10,981 matches
-
avut versurile latine pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile sale. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, având în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Esihie ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov. Apoi, un text a cărui autenticitate e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a arborilor din India și din insula Taprobane (adică Ceylon), iar o a douăsprezecea carte are menirea de a arăta că mulți scriitori păgâni atestă vechimea operelor scrise de Moise și de Profeți. Aceste ultime două cărți sunt probabil un adaos redactat de altcineva mai târziu, însă amândouă sunt alcătuite pe baza unor opere ale lui Cosma: cartea a unsprezecea a fost poate compusă din elemente preluate dintr-o „descriere a pământului” pe care Cosma o scrisese deja și pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și intenționând să dea „un nou Eminescu”. Din ambițiosul proiect au apărut doar primele două volume, cuprinzând eșafodajul teoretic și o parte din descrierea operei. Instrumentarul terminologic cu care operează G. aici este de inspirație heideggeriană și jungiană, cu unele adaosuri personale: conceptul de proiect (scris „pro-iect” = „aruncarea de sine înainte”) este complinit de epiect („epi-iect” = „aruncare deasupra”) prin care s-ar defini imaginea eminesciană despre trecut, „transfigurat” până la „invenție”. Demersul interpretativ, deși nelipsit de intuiții fertile, este pe alocuri fastidios
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
este și divorțul. În România, la întrebarea „Muncile casnice trebuie plătite/răsplătite ca orice altă muncă?”, populația (bărbați și femei în procentaje apropiate) a răspuns peste 50% „da” și aproximativ 36% „nu” (Barometrul de gen, 2002). Cred că, din păcate, adaosul „ca orice altă muncă” a viciat răspunsurile, subiecții putând înțelege prin acea formulare lucruri diferite. De asemenea, „răsplătit” nu e tocmai bine venit, putând însemna multe alte lucruri decât bani. 7.1.2. Cauze generale. O nouă mentalitate a divorțuluitc
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să îi vatăme autonomia, despre marea adunare din 1848 de la Blaj și strădaniile depuse pentru cauza națională, despre înființarea de școli și imprimarea de cărți, atât de folositoare unui neam trezit din „somnul cel adânc” la conștiința de sine. SCRIERI: Adaos de cuvântări bisericești pentru sărbătorile domnești de preste an, în Chiriacodromion, Sibiu, 1855; Asupra Biblicelor lui Heliade, Sibiu, 1858; Memorialul arhiepiscopului și metropolitului Andrei baron de Șaguna sau Luptele naționale-politice ale românilor. 1846-1873, I, îngr. și pref. Nicolae Popea, Sibiu
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
minunilor (o utopie neagră pe tema sterilizării), precum și un foarte interesant Jurnal, editat postum (I-II, 1984), care aduce prețioase informații despre laboratorul său de creație. R. a început prin a scrie schițe și nuvele, adunate și tipărite ulterior, cu adaosuri de sumar, sub titlurile Frământări, Golanii, Mărturisire, Răfuiala. Câteva culegeri sunt tipărite după primul război mondial: Catastrofa, Trei nuvele (1924), Cuibul visurilor (1927) ș.a. Proza scurtă nu l-a impus. E. Lovinescu, care i-a găzduit în „Sburătorul” mai multe
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
statistici ca media, abaterea standard, variabilitatea sub aspectele unor caracteristici sociodemografice ca sexul, vârsta, școlaritatea etc. Se pare că resursele materiale cresc proporțional cu numărul membrilor, pe când cele psihologice (memoria, inteligența, creativitatea etc.) cresc proporțional până la o limită, dincolo de care adaosul numeric nu mai dă efecte liniare. Nici chiar în ceea ce privește variabilitatea opinională. E adevărat însă că, pe cât este mai numeros grupul, pe atât crește probabilitatea de a întâlni extreme, divergența de păreri, amestecul mai sporit de calități și defecte, de conformism
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
oferă autorul însuși, în urma unei lucide analize și interpretări, prin cuvintele: „Fără a exclude posibilitatea manipulării opiniei publice, nu trebuie să vedem totdeauna în încercarea elitelor puterii de a persuada masele o acțiune clandestină, potrivnică intereselor acestora” (p. 248). Cu adaosul, cred eu, important, că de multe ori respectiva încercare este etichetată de unii, și în multe cazuri de marele public însuși, ca o manipulare. Readuc în atenția cititorului că granița dintre persuasiunea sinceră și bine intenționată și manipularea malefică este
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
între Maria și îngerul Gavriil (cap. 11-12, cu un lung discurs final al lui Gavriil); perechile de replici formează acrostihuri, literele cu care încep respectînd ordinea alfabetică, și adesea rimează. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia lui Roman Melodul (cf. pp. 000-000). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială, omiliile se caracterizează deopotrivă prin luciditate și printr-un limbaj teologic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culegere cuprinzînd 366 de imnuri liturgice în greacă, dintre care 295 atribuite lui Sever, a fost tradusă în siriacă între 619 și 629 de către Pavel, episcop de Edesa, care a introdus în text, din rațiuni de ritm, numeroase modificări și adaosuri; în 675, Iacob din Edesa a revizuit culegerea, semnalînd interpolările și inserînd traduceri literale ale originalului. Cum imnurile sînt dispuse în funcție de cele opt tonuri utilizate, culegerea a fost numită Octoechos. Imnurile sînt dedicate unor evenimente și personaje din istoria evanghelică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale lui Cristos este „enipostatică”, adică este reală, existînd în sine în unicul ipostas comun. Unirea (prin tradiție: henôsis) celor două naturi este descrisă aici ca o constituire (synthesis) în planul proprietăților, astfel încît asumarea naturii umane nu implică un adaos de ipostasuri, ci numai un adaos de „idiomuri” la unicul ipostas al Logosului. Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decît cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este reală, existînd în sine în unicul ipostas comun. Unirea (prin tradiție: henôsis) celor două naturi este descrisă aici ca o constituire (synthesis) în planul proprietăților, astfel încît asumarea naturii umane nu implică un adaos de ipostasuri, ci numai un adaos de „idiomuri” la unicul ipostas al Logosului. Acest raționament, elaborat prin confruntare critică mai degrabă cu nestorianismul (chiar dacă, așa cum am spus, e un nestorianism teoretic) decît cu monofizismul, pune în mod inevitabil accentul pe caracteristicile divine ale persoanei lui Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ekphraseis în PG 86, pp. 2119-2264 (cu comentariul lui C. du Cange la prima); o ediție mai bună în P. Friedlander, Iohannes von Gaza, Paulus Silentiarius und Prokopios von Gaza: Kunstbeschreibungen justinianischer Zeit, G. Olms, Hildesheim, New York, 1969 (retipărire, cu adaosuri, a două scrieri editate în 1912, respectiv 1939), pp. 227-265. Trad. it. în A. Veniero, Paolo Silenziario, F. Battiato, Catania, 1916. Epigrame: G. Viansino, Paolo Silenziario. Epigrammi. Testo, traduzione e commentario, Loescher, Torino, 1963. Cf. R. Macrides, P. Magdalino, „The
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
avut versiunile latine, pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile acestuia. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, avînd în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov; apoi, un text a cărui autenticitate e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a arborilor din India și din insula Taprobane (Ceylon), iar o a douăsprezecea carte are menirea de a arăta că mulți scriitori păgîni atestă vechimea operelor scrise de Moise și de Profeți. Aceste ultime două cărți sînt probabil un adaos redactat de altcineva mai tîrziu, însă amîndouă sînt alcătuite pe baza unor opere ale lui Cosma: cartea a unsprezecea a fost, poate, compusă din elemente preluate dintr-o „descriere a pămîntului” pe care Cosma o scrisese deja și pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
niște viermi la fundul omului! Dar când dimineață s-a trezit cu un nod ca o bilă în fund, ca un maț ieșit din anus, ce s-a mai speriat! Parcă era un obiect străin în ființa lui. Ca un adaos. E țara S.F. și totul e posibil. Nu-i venea să creadă. Pe stradă se uita la trecători și imaginea sa o vedea multiplicată... îi vedea pe toți pietonii și șoferii mai în vârstă cu o bilă în fund! Majoritatea
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
Drumul cenușii, iar C. Țoiu Căderea în lume, o mulțime de detalii sînt percepute complet diferit. Din cîte îmi dau seama, diferența majoră constă în aceea că de aceste detalii nu mai beneficiază nemijlocit intuiția cititorului contemporan, fiind necesar un adaos de informație. Studenții mei aveau 12-13 ani la Revoluție. Deși ei nu sînt niște cititori naivi, informațiile acestea le sînt utile pentru o corectă apreciere a conținutului romanelor (personaje, situații, opinii, subtexte etc.). Cititorul contemporan absolut neprevenit face, el, o
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
știa să strecoare în ficțiunea lui o realitate teribilă și bine ascunsă oficial. Cititorul tînăr actual (cititorul de mîine, în general) nu se mai poate sprijini exclusiv pe intuiție. Numeroase detalii nu mai au înțeles dacă nu sînt explicate. Un adaos de informație devine necesar. Lectura prevenită (în cazul unor studenți de la Litere chiar faptul că li se propun astfel de romane spre analiză le oferă indicii prețioase) e atrasă, cu siguranță, de strategia literară de jocul romancierului cu cenzura și
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17170_a_18495]
-
două dintre contribuțiile sale: Istoria romanilor (1829-1830), prelucrare după O. Goldsmith, ce popularizează idei din Montesquieu, și Anticile romanilor acum întâia oară românește scrise (1832-1833), o compilație extinsă ce prezintă organizarea societății și a instituțiilor romane (magistratură, armată etc.). În adaosuri personale, insistă asupra elementelor de civilizație, mitologie, credințe și datini românești, pe care le consideră derivate din cele romane. Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române (1830), o lucrare de pedagogie practică având aplicare în școală
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
se arate profetul profet, ci să fie socotit ca atare de către toate generațiile”. Orice profeție adevărată își are izvorul unic în Dumnezeu. Profeții nu fac decât să reproducă, în cel mai exact mod cu putință, mesajul divin, fără omisiuni sau adaosuri. Ei au o grijă deosebită să nu altereze prin cuvintele sau prin gândurile lor inspirația autentică dumnezeiască ale cărei „vase alese” sunt. În actul profetic, voința umană este asimilată voinței lui Dumnezeu (2, 2): ≅⇔ (Δ ƒ> ∅∗∴∀Η ∗Λ<ς:γΤΗ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
avertizează cititorii asupra faptului că „Bisericile citesc Daniel, nu în versiunea Septuagintei, ci în cea a lui Theodotion” și că cea mai bună ediție este cea întocmită odinioară de Origen „cu ajutorul asteriscurilor și a obelelor”, pentru a marca lipsurile și adaosurile în raport cu textul ebraic (ibidem). Ieronim însă va recurge și la versiunile lui Aquila și Symmachos, atât pentru a completa lacunele, cât și pentru a clarifica locurile obscure. În privința metodei sale de lucru, Ieronim declară că va proceda ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Radu cel Mare care stârnise mânia fostului patriarh: „de au făcut pă un boiar, anume Bogdan - pre care îl iubiea - de și-au lăsat muerea și i-au dat domnul pre o sor a lui...”]; de mame (în Letopisețul Cantacuzinesc: „Adaos-au Pătru vodă cu mumă-sa [Doamna Chiajna] la bir 5 aspri”; în Cronica Bălenilor: „întru aceste vremi și muma lui Bogdan vodă, doamna lui Ștefan vodă, fata Radului vodă [Maria Voichiță], din țara Românească, dentru această lume s-au petrecut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și tot el s-a aflat între „pârașii” Cantacuzinilor) a avut neamuri domnești. Prima lui nevastă, Marica, era nepoata de soră a Doamnei Elena, soția lui Matei Basarab. Și tot Matei Basarab, prin sora sa, Calea, i-a dat un adaos de prestanță lui Calotă din Lipov (mort în luptele cu turcii din 1600, care au avut loc la Târgoviște), căruia Calea i-a fost primă soție. Se înrudea Calotă - frate cu marele Dobromir, cel omorât de Petru Cercel cu Buzeștii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]