1,462 matches
-
orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă moartea". Și încă: "moartea mea este sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară de cărți/ pe care le citesc și le scriu/ este mai nimic/ este mai nimic/ este mai nimic// este cea mai mică stea de pe cer". Fantasmele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acestuia într-un univers maculat chiar atunci când e lipsit de prezența umanului: "în cetatea de cuarț/ toamna a răstignit/ răsăritul/ până i s-au nisipit falangele/ izvorâtor cearcăn de lumină/ îmbrățișează somnul canarului/ nerostită poveste a nestatorniciei,/ tăvălugul fluxului/ îți adulmecă sarea/ înrourată pe trup". Când actantul uman își face simțită prezența sau chiar evoluează fizic în peisajul contaminat de această pace agonică, de această sumbră armonie a elementelor aflate în ora amorțirii pre-thanatice, decorul se încarcă și mai vizibil de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
salvat de un vechi prieten care îl duce înapoi la Elisabeth. Finalul păstrează forța simbolică a întregului text. Aflînd că Margot a revenit în apartamentul comun pentru a-și lua niște lucruri, Albinus se duce să o împuște, mai mult adulmecînd obiectele decît văzîndu-le. Într-o scurtă luptă cu Margot, este deposedat de revolver și, ulterior, ucis. Moartea violentă a lui Albinus este o necesitate absolută a destinului său. Subjugat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul nu poate ieși din scenă decît abrupt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e o relatare fierbinte a evenimentelor cunoscute, ci o proiecție înapoi în timp, un timp vag mitologic, precum cel cîntat de "griots" acești trubaduri africani la curțile regilor -, o retrospecție care încearcă să urce spre rădăcinile unui conflict violent, să adulmece începutul unei sfîșieri aparent de neînțeles. Acțiunea romanului Notre-Dame du Nil se situează pe la începutul anilor 1970, în atmosfera catifelată dintr-o mânăstire pentru tinere de familie bună, situată într-un cadru feeric, pe o creastă muntoasă ce separă bazinele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
gemetele lumilor dispărute Pentru a se face har. Vecine trompete de îngeri Și flaute înaripate Vestesc un conținut De Cantic devorator de zborul abisului Tandru cu cel pustiit. 5 ianuarie 2007 Cuvântul se așează pe ornamente Cu vești de copii, Adulmecă cerul cu vocale, silabe, Viziuni mai vechi decât cerul, Miracol e carnea când se întoarce Către privirea celui ce o iubește Recreată în semne sacre, în cuvinte rostite chiar nerostite. Lumina zilei geme vinovată Peste chipul ce a trăit pe
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
9 Ann Radcliffe a devenit celebră în urma publicării romanului gotic The Mysteries of Udolpho. 10 Într-un mod asemănător lui Radcliffe va gândi și Devendra P. Varma, care, în flamboaiantul său volum The Gothic Flame (1966), opune acțiunea de a adulmeca moartea, caracteristică terorii, celei de a da peste un cadavru, tipică groazei. 11 Pentru detalii suplimentare, cf. Bruhm, 1994: 37-38. 12 În Dictionary of Literary Themes and Motifs, editat de Jean-Charles Seigneuret, se vobește despre trei mari tipuri de opere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Voluptatea frenetică potolită temporal, permite trupului splendid al femeii o atitudine de intimitate nesupravegheată. Faunul aplecat peste bustul de o carnație impecabilă, așa cum numai nimfele o au, caută parcă să liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca pentru prima oară, mă opream în fața lui cu plăcere. Ehei, mi-a spus gazda mea citind în ochii mei una dintre acele dorințe scînteietoare, exprimate totdeauna cu atîta naivitate la vîrsta mea simți de departe o femeie frumoasă, așa cum adulmecă ogarul vînatul. Nu mi-a plăcut acest ultim cuvînt, dar am întrebat care era numele castelului și cel al proprietarului. E Clochegourde, mi-a răspuns el, o casă frumoasă care îi aparține contelui de Mortsauf, reprezentantul unei familii istorice din
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
hrana aceasta la inimă și nu mai aveam foame până când venea tata de la depoul C.F.R., unde lucra. Atunci mâncam cu toții. Ne așezam cu toții în jurul mesei, nu înainte ca mama să ne spele mânuțele și fața de praful adunat la joacă. Adulmecam aroma brânzii cu smântână și aburii mămăligii galbene. Ne frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne spunea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și după ce ar scrie poezia, timpul ar șterge-o binișor și s-ar așterne o tăcere nesfârșită, cosmică, iar poetul s-ar întreba nedumerit: oare de ce nu sunt înțeles? Un romancier, care din fire e mai serios, ar încerca so adulmece ca un ogar la prepelițe. Cred că ani de zile n-ar mai scrie nimic altceva, pentrucă în acest timp ar trebui s-o caute și s-o găsească neapărat. Cred că de atâta căutare ar rămâne pe geantă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mere Chiar dacă viața pe care o trăiesc este așa de trepidantă, uneori amețitoare de atâtea probleme, mă opresc din acest tumult cotidian și ascult glasul pământului natal care mă cheamă spre rădăcinile lui, să-i simt seva, mirosul, să-i adulmec și să-i admir frumusețile.Vizitele mele sunt de la un timp mai rare, doar În cele două anotimpuri extreme: anotimpul meu preferat, În care m-am născut- primăvara- când aud mugurii plesnind și iarba crescând, când văd mieii zburdând pe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
îmi zâmbește, îi strivesc zâmbetul! Ce minunat sună patul puștii izbind în chipul bunătății, o, mi-a fost dat să văd ziua când cele ce trebuiau împlinite s-au făptuit și pretutindeni în deșert, la multe ceasuri depărtare, jur-împrejur, șacalii adulmecă văzduhul încremenit, apoi se pornesc să alerge, cu pași mici și plini de sârguință, către ospățul de stârv care-i așteaptă. Am învins! Îmi înalț brațele către cerul mai blând, o umbră violetă începe să se deslușească în zare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
coastă din carne și os, asemenea coastei lui Adam (pe aceea o păstrez pentru eternitate). Era o coastă demontabilă, un scut, dăruită chiar în noaptea nunții, ca semn de jurământ. O bufniță lacomă, tenace, cu ochi de licurici cu cioc adulmecând coaste trădătoare, s-a camuflat în noapte, s-a înfruptat degrab’ și dus-a fost cu jurământul mirelui, cu tot... Și ca o morală în versuri albe eu vă zic: Păziți-vă de jurăminte și de pasărele! Lady in red
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
femeie de lume. Dedată la toate obișnuitele, chiar mai puțin obișnuitele plăceri ale societății înalte. Pe care o urăște, bineînțeles ! O fanatică, v-am spus. Spre deosebire de inginerul... E curent, cumva ? Se ridicase, brusc, speriat, în picioare. La pândă, în spatele biroului. Adulmecând cu nările, parcă și cu urechile ridicate, ca la iepuri. A, iată, avea ceva de iepure ! Cum de nu-și dăduse seama ? Platon, cu nasul lui ridicat pentru mirosuri subtile și fruntea lată care exprima, după unii, naturalețe și bun-simț
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ivite în cale, să mă mint spunậndu-mi că tu mă iubești, că timpul rămas din marea trecere va fi numai al nostru, pentru că viața, Yoane, în definitiv este așa cum ne-o croim singuri. Cu tine aș putea iarăși învinge munții, adulmeca infinitatea mării, țipetele gălăgioase ale pescărușilor de pe valuri, mirosul freziilor și, nu în ultimul rậnd, tăcerea, liniștea absolută a depărtărilor. Iar dacă nu, am înteles, voi șterge cu lacrimi nădejdea inutilă, fă la fel, nu-mi spune nici măcar un cuvậnt
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
un foc la inimioară, Gicule, hop șiașa!!! 12.08.2010 Gicu și Edgar Alan Poe Sandule, ia lasă tu gargara care te caracterizează și stimulează-mă cu Încă un ibric! Dar să nu torni În ceșcuțele acestea Înflorate până nu adulmec licoarea precum un câine de pripas. Scumpii mei prieteni, simt că sunt alt om atunci când iau pe nas miros de țuică fiartă. Vorba lui Nicolaescu, atunci când era comisar prin filme, am și eu sensibilitățile mele... Sandu și Șpriț și Gicu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
urmată de convalescențe tulburătoare. Toate capodoperele sunt interactive. Arta agită conexiunile din noi. Artiștii cosmopoliți navighează sub pavilion străin. Arta poate fi un energizant pentru fantezie și un afrodiziac pentru speranță. Artei nu - i revin decât nemărginirile din noi. Arta adulmecă esența condiției umane. Arta înseamnă aur sufletesc răsturnat în lingouri stilistice. Criticii de artă dau verdicte pe câmpul de luptă. Istoricii de artă au nevoie de perspectiva timpului pentru a separa împlinirile de eșecuri. Artiștii, ca și stridiile, produc perle
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
măseaua? Că bine zici, dragule. Numai că așa cu gura uscată nu ai să prea ai spor la vorbă. Drept urmare, hai să ciocnim cele ulcele cu vin și să-ți ascult apoi povestea. Ieșeanul duce întâi ulcica spre nas, o adulmecă ca un copoi, apoi soarbe din ea cam cât ai pune în ochi la un șoarece și poartă picătura de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine și, cu o mutră
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
seamă doar un strop de vin și a urmat apoi tot ritualul pe care îl știam de la vizita pe care mi-a făcut-o înainte de a porni în drumețiile noastre... Îl urmăream ca fascinat... A dus ulcica la nas, a adulmecat îndelung, ca un copoi, apoi a sorbit din licoare doar o picătură. A purtat-o prin toate cotloanele gurii și... în sfârșit a înghițit-o ca pe o împărtășanie, cu ochii în tavan, căutând mereu spre sine... a aducere aminte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
În vreme ce mergem pe Easter Road trecând pe lângă Tinelli’s Restaurant, un refugiu mai vechi al lu Carole ș-al meu. — Să nu-mi zici că nu ești pe felie cu nimeni. — Nee, de când m-am despărțit de Mhari am mai adulmecat io prin jur, da n-am mușcat-o neam, zice Ray, arătând jalnic, așa cum Îi stă bine puțoiului. — Oifi prea disperat Ray, poate pentru gagici puți de la o poștă a vreau-cu-orice-preț-să-intru-În-dulapul-tău. Lennox pare dus pe gânduri și se freacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a pierdut locul cu toate aiurelile lui despre Circulație. Mă hotărăsc să mă duc În oraș ca să mă plimb puțin. Centrul e plin ochi de cei care fac cumpărături sâmbăta și care caută chilipiruri pentru Crăciun. Aproape că poți să adulmeci lăcomia pură care plutește În aer ca un abur. Pe când se așterne Întunericul de după-amiază târzie, luminile par vâscoase și macabre. Locul crimei. Am ajuns aici urcând pe scara Playfair Steps. Un vagabond tânăr, Îmbrăcat În țoale jegoase și jerpelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și fără nici o floare. — N-aș fi zis niciodată că tipu e romantic, zâmbesc eu către Gus. — Bingo, zice Încet Gus, instinctul lui de polițist veteran intrând n alertă. Mda, amicu poate c-o fi greu de cap da-și adulmecă prada. Chestia asta n-o uiți niciodată. Asta-i ceea ce face să merite să fii polițai, mirosul sângelui unui bulangiu șmecher, și mai bine dacă e sub formă de pizdă de calitate. De parc-ai Împușca doi iepuri deodată. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mănânc mă Întorc la mine În cameră. Încă mai am În buzunar chiloții ei. De noaptea trecută. N-am putut s-o rog pe curva aia cu care am fost să și-i pună. Mi-i trag pe cap și adulmec, umplându-mi nările cu mirosul ei. Devin conștient de sunetul surd al hohotelor de plâns și de un vaiet urât și pițigăiat din cameră. Îmi scot chiloții de pe cap, dar În cameră nu mai e nimeni În afară de mine. Iritația A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
felinar” “zarzărul Înflorește / ca niciodată” “curățind tăcut zăpada / de pe mașină” “la soare uscându-se / pielea unui cal” “am totul dinainte / pe masa goală” “până și lemnul din gard / Înmugurește” “ Încă o coajă de ou / plesnește În cuib” “un câine pribeag / adulmecă ceața” “numărând veacurile / același greier” „zborul unei bufnițe / poartă-nserarea” „pocnește târziu / mobila de mahon” Chiar dacă e vorba de o propoziție, ceea ce se afirmă sau se neagă nu este comentat, interpretat, explicitat, ci este doar expus cît mai neutru posibil
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu care doar pe el l-a dăruit orbirea: rămas singur orbul pipăie mușcata Înflorită Ioan Găbudean În grădina japoneză orbul pipăie pietrele Vasile Spinei concurs de zmeeun băiat orb mirosind vântul Manuela Miga sunt ca un orb dus să adulmece Înflorirea teiului Nicolae Rotaru Orbirea are În mod evident valențe care-i asigură orbului privilegii față de văzătorii care-și pierd prea lesne orientarea sau sînt hipnotizați de lipsa de moment a luminii: toți privesc eclipsacu pași egali orbul Își vede
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]