1,324 matches
-
schimb, dacă nu chiar imposibil de imaginat cum ar putea trece el în realitate, în lumea înconjurătoare. Cu mintea lui își dădu seama că la prima încercare de a ieși pe Strada Mare cu lista de subscriere la program, el, adjutantul Popianu, nu numai că ar fi fost obligat să-i aresteze și să-i puie la popreală, dar chiar ar și face-o. De aceea planul lor i se părea fantasmagorie, oriunde s-ar duce, în țară, peste tot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi fost obligat să-i aresteze și să-i puie la popreală, dar chiar ar și face-o. De aceea planul lor i se părea fantasmagorie, oriunde s-ar duce, în țară, peste tot se vor întîlni cu un adjutant ca el, ba chiar și cu grade mai mari, oameni care n-ar sta pe gînduri, ci ar aplica regulamentul de serviciu într-o clipită. "Domnilor, stați o clipă, stați o clipă. Să zicem ca dau curs invitației dumneavoastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea bine, ca să faci un bulgăre mare de zăpadă, care să curețe totul în cale, să fie în stare să pornească o avalanșă, îți trebuie întîi unul mic și îndesat, un bulgăre de gheață. Aici e bulgărele de gheață, domnule adjutant, aici e. Și ai acum marea șansă să intri între cei ce vor deveni mîine-poimîine cu adevărat puternici. Să ieși din fundătura asta și să ții în mîini chiar țara. Ajunge doar să semnezi și să ai încredere, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din una, din alta a ajuns să ne povestească despre așezarea asta, despre relativa izolare în care se găsește, despre, să zicem, cîteva caracteristici, de pildă, despre dumneata, domnule Popianu, care oricum ai lua-o ești o caracteristică a Vladiei." Adjutantul a zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă vrei le ai, nimeni nu dă buzna peste tine, nimeni nu-ți simte nici prezența, nici lipsa. O condiție esențială, domnule adjutant, absolut necesară, oferită nouă prin natura lucrurilor. Nu-i așa că nu ne-am înșelat, că am făcut o alegere bună?" Pentru ceea ce-și doreau făcuseră într-adevăr o alegere grozavă. Unde mai pui că singur s-a străduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de secundă ar fi avut în mînă arma. Se așezase în așa fel la masă, încît să-i fie la îndemînă o asemenea mișcare iute de braț. "Deoarece prima condiție este îndeplinită, realitatea ne obligă să mergem mai departe, domnule adjutant. Dumneata ești singurul reprezentant al forței oficiale și nu există, obiectiv, decît două posibilități ori ești cu noi, ori împotriva noastră. Cred că ai observat franchețea, sinceritatea noastră! De aceea te-am chemat aici și ți-am spus cam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de ce n-am putea? Pînă și apa, dacă știi s-o îngheți, devine puternică, rezistentă, înspăimîntătoare! Totul este să știi cum, să găsești calea cea bună! Ți-am spus de la început totul pentru că am fost încredințați și sîntem încă, domnule adjutant, că vei ști să alegi calea adevăratului soldat. O cale grea, dar care este însăși calea destinului. Vezi bine că atîția alții au știut să o facă pînă acum!" Radul Popianu atinse cu vîrful degetelor teancul de hîrtii rămase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei K..F., fantasmagorică, imaginară, ci în Vladia lui, cea așezată pe pămînt și încîlcită în cîrceii viței de vie. "Întîi, domnule adjutant, o să vedem cu cine avem de-a face în Vladia. Altfel spus, o să facem un fel de recensămînt. Dar nu așa cum s-au făcut pînă acum, să ne luăm după spusele unuia sau ale altuia. O să facem un recensământ adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toate, le îndurase, strînsese din dinți numai pentru că la capăt exista această minune, să ajungă un om deosebit, un altceva decît restul. Îndurase totul ca pe o încercare, ca pe o ispitire căreia îi făcuse față și reușise, acum era adjutant și Vladia întreagă era lăsată în grija lui, deocamdată tot ce făcea era drept, era în puterea lui să fie drept. Desigur, nu se credea un Dumnezeu, dar știa că își cîștigase, că i se cuvenea meritul, puterea ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se credea un Dumnezeu, dar știa că își cîștigase, că i se cuvenea meritul, puterea ca tot ce face să fie drept, incontestabil. Era, cumva, un ales și voia să rămînă așa. La urma-urmei nu exista decît un singur adjutant în Vladia și așa trebuia să fie, să rămînă. Dacă pricepea bine, colonelul Stoicescu și maiorul Stavri voiau să-i aducă pe toți locuitorii așezării în acea stare în care se găsise el la prima inspecție de la școala de gradați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în acea stare în care se găsise el la prima inspecție de la școala de gradați. Nimic pe ei, nimic înlăuntrul lor, niște viermi. Voiau să facă asta și probabil să se oprească în acel punct. Nu poți face din toată lumea adjutanți! Asta o știau prea bine și de aceea se vor opri acolo, la prima inspecție. Nu vor face adjutanți din ei, dar vor putea face orice altceva. Orice. "Și, după numărătoare, după recensămîntul ăsta, ce urmează, domnule colonel?" Aici Artur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înlăuntrul lor, niște viermi. Voiau să facă asta și probabil să se oprească în acel punct. Nu poți face din toată lumea adjutanți! Asta o știau prea bine și de aceea se vor opri acolo, la prima inspecție. Nu vor face adjutanți din ei, dar vor putea face orice altceva. Orice. "Și, după numărătoare, după recensămîntul ăsta, ce urmează, domnule colonel?" Aici Artur Stavri scoase un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost..." N-au mai avut ce discuta. Pentru Radul Popianu era destul de limpede ce voiau cei doi ofițeri și era limpede chiar și ceea ce avea să urmeze în Vladia. Colonelul Stoicescu și prietenul său nu erau chiar foarte lămuriți dacă adjutantul avea să-i sprijine, dar erau siguri că nu li se va împotrivi. Ceea ce era cam același lucru. A plecat din vilă fără să o caute pe domnișoara K.F., era pentru prima dată cînd se preta la o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi plecat atît de decis și atît de în ascuns dacă între timp, în cam două luni și jumătate, încrederea sa în superiori și ierarhie n-ar fi fost spulberată ca puful de păpădie în vînt. Desigur, ca orice adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut conversația cumva lămuritoare cu cei doi bătrînei, a întocmit un raport către superiorii săi direcți din Comana, către comandantul companiei de jandarmi, căpitanul Viscreanu. A expediat raportul pe calea obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
teama că pînă la urmă și el, Radul Popianu, va adormi la fel ea toți ceilalți, nu se gîndise să plece pe ascuns din Vladia și să-l caute pe Bîlbîie. Trimisese raportul și aștepta ordinul de sus. Era un adjutant disciplinat, cel mai bun adjutant din Prefectură, și nu voia ca pentru "o părere" să-și strice reputația. Era răbdător și încrezător. Asta a durat pînă cînd, într-o zi foarte agitată, se greșise de două ori la numărătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și el, Radul Popianu, va adormi la fel ea toți ceilalți, nu se gîndise să plece pe ascuns din Vladia și să-l caute pe Bîlbîie. Trimisese raportul și aștepta ordinul de sus. Era un adjutant disciplinat, cel mai bun adjutant din Prefectură, și nu voia ca pentru "o părere" să-și strice reputația. Era răbdător și încrezător. Asta a durat pînă cînd, într-o zi foarte agitată, se greșise de două ori la numărătoare și "șefii de sector" umblau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea fi cunoscut de persoane străine. Iar el înțelesese că Stoicescu și Stavri știau, cunoșteau ce scrisese el acolo și asta era posibil numai dacă acolo, la Prefectură, se considerase că firesc era să li se spună lor ce gîndea adjutantul Popianu decît să i se comunice lui ce și cum să procedeze. Era limpede că ofițerii, bătrîneii ăștia, erau în legătură cu mai-marii Prefecturii, că tot ce se întîmpla la Vladia se întîmpla cu buna lor știință, ba poate chiar din ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cîte ajungea să fie sperjur. Speriat de gîndul său, de descoperirea făcută chiar împotriva dorinței sale, Radul Popianu și-a dat seama că nu are încotro, va trebui să încalce toate regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care se ferea. Singura soluție, singurul pai de care se mai putea agăța era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu credea, nu putea să creadă, domnișoara veghea zi și noapte deasupra așezării, intrînd așa în somnul, în visele tuturor, făcînd parte din imaginația lor, fiind așa chiar o parte din fiecare locuitor al Vladiei. "Mult ți-a trebuit, domnule adjutant, foarte mult, pînă să urci din nou!" Era același glas, același timbru, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, dar, uite, numai pentru el. A tușit ca să-și dreagă vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să nu exagerezi, domnule adjutant, niciodată să nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar atunci și-a dat seama că ei nu i se poate întîmpla nimic. Doar cu el se petrecea cîte ceva, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
minune la Hariton, despre plimbările cu trăsura ori despre posibilitățile de a reînvia comerțul de băcănie în așezare, a pălăvrăgit de fapt, în vreme ce mintea îi zbîrnîia analizînd toate posibilitățile de a pleca pe furiș din Vladia. Ajunsese rău de tot adjutantul Popianu, dar se străduia măcar să iasă la liman. Și chiar în acea noapte a plecat de-a dreptul prin vii, cățărîndu-se pe buza rîpei cu icnituri și înjurături printre dinți, dar reușind ca, spre dimineață, se afle la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
canale particulare. Urzeala complotului se întinsese de mult și el nu-și putea da seama la timp cui se adresează, se putea prea bine să-l roage chiar pe lup să păzească oile. Asta ar fi fost o prostie și adjutantul Popianu ar fi acceptat să se spună orice despre el numai că ar fi prost nu putea înghiți. Ajuns în București, ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început de febră, nu mai ieșise din Vladia de multă vreme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întinde atît de mult și de sus înseamnă că nu mai este vorba de o conspirație, de un complot, ci de o realitate, de o normalilate, pentru că niciodată nu conspiră cei mulți împotriva celor puțini, ci invers. Iar el, adjutantul Radul Popianu, va fi întotdeauna cu cei mulți și nu este el omul care să nu-și dea seama la timp unde se află majoritatea. Dar în acele clipe e era convins că se găsește in tabăra celor normali cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-a lăsat pupat, Bîlbîie mirosea bine, a lavandă ori a altă chestie pe care ți-o risipesc în cap și pe obraz frizerii de lux. S-a așezat încetișor o dată cu el, era atît de fericit că dăduse peste omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de... de domnul Caraiman?" își luă seama Bîlbîie, cu toate că în lăptărie nu mai era nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării, hîrîind scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]