sunt unul și același: Dumnezeu. Se simte chemat de Dumnezeu să lucreze în ogorul Bisericii Sale ca un colaborator și trimis al Lui. Munca îi este totdeauna inspirată de
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
în rev. Ortodoxia, Anul IX (1957), Nr. 4, p. 553.} Dacă citim doar câteva din cuvântările sale, nimic nu ne va putea face să ne îndoim de autenticitatea sentimentelor ce se află în spatele cuvintelor marelui arhiepiscop. Sunt cuvinte izvorâte din adâncurile inimii lui calde de părinte duhovnicesc. Nu vede în iubire o stare de contemplare pasivă, ci are în vedere mai ales aplicarea ei practică, concretizată în fapte de bine, îndeosebi în milostenie. Lucrarea milosteniei capătă dimensiuni noi atunci când cel lipsit
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
a scris el într-o noapte. „Și când puteam uita de corabie și de atmosfera ei apăsă- toare, aproape credeam că mă aflam într-o lume fermecată și parcă mă așteptam să mă aud chemat din seninul cerului sau din adâncurile mării. Dar nu aveam mult timp ca să mă răsfăț cu asemenea gânduri, căci oamenii se pregăteau să înalțe bonetele, vântul devenind tot mai blând; și aceste bonete sunt niș- te pânze ușoare care se întind în astfel de momente la
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
din partea lui Liviu, care îl amână, datorită obstrucției soției, astfel încât Ilderim Rebreanu sugerează că altfel s-ar fi împlinit destinul acestuia, de care, în cele din urmă, când catastrofa se produce pe front, prozatorul se simte vinovat, cel puțin în adâncurile conștiinței sale tăinuite, răscumpărându-și vina prin scrierea romanului Pădurea spânzuraților. Ilderim Rebreanu scrie și el aici, recompus altfel - bazat pe corespondență și memorialistică - în pandant cu Pădurea spânzuraților, romanul tragediei lui Emil Rebreanu, de pe front. Nu se pune, desigur
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
dreaptă sau pe un drum ocolit, spînzurat de frînghiile clocotelor, la coliba bunicului, trăgînd pe nas ori injectîndu-și substanțe interzise: acestea sînt etnobotanicele de pe drumurile lui Liviu Ioan Stoiciu: „Mișcări ale sufletului, subtile. Îți/ pîrîie sub tălpi florile trimișilor din adîncuri, flori ale/ copacilor scuturați de furtună astă noapte,/ într-o grădină. Grădină/ a bunicului tău, găsit mort acum trei ani în coliba/ lui de popas, jumătate îngropată/ în pămînt, care te sperie și azi: calci înfiorată, ai năluciri,/ cei ce
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
de popas, jumătate îngropată/ în pămînt, care te sperie și azi: calci înfiorată, ai năluciri,/ cei ce vin pe urmele tale vin bubuind/ și se succed pe urmele lor asemenea valurilor Mării Negre./ Cine sunt? Sunt/ trimiși ai substanțelor interzise, din adîncuri, în luna/ mai. Nu-s substanțe minerale? «Sunt trimiși/ ai substanțelor interzise»... Eziți, ce faci, nu intri în colibă?/ Intră să le vezi și să le guști, să le tragi pe/ nas sau să ți le injectezi, prin/ fumul vetrei
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
rele; mulțimea terorizată adoră acum sincer pe fiorosul zeu, teroarea absolută a luat forma discursului lătrat, a urletului inuman de care nu poți scăpa oriunde ai fugi. E Orwell pus în versuri: „Apoi deodat-un vuiet s-a stîrnit/ Ca din adîncul iadului pornit./ Și-n timp ce cugetam la soarta rea/ Ce m-aruncase-n acest nou supliciu,/ Mulțimea care-n preajmă-mi se smerea/ Gusta aceste muzici cu deliciu“. Apărute în 1967, dar scrise, probabil, în deceniile anterioare, asemenea versuri au reprezentat
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
găsește asemănări, „sincronie”, pe mai multe paliere, în special pe linia poematicului în proză. De multe ori se pot identifica naratorii celor două scriitoare cu autorii implicați (implied authors, cf. Wayne Booth), în sensul că sufletul feminin este explorat în adâncuri de un narator feminin. E drept că analizele psihologice se fac din perspective diferite, la H. Papadat-Bengescu cu un accent mai acut pe stările morbide și simțurile pervertite. Iar tehnica de rememorare a trecutului, prin secvențe involuntare, răsfrânte în senzații
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
statornică armonie, se cere prăznuit la 10 mai, îl simt veghind asupra născuților care îmi sunt scumpi, din anotimpul înflorit cu precădere. Dar cîte înviorătoare ecloziuni ni se nălucesc, a împăcare și nădejde, cînd crugul vremii, atingînd solstițiul, desferecă, din adîncuri, zestrea colindelor! Într-o piesă cu care m-au răsfățat colindătorii, aducîndu-mi tributul lor de calm și devoțiune, urarea se încununa cu busuioc și ruje, parcă înaintînd printr-o grădină reavănă, vital năvălită de seve. Desen svelt, al rujelor care
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]