2,458 matches
-
sens gramatical din planul său semantic. Se deosebește de adjectiv, cu care are în comun această categorie, prin incompatibilitatea adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a posibililor constituenți. Conținutul categoriei de intensitate la adverbe își are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său semantic. Se deosebește de adjectiv, cu care are în comun această categorie, prin incompatibilitatea adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a posibililor constituenți. Conținutul categoriei de intensitate la adverbe își are originea în existența sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu care are în comun această categorie, prin incompatibilitatea adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a posibililor constituenți. Conținutul categoriei de intensitate la adverbe își are originea în existența sau dezvoltarea unor grade diferite de intensitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbului cu categoriile gramaticale ale flexiunii nominale în funcție de care își schimbă adjectivul forma: gen, număr, caz. Dezvoltă categoria gramaticală a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a posibililor constituenți. Conținutul categoriei de intensitate la adverbe își are originea în existența sau dezvoltarea unor grade diferite de intensitate a desfășurării unei acțiuni intrate în raporturi cu „agenți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a intensității adverbele calificative și unele adverbe circumstanțiale (devreme, târziu, aproape, departe). Adverbele de modalizare sunt incompatibile cu opoziția de intensitate. Adverbele pronominale nu cunosc grade de intensitate, indiferent de apartenența semantică a posibililor constituenți. Conținutul categoriei de intensitate la adverbe își are originea în existența sau dezvoltarea unor grade diferite de intensitate a desfășurării unei acțiuni intrate în raporturi cu „agenți” diferiți sau în momente diferite sau în raport cu alte acțiuni: „El citește mai frumos decât mine/ieri/scrie.” Organizarea internă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale la un grad maxim sau minim de intensitate: „Corabia înaintează foarte încet.”, „El vorbește foarte puțin coerent.” sau apreciază că dezvoltarea coordonatelor între care se desfășoară acțiunea a atins un grad maxim: „A plecat foarte devreme.” Superlativul negativ al adverbelor circumstanțiale este posibil teoretic dar se întâlnește rar: „Casa lui este foarte puțin departe.”, tocmai datorită întrebuințării sale eufemistice; adverbele circumstanțiale nu pun probleme de această natură. Exprimarea gradelor de intensitate se face prin aceleași morfeme libere, de natură adverbială
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că dezvoltarea coordonatelor între care se desfășoară acțiunea a atins un grad maxim: „A plecat foarte devreme.” Superlativul negativ al adverbelor circumstanțiale este posibil teoretic dar se întâlnește rar: „Casa lui este foarte puțin departe.”, tocmai datorită întrebuințării sale eufemistice; adverbele circumstanțiale nu pun probleme de această natură. Exprimarea gradelor de intensitate se face prin aceleași morfeme libere, de natură adverbială, din flexiunea adjectivului: echivalența: la fel de, tot așa de, tot atât de: „El s-a sculat la fel de devreme, cu toate că s-a culcat târziu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
puțin: „El vorbește cel mai puțin coerent dintre ei.” intensitatea relativă: cam, destul de: „Vorbește destul de coerent.” intensitatea superlativă: foarte, tare, prea, grozav de, extraordinar de, nemaipomenit de etc.: „El vorbește foarte coerent.” Observații: În limbajul popular, mai ales la unele adverbe, intensitatea se exprimă și prin sufixe: -ior, -ișor, -el; în funcție de conținutul lexical al adverbului, sufixele exprimă un grad de intensitate relativă superioară sau inferioară, totdeauna marcate stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
destul de coerent.” intensitatea superlativă: foarte, tare, prea, grozav de, extraordinar de, nemaipomenit de etc.: „El vorbește foarte coerent.” Observații: În limbajul popular, mai ales la unele adverbe, intensitatea se exprimă și prin sufixe: -ior, -ișor, -el; în funcție de conținutul lexical al adverbului, sufixele exprimă un grad de intensitate relativă superioară sau inferioară, totdeauna marcate stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca tâlharii/Se ferește binișor,/ Pe ferești se suie noaptea/Dibuind încetișor.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intensitate relativă superioară sau inferioară, totdeauna marcate stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca tâlharii/Se ferește binișor,/ Pe ferești se suie noaptea/Dibuind încetișor.” (M. Eminescu, I, p. 108) SINTAXA ADVERBULUITC "SINTAXA ADVERBULUI" În desfășurarea sintagmatică a enunțului lingvistic, adverbul intră în relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca tâlharii/Se ferește binișor,/ Pe ferești se suie noaptea/Dibuind încetișor.” (M. Eminescu, I, p. 108) SINTAXA ADVERBULUITC "SINTAXA ADVERBULUI" În desfășurarea sintagmatică a enunțului lingvistic, adverbul intră în relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice cu orice unitate lexico-gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suie noaptea/Dibuind încetișor.” (M. Eminescu, I, p. 108) SINTAXA ADVERBULUITC "SINTAXA ADVERBULUI" În desfășurarea sintagmatică a enunțului lingvistic, adverbul intră în relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice cu orice unitate lexico-gramaticală adverbele de modalizare emfatică: tot, mai, cam etc.: „Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare.” (N. Labiș, p. 197), „Numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intră în relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai cu unele dintre aceste unități dezvoltă și relații sintactice. Intră în relații sintagmatice cu orice unitate lexico-gramaticală adverbele de modalizare emfatică: tot, mai, cam etc.: „Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare.” (N. Labiș, p. 197), „Numai târziu, numai o clipă,/uitată pe urmă și ea,/âți dezvăluie/nebănuitele trepte.” (L.Blaga, p. 225), „Orice glas ascultă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
âți dezvăluie/nebănuitele trepte.” (L.Blaga, p. 225), „Orice glas ascultă glas,/Numai greierul prin ceas/stă de vorbă cu tăcerea.” (Ibidem, p. 240), „Poți suferi amorul meu? să-l suferi numai.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 88) și unele adverbe modalizatoare: „Pleacă poate Mihai/miercuri/mai târziu/âmpreună.”, „Poate (că) pleacă.” Adverbele circumstanțiale intră în relații sintactice cu verbe și, mai rar, cu substantive, adjective, adverbe: „El pleacă acolo.”, „Plecarea lui acolo a fost neinspirată.”, „Purtarea ei frumoasă pe dinafară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Numai greierul prin ceas/stă de vorbă cu tăcerea.” (Ibidem, p. 240), „Poți suferi amorul meu? să-l suferi numai.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 88) și unele adverbe modalizatoare: „Pleacă poate Mihai/miercuri/mai târziu/âmpreună.”, „Poate (că) pleacă.” Adverbele circumstanțiale intră în relații sintactice cu verbe și, mai rar, cu substantive, adjective, adverbe: „El pleacă acolo.”, „Plecarea lui acolo a fost neinspirată.”, „Purtarea ei frumoasă pe dinafară nu mă mai înșeală.” Adverbele calificative intră în relații sintactice cu verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amorul meu? să-l suferi numai.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 88) și unele adverbe modalizatoare: „Pleacă poate Mihai/miercuri/mai târziu/âmpreună.”, „Poate (că) pleacă.” Adverbele circumstanțiale intră în relații sintactice cu verbe și, mai rar, cu substantive, adjective, adverbe: „El pleacă acolo.”, „Plecarea lui acolo a fost neinspirată.”, „Purtarea ei frumoasă pe dinafară nu mă mai înșeală.” Adverbele calificative intră în relații sintactice cu verbe: „Intru în munte. O poartă de piatră/âncet s-a închis.” (L. Blaga, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
miercuri/mai târziu/âmpreună.”, „Poate (că) pleacă.” Adverbele circumstanțiale intră în relații sintactice cu verbe și, mai rar, cu substantive, adjective, adverbe: „El pleacă acolo.”, „Plecarea lui acolo a fost neinspirată.”, „Purtarea ei frumoasă pe dinafară nu mă mai înșeală.” Adverbele calificative intră în relații sintactice cu verbe: „Intru în munte. O poartă de piatră/âncet s-a închis.” (L. Blaga, p. 140) Între diferitele subclase semantice de adverbe se manifestă deosebiri esențiale în dezvoltarea relațiilor și funcțiilor sintactice. Intră în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a fost neinspirată.”, „Purtarea ei frumoasă pe dinafară nu mă mai înșeală.” Adverbele calificative intră în relații sintactice cu verbe: „Intru în munte. O poartă de piatră/âncet s-a închis.” (L. Blaga, p. 140) Între diferitele subclase semantice de adverbe se manifestă deosebiri esențiale în dezvoltarea relațiilor și funcțiilor sintactice. Intră în relații sintactice generatoare de funcții sintactice adverbele calificative și adverbele circumstanțiale. Definitorie pentru adverb este funcția de circumstanțial, realizată în interiorul relației de dependență cu verbul: • circumstanțiale de mod
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe: „Intru în munte. O poartă de piatră/âncet s-a închis.” (L. Blaga, p. 140) Între diferitele subclase semantice de adverbe se manifestă deosebiri esențiale în dezvoltarea relațiilor și funcțiilor sintactice. Intră în relații sintactice generatoare de funcții sintactice adverbele calificative și adverbele circumstanțiale. Definitorie pentru adverb este funcția de circumstanțial, realizată în interiorul relației de dependență cu verbul: • circumstanțiale de mod: „Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.” (L. Blaga, p.133), • de timp: „Port acum în mine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
munte. O poartă de piatră/âncet s-a închis.” (L. Blaga, p. 140) Între diferitele subclase semantice de adverbe se manifestă deosebiri esențiale în dezvoltarea relațiilor și funcțiilor sintactice. Intră în relații sintactice generatoare de funcții sintactice adverbele calificative și adverbele circumstanțiale. Definitorie pentru adverb este funcția de circumstanțial, realizată în interiorul relației de dependență cu verbul: • circumstanțiale de mod: „Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.” (L. Blaga, p.133), • de timp: „Port acum în mine febra eternității.” (Ibidem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piatră/âncet s-a închis.” (L. Blaga, p. 140) Între diferitele subclase semantice de adverbe se manifestă deosebiri esențiale în dezvoltarea relațiilor și funcțiilor sintactice. Intră în relații sintactice generatoare de funcții sintactice adverbele calificative și adverbele circumstanțiale. Definitorie pentru adverb este funcția de circumstanțial, realizată în interiorul relației de dependență cu verbul: • circumstanțiale de mod: „Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.” (L. Blaga, p.133), • de timp: „Port acum în mine febra eternității.” (Ibidem, p. 133), „Meștere Ruben
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pretutindeni.” (M. Eminescu, I, p. 148), „Se întreabă trist izvorul:/ Unde mi-i crăiasa oare?” (Ibidem, p. 122), • condițional: „Am plecat, altfel, cine știe ce mai auzeam.”, • referențial (limitativ): „Procentual e foarte bine, dar...”, • concesiv: „Am cedat, totuși, și rău am făcut.” Adverbele circumstanțiale realizează și funcția de atribut: „Era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 30), „De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii” (Idem, p. 149) „O astfel de moarte-i iadul.” (Ibidem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 30), „De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii” (Idem, p. 149) „O astfel de moarte-i iadul.” (Ibidem, p. 53) În interiorul relației de interdependență, adverbele calificative și situaționale intră uneori în alcătuirea predicatului analitic, prin structuri impersonale, în categoria predicatului stării: „Dar și mai bine-i când afară-i sloată,/ Să stai visând la foc, de somn să picuri.” (Idem, p. 119) sau ca nume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Idem, p. 119) sau ca nume predicativ: „Așa era elementul său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32), „Cum te cheamă, măi copile?” (M. Eminescu, I, p. 84) Ca și pronumele relative, adverbele pronominale relative realizează concomitent rolul de element de relație și anumite funcții sintactice în propoziția pe care o introduc: • circumstanțial: „Când voi muri, iubito, la creștet să nu-mi plângi.” (M. Eminescu, I, p. 129), „Azi, adeseori femeia, ca și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 129), „Azi, adeseori femeia, ca și lumea, e o școală/Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială” (Ibidem, p. 140), • nume predicativ, în predicatele analitice: „Iar noi locului ne ținem/ Cum am fost așa rămânem.” (Ibidem, p. 124) Adverbele de confirmare și de infirmare se pot constitui prin ele înseși în enunțuri sintactice complete, neanalizabile; conținutul semantico-sintactic al acestora rezultă din raportul anaforic cu enunțuri anterioare sau ulterioare, pe care le substituie în frază: „După întrunire avem preferanță (...) Da
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]