4,644 matches
-
propriile amintiri despre cele întâmplate, pot spune că nimeni - nici măcar eu însumi - nu e vinovat de prezența monstrului la bord. Dacă vă amintiți, am hotărât cu toții să-l aducem la bord într-o cușcă. Această măsura de precauție a întrunit adeziunea tuturor, inclusiv a spiritelor celor mai critice, dar e regretabil că nu a putut fi luată la timp. Monstrul a pătruns astfel în navă într-un mod pe care n-am avut cum să-l prevedem. Morton tăcu și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cedeze teritorii cu o semnificație istorică prea mare pentru a fi înstrăinate - sau, cel puțin, va menține acele pierderi la un procent minim. Și dacă prim-ministrul va merge prea departe, va demisiona pur și simplu din guvern, dezvăluind astfel adeziunea lui la coaliția fragilă la adresa căreia se făceau referiri sarcastice în presă ca la „guvernul dezbinării israeliene“. Asta îi dădea o enormă putere de veto, dar exista un preț: dacă o va folosi vreodată, Yossi Ben-Ari va fi cunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
propus să merg la liturghie Împreună cu el, atunci cînd s-a petrecut acea revoluție În viața Bisericii: apariția liturghiilor de seară. Pentru mulți oameni, era mai comod să meargă la liturghie la sfîrșitul zilei. Liturghia de seară mi-a prelungit adeziunea la catolicism. Îmi terminam adesea temele noaptea tîrziu, după modelul tatei, care tot atunci Își bătea la mașină articolele, și mă cam săturasem să mă trezesc devreme ca să merg la Împărtășanie pe nemîncate În biserici unde, la cincisprezece-șaisprezece ani, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cartea de artă, căută capitolul despre vopsitul la rece și citi, Se aplică pe piesele care au fost coapte, piesa va fi șlefuită cu glaspapir fin, ca să se elimine orice defect de finisare, uniformizând suprafața și permițând o mai bună adeziune a vopselei în zonele unde piesa a fost coaptă excesiv, Șlefuirea a o mie două sute de păpuși va fi o nebunie, După această operație, continuă Marta să citească, trebuie eliminate toate urmele de praf rămase după șlefuit, utilizând un compresor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
săi lansau „Primul manifest al Suprarealismului“. Manifestul va fi prompt semnalat și comentat de către Vinea & Co, fără a crea emulație; Contimporanul va dedica un număr special mișcării, conținînd interviuri realizate de Marcel Iancu, în Franța, cu vechii săi prieteni, dar adeziunea e mai mult principială, pe linia deschiderii revistei față de toate „curentele noi”. Preocupată de a integra manifestările spiritului avangardist, Integral va prefera dinamismul „viril” al futurismului spiritului „romantic-feminin” al suprarealismului, considerat... vetust; dat afară pe ușă, acesta intră însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este poetul Ion Minulescu; în numărul din 25 octombrie 1909 al oficiosului liberal Viitorul - unde lucra ca secretar de redacție -, acesta republică manifestul în traducere proprie, mult mai fluentă și mai fidelă decît cea din Democrația, însoțindu-l de o adeziune fără rest, foarte în spiritul manifestului din Revista celor l’alți. Tot în Viitorul (numărul din 22 iulie-4 august 1909) va fi publicată și o listă a poeților italieni - de la Enrico Cavacchioli la G.P. Lucinni (cu aluzii la apologia futuristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Torino („aclamațiile entuziaste ale publicului plictisit de cultul morților”). Este, de asemenea, reprodus pe scurt „Manifestul pictorilor futuriști“. În numărul din 30 iulie 1910, o serie de „bilete din Italia” trimise din Genova de către o anume Zoe Gârbea Tomellini anunță adeziunea la mișcarea futuristă a prozatorului Luigi Capuana, cu afirmația „e de o mie de ori mai bine să fii futurist decît romantic întîrziat” (v. și Geo Șerban, „Preludes a l’Avant-garde chez les Roumains“, în Euresis, ed. cit.). A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
manifestările agresive ale noului curent italian. De partea cealaltă, în Rampa lui N.D. Cocea (nr. 316, anul II, 8 noiembrie 1912), foarte tînărul Ch. Poldy, colaboratorul de la Simbolul lui S. Samyro, M. Iancu și I. Iovanaki, semna un articol de adeziune integrală la principiile picturii futuriste, ca urmare a vizitării unor expoziții de acest gen în Italia (Futurism). Emilia Drogoreanu îl consideră, pe bună dreptate, „una dintre primele contribuții publicistice dedicate domeniului plasticii futuriste în România” (Drogoreanu, op. cit., p. 30). Tînăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu ce-am găsit în plachetă: «Zilele acățate în turnuri...» — dacă cumva am înțeles bine — foarte frumos”. Registrele sînt amestecate, badinajul amical conține în subsidiar o rezervă estetică prezentă și în articolele despre simultaneism, Apollinaire sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În toată țara, toți ignarii, toți inculții, toți suficienții ce nu puteau să scandeze un vers din Virgiliu sau unul de Homer, toți debilii intelectuali au văzut fals în opera începută de noi o prescurtare a culturii lor. Entuziasmul și adeziunea lor amenință să compromită mișcarea (s.a.)”. Iar în numărul 82, același Romulus Dianu va chema la ordine „o seamă de reviste de «avantgardă» pe care nu le recunoaștem plăsmuite din substanța noastră”. O atitudine de superioritate „elitară” a existat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o colaborare mai susținută între reprezentanții diferitelor avangarde europene (expoziții itinerante, cărți realizate în colaborare etc.). Acuzînd la rîndul lor administrația pentru cultură din România că, la aceeași expoziție, a promovat doar reprezentanți ai artei tradiționaliste autohtone, integraliștii își exprimă „adeziunea deplină” la inițiativa belgiană: „Considerăm oricum necesar, ca o legătură importantă, schimbul de mijloace de popularizare pe care le folosim, mijloace ce vor servi la crearea unei reciprocități de valori locale”. Într-un articol din numărul 12, Ilarie Voronca aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel dintîi își va reconsidera mai tîrziu poziția). Într-un interviu-surpriză acordat la Paris lui Ilarie Voronca și publicat în Integral, anul III, nr. 12, aprilie 1927 („Marchez au pas, Tristan Tzara parle à Integral“), ex-liderul dadaist se delimitează de adeziunea la comunism a suprarealiștilor (care, la rîndul lor, îl respinseseră), pledînd pentru „revoluția permanentă a spiritului”, în numele unui anarhism egotist. Comunismul e calificat, fără menajamente, drept „nouă burghezie” dogmatic-academizantă: „Comunismul este o nouă burghezie, plecată de la zero, revoluția comunistă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă. Drept urmare, foarte curînd, apare sentimentul insatisfacției față de caracterul anarhic, obscur al avangardismului și al suprarealismului, ineficiente în planul acțiunii sociale. Nici Sașa Pană, nici Stephan Roll, nici Sernet sau mai tînărul Miron Radu Paraschivescu nu erau propriu-zis niște suprarealiști. Adeziunea lor la principiile noului curent era mai curînd conjuncturală, superficială, mimetică: un mod (printre altele) de a fi subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
considerat imagine și gîndire în libertate) de către cuvinte va fi considerată - nu neapărat și de către Fondane - ca o concesie făcută comercialului și „tiraniei discursive”. Oricum, e de notat faptul că preocuparea pentru cinematograf a poetului franco-român este intim legată de adeziunea la aripa „poetică”, antipolitică a Suprarealismului de după 1926. La fel și articolele trimise pentru Integral despre poeții francezi (Eluard, Aragon, dar mai ales textul însoțitor al grupajului „Le grand ballet de la poésie française modérne”, publicat în ultimul număr al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea modernisto-avangardistă (imagistă, impersonalizată, nonfigurativă, mult mai pîndită de „spiritul de școală”, de tirania „formulei”) îi prilejuiește lui Perpessicius cîteva relevante disocieri teoretice între poezia tradițională și cea (ultra)modernă. Treptat, adeziunea criticului la poezia lui Voronca se transformă în critică de susținere. Comentariul despre Zodiac (v. Mențiuni critice IV, ed. cit. pp. 85-89) este o adevărată „apărare și ilustrare” a poeziei lui Ilarie Voronca: „autor a 6 volume de poezie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Marin Mincu în prelungirea teoriilor lui Angelo Guglielmi și ale Gruppo ’63 (Avangardismul poetic românesc, 1983), va fi oarecum marginalizată. (Ovidiu Morar vede în această propunere teoretică „o nouă teorie protocronistă”; de fapt, e vorba chiar de cea „veche”, adeziunea lui Marin Mincu la protocronism avînd incidențe vădite în teoriile sale asupra avangardismului, experimentalismului și textualismului autohton). Cu excepția unor experimentatori radicali ai limbajului, tributari tel-quel-ismului și neoavangardelor europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pună chiar și la pariuri, că tot nu Însemna nimic. Nu fusese mazilit, căci Încă nu se votase, până pe treisprezece mai erau Încă nouă zile, iar Tecla Molinari putea foarte bine să sfârșească sub roțile unei mașini, putea să piardă adeziunile, putea să se retragă, să fie lăsată baltă de cartiere, de comercianții care apărau trotuarele și care se luptau Împotriva căderii afacerilor lor, putea să fie trădată de alegători - oricum, lua-o-ar dracu’ de curvă comunistă, n-o să ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea o nelinișteau ca o trădare. — Religia n-are nici o treabă, spunea alta cu niște ochi apoși, pe care Maja și-o amintea de la ultimul dineu electoral al lui Elio - adeziunea costa un milion de persoană - căreia Îi mai și zâmbi, cu toate că o enerva vocea ei răgușită. Eu am o tunisiană foarte curată, ți-o recomand, tunisienii sunt practic italieni, doar că sunt musulmani, e singura diferență. — A, nu, eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
political correctness. Punând problema Într-un mod mai subtil, dar tot foarte lapidar, cu speranța unor ocazii viitoare pentru o tratare nuanțată și amplă: eu ezit să-l condamn fără drept de apel pe Eliade pentru trecutul său legionar, fiindcă adeziunea sa reprobabilă a avut loc Înainte ca Garda de Fier să-și dea adevărata măsură. Dar Îl condamn totuși, fiindcă organizația Își dăduse arama pe față, inclusiv prin asasinate odioase. Când spun că ezit să-l condamn fără drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În acest sens, E. Mounier demonstrează că este sigur asupra răspunsului la întrebarea despre persoană: „O persoană este o ființă spirituală constituită ca atare printr-un mod de subzistență și de independență în ființa sa; el întreține această subzistență prin adeziunea sa la o ierarhie de valori liber adoptate, asimilate și trăite printr-o angajare responsabilă și o convertire constantă; el unește astfel toată activitatea sa în libertate și dezvoltă pe deasupra o serie de acte creatoare, singularitatea vocației sale.” Mențiunea pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
faptul că „transmiterea vieții este imprimată în natură și legile sale rămân ca normă nescrisă, la care toți trebuie să facă referire”. În al doilea rând, el atrage atenția asupra importanței vieții umane și asupra salvgardării persoanei care pretinde o „adeziune deplină la legea scrisă în inima oricărei persoane”. Prin urmare, dacă citim cu atenție izvoarele pe care se fondează aceeași enciclică, există un adevărat dialog între enciclicile care fac referire la doctrina lui Toma de Aquino (nota nr. 9 - Cf.
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
conștient de motivele savonarolane pentru descinderea care avea să ducă la moartea sa. Prin crearea și dezvoltarea unui devotament pentru Madonna de' Ricci imediat după moartea lui Rinaldeschi, impulsurile savonarolane continue din Florența au găsit un focar specific și trainic. Adeziunea la operă care a fost creată pentru a proteja și onora imaginea profanata de Rinaldeschi arată foarte clar acest lucru. Conform unui document publicat de Richa în istoria bisericii S. Maria degli Alberighi, enoriașii au ales inițial cinci directori (hoperai
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
cînd preda la Duke University. Un responsabil al sindicatului american al muncitorilor din textile l-a contactat pentru a afla dac( studen(îi ar putea s(-l ajute, (n schimbul unei sume mici, s( distribuie manifeste pe parcursul unei campanii de adeziune, nu departe de campus. Roy nu a g(sit pe nimeni, dar a fost (ntrebat dac( ar fi interesat de derularea acelui miting de mas( care urma să aibă loc. Din aprilie pîn( (n noiembrie, el a urm(riț sindicatele
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
și că pot cunoaște ce anume influențează starea de bine a vieții lor. Mai mult, în procesul de diagnosticare a fericirii lor, trebuie să se țină cont nu numai de factorii umani ci și de cei spirituali, cum ar fi adeziunea lor la o carismă sau la un ideal de viață. Căutarea fericirii pentru ei nu poate fi doar expresia unor categorii morale sau a unor atitudini preconcepute, care pot fi categorisite în baza unui nivel optim de satisfacție și de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]