1,935 matches
-
tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Zidarov, Versuri,București, 1971 (în colaborare cu Al. Andrițoiu și Ion Horea); Chistos Xanthopoulos-Palama, Călătorie pe Dunăre, București, 1975 (în colaborare cu Dumitru Nicolae); Ioanna Tsatsos, Poezii, cu ilustrații de C. Piliuță, București, 1976, Poeme, pref. Aurel Martin, București, 1979, Aforisme și cugetări, pref. Mircea Malița, București, 1977 (în colaborare cu Dumitru Nicolae); Nikos Kranidiotis, Antologie lirică, București, 1976 (în colaborare cu Antița Augustopoulos-Jucan); Evanghellos Averoff-Tossizza, Porumbeii, cu ilustrații de C. Piliuță, București, 1976; Dimos Rendis, Reîntâlnire, pref. trad., București, 1978
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
revista „Flacăra”, apărută, într-o primă etapă, din 1911 până în 1916. Criticată uneori pentru eclectism, pentru lipsa discernământului estetic, publicația a fost silită să susțină polemici, în special prin pana lui B. În această revistă îi apar cele mai multe scrieri: versuri, aforisme, articole literare, culturale și politice, semnate și cu pseudonimele Glaucon, Mefisto și, uneori, Al. Șerban, Const. Paul, Cronicarul Dâmboviței (ultimele, folosite și de P. Locusteanu). Unele texte pe teme sociale, concepute ca schițe sau scenete, denunță parazitismul, lipsa de patriotism
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
susținute de o anume abilitate literară, subordonată finalității polemice. Grădina lui Glaucon sau Manualul bunului politician (1937) sintetizează experiența politică și artistică a lui B. Înclinat să-și analizeze semenii, el își afirmă în cele 757 de secvențe ale cărții - aforisme, sfaturi, schițe de moravuri - luciditatea, cultura și propensiunea etică. Poate fi recunoscut aici un spirit ales, ironic și sceptic, capabil să formuleze concis și plastic judecăți generale. Broșura Trăiască viața!... (1916) este o culegere de articole, unele cu un pronunțat
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
tipărit integral abia postum, descoperă antinomii din opera scriitorului brăilean („un sentiment tutelar al destinului” întâlnindu-se cu „sentimentul aproape sălbatic [...] al libertății”), predominante fiind în arta literară istratiană puterea imaginativă și biruința asupra convenționalului. B. este și autor de aforisme și cugetări, scrise de-a lungul a zeci de ani, care lasă să transpară un chip interior mai puțin supus canoanelor și o gândire incomodă, adoptând interogativ marile teme ale filosofiei, logicii, eticii, esteticii, psihologiei, religiei, istoriei etc., totul filtrat
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
1934; Literatură și puritate, Cluj, 1934; Tragicul lui Pârvan și tragicul modern, Brăila, 1937; Erocrație și pedagogie, Buzău, 1937; Lucian Blaga, energie românească, Cluj, 1938; Semnificația Ardealului, București, 1944; Portrete și semnificații, îngr. Ileana Băncilă, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1987; Aforisme și para-aforisme, I-II, îngr. Ileana Băncilă, Timișoara, 1993-1994; Inițierea religioasă a copilului, îngr. Ileana Băncilă, Brăila, 1994; Duhul sărbătorii, București, 1996; Copilărie și miracol brăilean, Brăila, 1996; Corespondență Vasile Băncilă-Basil Munteanu, îngr. Zamfir Bălan, Brăila, 1997; C. Rădulescu-Motru, îngr
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
e sesizabilă preferința, pe de o parte, pentru literatura franceză, iar pe de alta, pentru scrierile privitoare la morală ori direct moralizatoare. În „Observatoriul”, dar și în „Familia”, „Amicul familiei”, „Transilvania”, „Telegraful român”, „Gazeta Transilvaniei”, „Minerva”, apar în transpunerea lui aforisme și cugetări, pagini din Pascal, Montesquieu, din Caracterele lui La Bruyère, din Teofrast, Boccaccio, Buffon, V. Hugo, Al. Dumas-fiul, Catulle Mendès, Matilde Serao, O. Feuillet, E. Souvestre ș.a. Au fost publicate și în volum numai considerațiile istorico-morale ale lui J.
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
de strateg care vede întreaga panoramă, dar și cadrele parțiale, mișcările din planul secund. Scenele dinamice, alerte alternează, într-o construcție subtilă, cu altele domoale, de reflux sau de pregătire a unor noi învolburări. Asemenea cronicilor, narațiunea este presărată cu aforisme și „învățături”, scoase, bătrânește, din experiența istoriei. Patosul rapsodului cronicar dă expunerii, în momentele cruciale, un aer de legendă. Pe alocuri, însă, în pasajele excesiv exaltate, înflăcărarea, care creează o tensiune continuă, cade într-un fel de grandilocvență. Îmbinând maniera
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Mihail Gănescu, Damian Ureche, iar proza semnează Ion Borșan, Horia Ungureanu, Vitalie Munteanu. Revista mai găzduiește un fragment din piesă de teatru Redutele de Ion Văran (1977), articole cu caracter politic, istoric, economic, agricol, artistic, filosofic, pedagogic, sportiv, recenzii, interviuri, aforisme, epigrame. Alți colaboratori: Filip Manoliu, Lucian Emandi, Valeriu Râpeanu, Dan Lăzărescu, Cătălin Ionuțaș, Ioan Biriș, D. Zăvoianu, Vasile Dan. A.P.
CARIATIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286109_a_287438]
-
Max Nordau, Thomas Hardy, Reymont, Marcel Proust, Anatole France. 1930 Apare volumul Studii literare (editura "Vieții romînești"). Cu totul remarcabile, studiile: Creație și analiză și Numele proprii în opera comică a lui Caragiale. Volumul Privind viața (editura "Cultura națională") reunește aforisme publicate inițial în revista "Însemnări literare", cărora li se adaugă altele, inedite. În editura "Naționala" apare volumul Poezii de Mihai Eminescu, ediție alcătuită de G. Ibrăileanu cu o excelentă prefață-sinteză. 1933 După 27 de ani, cum își intitulează cuvântul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Ibrăileanu, ființă delicată, îi repugnă escamotările, chiar dacă sincere, artificiile pentru a se pune într-o lumină totuși favorabilă. Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
escamotările, chiar dacă sincere, artificiile pentru a se pune într-o lumină totuși favorabilă. Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt elemente indispensabile. Mai trebuie ținut cont însă de specificul estetic al genului, de istoria
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
incapabili de adaptare întrun mediu social așa de meschin pragmatic. Iată cum o psihologie de autor se resoarbe într-o gândire etică cu finalitate securizantă pentru inadaptabilii intelectuali, asupra condiției cărora criticul meditase în studiile despre Eminescu, Vlahuță, Brătescu-Voinești etc. Aforismele sale, în marea lor majoritate, se organizează în jurul opoziției spirit-materie, care ia forme diferite: delicat-brutal, inte-ligență-prostie, moral (civilizație)-fizic (natură), om-lume, cinste- ipocrizie, bărbat-femeie etc. Construcția aforismelor este binară, cu raționamente dispuse paralel, simetric, concentric ori în trepte (succesiv). Această
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
intelectuali, asupra condiției cărora criticul meditase în studiile despre Eminescu, Vlahuță, Brătescu-Voinești etc. Aforismele sale, în marea lor majoritate, se organizează în jurul opoziției spirit-materie, care ia forme diferite: delicat-brutal, inte-ligență-prostie, moral (civilizație)-fizic (natură), om-lume, cinste- ipocrizie, bărbat-femeie etc. Construcția aforismelor este binară, cu raționamente dispuse paralel, simetric, concentric ori în trepte (succesiv). Această construcție servește ciocnirii secvențelor, reliefării ideii. Fundamentul, dar și finalitatea aforismelor sunt, după cum se vede, de natură gnoseologică și morală. Cunoscând defectele lumii, individul superior își ia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care ia forme diferite: delicat-brutal, inte-ligență-prostie, moral (civilizație)-fizic (natură), om-lume, cinste- ipocrizie, bărbat-femeie etc. Construcția aforismelor este binară, cu raționamente dispuse paralel, simetric, concentric ori în trepte (succesiv). Această construcție servește ciocnirii secvențelor, reliefării ideii. Fundamentul, dar și finalitatea aforismelor sunt, după cum se vede, de natură gnoseologică și morală. Cunoscând defectele lumii, individul superior își ia măsuri de securitate, nu se iluzionează, nu va fi un dezarmat. Am întocmit, din curiozitate, o listă a noțiunilor morale aflate în opoziție în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
securitate, nu se iluzionează, nu va fi un dezarmat. Am întocmit, din curiozitate, o listă a noțiunilor morale aflate în opoziție în cele peste două sute de maxime și le-am distribuit în șase grupe tematice. Recurența lor este semnificativă. Cele mai multe aforisme, peste șaizeci, sunt observații psihologico-morale cu caracter divers: ofensă-bunătate, durere-gelozie, plăcere abstractă-plăcere senzuală, pudoare-impudoare feminină, grosolănie-rușine, poli-tețe-inoportunitate, morală-ipocrizie, dispreț-sensibilitate, nai-vitate-cinism, spirit analitic-mizantropie etc. Neînșelat de aparențe, psihologul percepe cu finețe adevărul, distingând mobilurile ascunse. Dualitatea naturii umane, ambiguitatea gesturilor vor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
psihologico-morale cu caracter divers: ofensă-bunătate, durere-gelozie, plăcere abstractă-plăcere senzuală, pudoare-impudoare feminină, grosolănie-rușine, poli-tețe-inoportunitate, morală-ipocrizie, dispreț-sensibilitate, nai-vitate-cinism, spirit analitic-mizantropie etc. Neînșelat de aparențe, psihologul percepe cu finețe adevărul, distingând mobilurile ascunse. Dualitatea naturii umane, ambiguitatea gesturilor vor face obiectul și altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aș fi făcut-o eu. Tu spui o frază, și eu îi dau înțelesul pe care l-aș fi pus eu în fraza ta. Atunci cum vrei să te înțeleg? Să ne înțelegem unii pe alții?" (Și la Blaga un aforism asemănător, p. 80.) Construcția aforismului, cum se vede, este foarte simplă, simetrică, iar claritatea evidentă. Sunt însă și maxime, câteva, bazate pe paradoxuri, a căror elucidare presupune efort, completări, ceea ce, după Lucian Blaga, ar fi o scădere: " Cînd formulezi un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Tu spui o frază, și eu îi dau înțelesul pe care l-aș fi pus eu în fraza ta. Atunci cum vrei să te înțeleg? Să ne înțelegem unii pe alții?" (Și la Blaga un aforism asemănător, p. 80.) Construcția aforismului, cum se vede, este foarte simplă, simetrică, iar claritatea evidentă. Sunt însă și maxime, câteva, bazate pe paradoxuri, a căror elucidare presupune efort, completări, ceea ce, după Lucian Blaga, ar fi o scădere: " Cînd formulezi un aforism, trebuie să-l aduci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asemănător, p. 80.) Construcția aforismului, cum se vede, este foarte simplă, simetrică, iar claritatea evidentă. Sunt însă și maxime, câteva, bazate pe paradoxuri, a căror elucidare presupune efort, completări, ceea ce, după Lucian Blaga, ar fi o scădere: " Cînd formulezi un aforism, trebuie să-l aduci în situația de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie să fie ceva canonic, încheiat, ca Biblia." (în Lucian Blaga, Elanul insulei, Editura Dacia, 1977, p. 28.) " Cînd s-a stins amorul între soți, poate să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
claritatea evidentă. Sunt însă și maxime, câteva, bazate pe paradoxuri, a căror elucidare presupune efort, completări, ceea ce, după Lucian Blaga, ar fi o scădere: " Cînd formulezi un aforism, trebuie să-l aduci în situația de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie să fie ceva canonic, încheiat, ca Biblia." (în Lucian Blaga, Elanul insulei, Editura Dacia, 1977, p. 28.) " Cînd s-a stins amorul între soți, poate să rămână iubire, chiar dacă în amorul lor n-a fost iubire. Cînd s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Iată la "blîndul" Ibrăileanu o ruptură semantică. O altă decodare se impune, nu una denotativă, ci contextual funcțională. Autorul atrage atenția asupra funcției, asupra spațiului habitudinal în care partenerii își proiectează substanța umană. Amorul înseamnă instinct, ne amintim din alte aforisme. Cultivarea lui în afara familiei antrenează o serie de defecte care vor ucide și iubirea inițială. Dimpotrivă, spațiul familiei conține alte aluviuni nebănuite la începuturile unei relații bazate pe instinct, instituția familiei va crea acele calități care sunt suportul iubirii. Atracția
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor tensionează semnificația, violentată de incompatibilitatea logică aparentă. "În amor, omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic" (p. 31). Și: "Adesea, același amor nu iartă cel mai mic lucru și nu rupe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
precaritatea structurală a omului, lăudând cu rezervă voința de invulnerare, blindările psihice. Ironia, de pildă, este considerată o "consolare ipocrită" față de ceea ce viața ne refuză. Ambivalența firii omului, necesitatea ascunderii, a teatralității fac obiectul unui număr de circa douăzeci de aforisme, pe care le includem în relația om - lume. O subdiviziune se referă la raporturile omului superior, inteligent cu lumea, cu proștii. Idealismul, spiritul, capacitatea de a juca mai multe roluri, pentru că inteligentul are și imaginația, judecată morală, sobrietatea și disprețul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]