1,484 matches
-
nivele ridicate de integrare Între operațiunile partenerilor: ex. supravegherea tehnică de către anagajați ai firmei contractoare a procesului de producție și verificarea, la locul contractantului, a calității produselor realizate În lohn. Mulți dintre managerii firmelor românești intervievate au admis existența mecanismelor adaptative și integratoare de acest fel (firmele producătoare Își trimit proprii tehnicieni), dar doar În cazul partenerilor ce aveau relații stabile, de durată, cu firmele contractante În lohn. Relațiile pe termen lung formează diade antreprenoriale (Larson, 1992) sau cvasi-firme (Eccles, 1981
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
partenerilor ce aveau relații stabile, de durată, cu firmele contractante În lohn. Relațiile pe termen lung formează diade antreprenoriale (Larson, 1992) sau cvasi-firme (Eccles, 1981). În general, tipul de contract neoclasic se aplică relațiilor de lungă durată ce necesită mecanisme adaptative speciale. Un astfel de contract lasă loc adaptărilor reciproce În cazul perturbărilor neanticipate: pe de o parte, instituie o zonă de toleranță În cazul conflictelor de interese ce nu depășesc o anumită magnitudine și, pe de altă parte, presupun informarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
parteneri. Ca exemplu, În studiul nostru asupra industriei confecțiilor, majoritatea managerilor intervievați au mărturisit că, În relațiile cu partenerii stabili, negocierea rezolvă conflictele, fără a fi nevoie să apeleze la instanțe. De asemenea, aceste relații dispuneau de mai multe mecanisme adaptative care concurau către un grad sporit de integrare al firmelor partenere: profitabilitatea relației era judecată pe termen lung, și nu doar ca cea mai bună ofertă la un moment dat, ceea ce asigura premisele stabilirii unor angajamente reciproce, de durată, Între
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ineficientă (nivelul de cooperare scade, echilibrul dintre contractori se rupe, unul va tinde să exploateze relația de Încredere, iar celălalt va tinde astfel să iasă din relație). În astfel de cazuri se caută mecanisme Încă și mai elastice și mai adaptative și care, printr-un control sporit, să prevină Încurajarea contractorilor pentru performanță suboptimală. În cercetarea sa asupra industriei confecțiilor din New York, B. Uzzi (1997) arată că implicarea schimburilor În relații de durată Într-o rețea structurată de parteneri impune o
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
schimburilor În relații de durată Într-o rețea structurată de parteneri impune o logică a schimbului bazată pe Încredere ca mecanism de guvernare a tranzacțiilor și facilitează, În anumite condiții, cooperarea. Transferul permanent de informații strategice Între parteneri și mecanismele adaptative de soluționare internă a conflictelor promovează contestarea internă (voice) mai degrabă decât abandonul relației (exit). La nivel microcomportamental, Uzzi a descoperit că actorii urmăresc reguli de luare a deciziei euristice și calitative, mai degrabă decât intens calculatoare și urmăresc stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
rupturi” de Încredere: partenerii care au investit mai mult În relații reciproce vor avea de suferit mai mult de pe urma non-reciprocării celorlalți. Organizarea internă sau ierarhia este, În concepția lui Williamson, o formă de organizare Încă și mai elastică și mai adaptativă decât forma de organizare hibridă, În cazul perturbărilor accentuate ce rezultă din situația de dependență a partenerilor. Această formă de organizare Înlocuiește Codul comercial neoclasic cu cel de muncă. Relațiile de muncă se bazează pe autoritate, pe puterea managerului de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
terminologia lui Durkheim), a dreptului comercial sau a dreptului muncii, contractele, ca angajamente mutuale negociate Între părți, nu pot fi decât incomplete În condițiile unor evenimente neașteptate (În exprimarea lui Williamson perturbări cu consecințe majore). Instituțiile și reciprocitatea sunt mecanisme adaptative ce induc așteptări sociale și stabilesc un „sens” comun al cooperării În cazul evenimentelor imprevizibile. Instituțiile formale reprezintă background-ul legal, constitutiv, al relațiilor de cooperare. Aceste „presetări” legale (default), cum le denumește Masten, variază semnificativ Între relațiile comerciale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ar determina, la rândul lor, Încredere generalizată sau asigurare). Actorii implicați În rețele se orientează În funcție de viabilitatea relației pe termen lung; ei investesc Într-o legătură În care se dezvoltă așteptări de reciprocare și care se dovedesc a fi mecanisme adaptative complexe alternative construcțiilor instituționale precum contractele sau integrarea ierarhică. Cu toate acestea, construcția instituțională nu este irelevantă atât timp cât actorii colectivi implicați sunt organizații, iar schimburile au totuși loc În cadrul reglementat al pieței. Totuși, mecanismele asiguratorii ale instituțiilor nu sunt suficiente
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
al monedei europene ceea ce forțează o reorganizare a sectorului și schimbarea raportului de forțe În interiorul câmpului. Porac și Thomas (1990) vorbesc de modele mentale taxonomice În definirea competiției prin care decidenții corporațiilor clasifică organizațiile mediului perceput și Își stabilesc strategiile adaptative. Concepția asupra controlului diferă În funcție de mediul/formarea profesională din care provine/este caracteristică managerul(ui) care influențează percepția acestuia asupra mediului organizațional; ipoteza formulată de Fligstein (1990) este aceea că difuziunea unei anumite concepții a controlului la nivelul câmpului organizațional
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sau mai puțin conștientă, ce produce o puternică tensiune interioară, neplăcută, manifestată prin nesigurantă, neliniște și un adevărat șir de tulburări neurovegetative ca: dispnee, transpirație, paloare, tahicardie, etc. Pentru majoritatea oamenilor anxietatea este o dimensiune a vieții cotidiene, cu rol adaptativ și cu influențe pozitive asupra activității. În ceea ce privește anxietea patologică, aceasta se deosebește net de teama sau neliniștea obișnuită pe care fiecare o resimte În fața unei situații noi sau cu un nivel ridicat de dificultate, fiind o influență negativă cu caracter
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
conduită a căror etiologie este multifuncțională, ca și aspect simptomatic, de aceea diagnosticul diferențial va indica devieri de conduită; devieri de comportament; devieri de caracter; tulburări de comportament și nevrotice. Diagnosticarea lor trebuie să depășească cadrul behaviorist de totalitatea reacțiilor adaptative și să aibă în vedere actul de voință și trăsăturile de caracter formate prin educație. Profesorul dr. I. Străchinaru, diferențiază manifestările comportamentale din cadrul unor boli psihice cu etiologie și mecanisme proprii (tulburări nevrotice, oligofrenie, encefalită epidemică, epilepsie, debut de schizofrenie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
deficienților mintali este unanim acceptată. În ceea ce privește însă modalitățile de realizare a procesului recuperării, opiniile specialiștilor sunt împărțite. Criteriul pe care îl considerăm hotărâtor pentru diferențierea și orientarea copiilor cu deficit mintal către forma cea mai avantajoasă este, de fapt, potențialul adaptativ individual, capacitatea de asimilare mintală și de acomodare la solicitările mediului școlar și social. Conținutul învățământului special presupune determinarea nivelului instruirii deficienților în funcție de capacitățile lor psiho-fizice de dinamica procesului învățării la aceștia. Ținând seama însă de finalitatea procesului recuperării integrarea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
constată mari diferențe ca timp de pregătire la băieți, între 45-60% și între cei ce erau situați între 60-80%. Relația dintre nivelul general de inteligență și nivelul adaptării la muncă în diferite meserii accesibile deficienților mintali, determină mai multe niveluri adaptative în funcție de meserie, dar și în funcție de alți factori, pe lângă C.I. Se cunoaște că deficitul intelectual poate fi compensat prin dezvoltarea anumitor deprinderi, mai ales cele motorii. În adaptarea debilului intervin calități caracteriale, aptitudinea de a stabili cu ușurință contacte și legături
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sumă de practici sociale particulare și izolate, ci un cadru instituțional evolutiv în care membrii societății își impărtășesc experiențele individuale și colective prin relaționare. În mod evident, cunoașterea acestei realități depinde într-un grad important de abilitățile individului, de caracterul adaptativ al subiectului cunoscător și actant, dar toate acestea ar produce la nivelul său disonanță cognitivă în absența a ceea ce am numit, anterior, prin sintagma contextualism epistemic. Imaginarul social și, prin urmare, ideologia, deține un rol manifest în design-ul arhitectural
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
amigdalele, ganglionii limfatici etc. denumite organe limfoide. În organizarea sistemului imunitar, organismul animalelor superioare dispune de o componentă de rezistență nespecifică și neadaptativă, înnăscută, care este înscrisă în programul său genetic și o componentă cu capacitate de răspuns specific și adaptativ, programată tot genetic, dar a cărei activare este indusă de un anumit antigen. În realizarea răspunsului imun, sistemul imunitar se bazează pe procese duale. Caracterul dual al sistemului imunitar implică, mai întâi, prezența a două tipuri de imunități interdependente: imunitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
apărarea organismului față de agresori externi și interni. Din punct de vedere structural și funcțional, sistemul de apărare al organismelor superioare prezintă numeroase dualități:- existența unui compartiment al rezistenței nespecifice și neadaptative (înnăscută) și a unui compartiment cu acțiune specifică și adaptativă (sistemul imunitar „clasic”);- prezența a două populații de limfocite (T și B), care mediază imunitatea celulară și respectiv umorală;- activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Un mecanism imunitar-cheie, înnăscut care există atât la om cât și la drosofilă implică semnalizări prin intermediul receptorilor familiei Toll. La om, după infecția microbiană, receptorii Toll-like (TLR) activează sinteza unor citokine precum și a altor molecule care stimulează inducția sistemului imunitar adaptativ (Akira și colaboratorii, 2006). În drosofilă, Toll activează sinteza unor peptide antimicrobiene (AMP) de către corpii grași, care reprezintă echivalentul funcțional al ficatului de la om și al țesutului adipos (Lemaitre și colaboratorii,1996). Întrucât AMP este sintetizată de către corpii grași și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la substanțe organice intrate în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut implică un repertoriu sofisticat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale altor gene umane, deoarece fiecare individ uman trebuie să producă un număr enorm (aproximativ 2,5 107 tipuri diferite) de Ig și de TCR, în limfocitele B, respectiv în limfocitele T, acestea fiind componentele celulare majore ale sistemului imun adaptativ (Strachan și Read, 2004) și ele trebuie să recunoască miliardele de antigene străine, spre a da un răspuns de apărare față de numeroșii patogeni cu care organismul uman se confruntă. Celulele B și celulele T, luate individual, produc un singur tip
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
grea IgM. După schimbarea clasei unitatea V-D-J este reunită cu un nou segment genic pentru catena grea (în cazul de față Cγ2b). Toate Capitolul 7 GENETICA EVOLUTIVĂ A IMUNOGLOBULINELOR ȘI A COMPLEMENTULUI 7.1. INTRODUCERE Evoluția unui sistem de imunitate adaptativă este o caracteristică a vertebratelor. Caracteristicile răspunsului imun adaptativ sunt specificitatea, amplificarea și memoria. Imunoglobulinele mamiferelor sunt printre cele mai studiate proteine, cele mai puține date fiind cele referitoare la complement și la imunoglobulinele primitive. La peștii elasmobranhi se găsesc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu un nou segment genic pentru catena grea (în cazul de față Cγ2b). Toate Capitolul 7 GENETICA EVOLUTIVĂ A IMUNOGLOBULINELOR ȘI A COMPLEMENTULUI 7.1. INTRODUCERE Evoluția unui sistem de imunitate adaptativă este o caracteristică a vertebratelor. Caracteristicile răspunsului imun adaptativ sunt specificitatea, amplificarea și memoria. Imunoglobulinele mamiferelor sunt printre cele mai studiate proteine, cele mai puține date fiind cele referitoare la complement și la imunoglobulinele primitive. La peștii elasmobranhi se găsesc anticorpi și proteine ale complementului, aceștia fiind considerați primele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genice în tandem permite ca mutația să apară fără a compromite funcția esențială a genei, ceea ce înseamnă mărirea cantității de material genetic, apariția genelor cu funcții noi, cu complexitate progresivă, conferind organismului și speciei din care acesta face parte perspective adaptative și de evoluție. Dificultățile evoluției prin duplicație genică sunt totuși legate de dozajul genic. Astfel, dacă a fost duplicată gena pentru doar una dintre cele două catene globinice (α și β), este dificil să se sintetizeze tetrameri hemoglobinici α2β2. Tot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
suportul pentru o asemenea afirmație fiind adus de datele cu privire la evoluția subclaselor catenei γ, la bovine. Cele mai multe dintre alelele descoperite au avantaj selectiv neutral. Esențial este că nu s-a pierdut capacitatea de a sintetiza clase de imuoglobuline cu valoare adaptativă. În privința alotipurilor catenei grele umane, M. J. Hobart (1975) afirmă că atunci când este vorba de o asemenea problemă, el intră într-o zonă confuză a înțelegerii imunologilor, având următoarele două argumente:a)nomenclatura a suferit revizie recentă fără a se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în realizarea răspunsului imun este necesară producerea unui număr imens de molecule de ordinul 2,5 107 tipuri diferite de imunoglobuline și, respectiv, de TCR, de către limfocitele B, respectiv, de către limfocitele T, aceste celule reprezentând agenții majori ai sistemului imun adaptativ care se confruntă cu miliardele de antigene străine, spre a asigura realizarea unui răspuns imun eficient care să apere organismul de elementele non-self ce tind să distrugă integritatea acestuia. Luate separat, o celulă B, ca de altfel și o celulă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]