1,617 matches
-
paharnic, om de încredere al lui Vodă - Brâncoveanu îl folosea în misiuni „delicate” [cum ar fi interogarea comilitarilor lui Staicu Merișanu] și, în 1709, ne spune Radu Greceanu, l-a trimis capuchehaia la Istanbul: Pentru trimiterea lui Ianache Văcărescul vel agă... la Poartă 130 -, se spune că Văcărescu era însurat cu Stanca, sora marelui logofăt Bârcă Cojescu 131) și Constantin Brâncoveanu. înșiruire pe care o aflăm și în relatarea lui Axinte Uricariul: „[...] și întâi au tăiat pe toate beizadelele aceste înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu, părintele lui, Preda din Brâncoveni, îl însurase cu Stanca, fiica marelui postelnic Constantin Cantacuzino 208. Și, fiindcă am trecut în țara Românească, să constatăm și aici preponderența morților violente (dintre Cantacuzinii din prima generație, doar aga Matei Cantacuzino - o ținea pe Balașa, fiica marelui vornic Gheorghe Rodoș din Drugănești, - și fratele său, Iordache - însurat întâi cu Ileana și apoi cu Maria Fărcășanu 209 nu au suferit moarte de sabie: primul s-a stins, înainte de sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Slamna, fiica marelui stolnic Dumitrașcu Filipescu (îi venea, deci, cumnat lui Pană Filipescu), și marele ban Preda din Bucșani, căsătorit cu Zamfira, fiică a logofătului Dragu din Crăcani. Tot într-o luptă, cea de la Zărnești din 1690, a murit și aga Constantin Bălăceanu, ginere al lui Șerban Cantacuzino (era însurat cu Maria), și dușman înverșunat al lui Constantin Brâncoveanu. La Zărnești, Bălăceanu se afla în tabăra austriecilor, comandați de Donat Heissler, „nu în războiu - constată acid Radu Greceanu - ci mai de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anului 1658, învinuindu-l de trădare. Și tot trădarea - pricinuitoare de mari tulburări și aducătoare de instabilitate - a fost cauza pentru care Voievodul Constantin Brâncoveanu a poruncit - vedem și noi cum - să i se reteze capul (destinat unei expuneri infamante) agăi Constantin Bălăceanu (ginere al lui Șerban Vodă Cantacuzino, care o ținea pe Maria), cel omorât în bătălia de la Zărnești (în urma căreia generalul Donat Heissler a căzut prizonier). Nenumitele Pentru situațiile în care actele păstrate ne spun cum o chema pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu siguranță că a îmbrăcat rasa de călugăr, numindu-se Teofil, la Mănăstirea Cozia. Același cuvânt al posibilității - „poate” - ne poate ajuta și atunci când încercăm să descoperim „sediile” de după călugărire ale altor boieri ce au optat pentru acest celibat particular: aga Stoica Berilescu - monahul Serghie (ctitor al Mănăstirii Vălenii-de-Munte din Prahova; și tatăl lui Stoica, postelnicul Ștefan își sfârșise viața între zidurile mănăstirii; ca monah l-a chemat Serafim); marele șetrar Tudor Greceanu - monahul Teofil (ctitor al Schitului Greci); marele stolnic
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
știm cum o chema pe nevasta marelui logofăt Ivan Călinescu (monahul Ioan), inamic al lui Mihnea cel Rău, dar acest boier, din care s-a tras neamul Știrbei din Izvorani, a avut un fiu numit Bunul. Știm cu siguranță că aga Stoica Berilescu (monahul Serghie) a avut copii (o fată se numea Stoichița) și că, „luând chip îngeresc”, a urmat pilda tatălui său, postelnicul Ștefan din Berilești, devenit monahul Serafim 265. Și fiii marilor boieri, cum vedem, se călugăreau. Unii chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai târziu același atașament îi va procura un „stagiu” la ocnă, despre care vorbește în cronică („Iar când au fost la iulie 15 dni, leatul 7180, făcură sfat drăcesc de trimiseră la vel ocnă prin Gheorghe dvornicul, socrul lui Matei aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
10.000 de aspri, «scufiaț (üsküf) de velur bogat împodobită, steagul cu cap de argint aurit, 14 bucăți de tafta, haine, un cal cu harnașamentul său și un buzdugan, plus veșminte pentru zece oameni ai săi și un dar pentru aga de spahii care l-a asistat la instalarea în scaun” (Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 179, trimite la Mihai Maxim, L’Empire ottoman au nord du Danube, Istanbul, Édition Isis, 1999, pp. 65-66). 53. Trecut de partea Craioveștilor, Moise
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
97. 220. Ibidem, p. 101. 221. Ibidem, p. 99. 222. Ibidem, p. 55. 223. Ibidem, p. 91. 224. Ibidem, p. 54. 225. Ibidem, pp. 93-94. 226. Ibidem, p. 45. 227. Ibidem, pp. 217, 192. 228. O baladă populară pretinde că aga Bălăceanu a fost învins prin trădare (Miorița. Meșterul Manole. Balade populare românești, antologie de Constantin Mehanu, București, Editura Minerva, 1998, pp. 192-195). 229. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 81. 230. Ibidem, p. 53. 231. Ibidem, p. 87. 232. Ibidem, p. 82
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mănăstirea Cornetul și de reparat mânăstireea Vieroș); pe marele vornic Badea Bălaceanu (ctitor al bisericii din Balacii Teleormanului; a mai făcut schitul Gâlmele și biserica Sf. Dumitru din București; biserica din Balaci îl cinstește în calitate de ctitor din 1684 și pe aga Constantin Bălăceanu, ginere al lui Șerban Cantacuzino și dușman neîmpăcat al lui Constantin Brâncoveanu; casele marelui ban Cornea Brăiloiu se aflau în Oltenia, la Văleni, unde le-a alăturat și o biserică în care îi putem vedea chipul; Radu Mihalcea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ctitor la mănăstirile țânțăreni, Tismana - unde a fost și înmormântat - și Baia de Aramă; mormântul lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, se află la Mănăstirea Brâncoveni, unul dintre multele lăcașuri de rugăciune de care și-a legat numele; Buliga din Ciovârnișani, agă și aliat o vreme al lui Hrizea din Bogdănei, a fost îngropat la Mănăstirea Topolnița, zidită de el prin 1645-1646; Mănăstirea Caluiu, ridicată de Buzești, l-a primit și pe Radu Buzescu, fiul lui Radu Buzescu și mare ban pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va să-l facă ginere și cheltuelele doamnii s-au făgăduit că le va da domnul Costandin vodă Brâncoveanul. Și mergând caimacanul la viziriul au nevoit și au făcut treaba după cum au vrut domnul Costandin vodă și au trimis turc, agă, de au luat pă fecioru lu Cantemir vodă, pă Dumitrașco, de-l duseră la Poartă, unde era și frate-său Antiohie beizadea și au îmbrăcat pii fecioru Ducăi vodă cu caftan, dându-i domniea la Moldova” - Anonimul Brâncovenesc) sau descendenți
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Costandin vodă și cu cinstitul și blagorodnicul unchiul Mării sale Costandin Cantacuzino, carele au fost vel stolnic, i Diicul Rudeanul vel logofăt, i Cornea Brăiloiu vel păharnic, i Mihalcea vel stolnic, i Matei Filipescul stolnic, i Radul Golescul vel agă i Bunea vel armaș și cu alți mulți boiari și cu jupânése și cu multă gloată s-au dus la Iași. Și acolo priimire cu cinste și cu pompe mari făcându-li-se, făcut-au și nunta după obiceaiu...” - Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
condamnat-o la văduvie porunca sultanului și împlinirea ei, pe 15 august 1714 (lângă Voievodul Brâncoveanu și fiii lui, a fost ucis atunci și Ianache Văcărescu - ginere al lui Vodă, după tradiție -, în fapt, om al lui de încredere, ca agă, și rudă cu Doamna Marica). Nici Ilinca n-a avut mai mult noroc. Soțul ei, Scarlat Mavrocordat, a murit tânăr (la 28 iulie 1699; a fost înmormântat la Târgoviște, în biserica Mitropoliei) și ea s-a recăsătorit, înainte de 15 septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei, Dumșa și Zoica, Voica, fiica lui Ponici, Marușca, sora lui Andrei Dolha [văduvă?], Anușca, fiica lui Costea al lui Sărăcia, și Matei aprod, fiul ei), cumpără (Ana, sora logofătului Dobrul [văduvă?]), (uneori chiar rudelor, așa cum a procedat Varvara, văduva agăi Strătulat - care, ajungând agă în 1640, moare curând după aceea -, vânzând lui Iordachi, ginerele ei, jumătate din satul Futileștii de Sus din ținutul Fălciu), moștenesc și dăruiesc (rudelor sau lăcașurilor de cult). Lista lor este foarte lungă. Sunt vândute - ziceam
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voica, fiica lui Ponici, Marușca, sora lui Andrei Dolha [văduvă?], Anușca, fiica lui Costea al lui Sărăcia, și Matei aprod, fiul ei), cumpără (Ana, sora logofătului Dobrul [văduvă?]), (uneori chiar rudelor, așa cum a procedat Varvara, văduva agăi Strătulat - care, ajungând agă în 1640, moare curând după aceea -, vânzând lui Iordachi, ginerele ei, jumătate din satul Futileștii de Sus din ținutul Fălciu), moștenesc și dăruiesc (rudelor sau lăcașurilor de cult). Lista lor este foarte lungă. Sunt vândute - ziceam - cele mai felurite „mărfuri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
temniță) - de competența căruia erau, între altele, abaterile de la morala sexuală, putând încasa și nenumăratele „șugubine de muieri” -, în fața marelui postelnic (Cantemir ne spune că el îi judeca pe locuitorii capitalei Moldovei), a marelui vistier, a marelui paharnic, a marelui agă (care, în veacul al XVIII-lea, „era pre târg pre Iași giudeț” și le pedepsea pe prostituate) și a altor reprezentanți ai unui sistem judecătoresc ierarhizat și din ce în ce mai complicat. Procesele văduvelor puteau intra și pe rolurile instanțelor bisericești, care au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
părinți sunt urmați de băieți («Drăghici Cantacuzino biv vel spătar, Costandin Cantacuzino biv vel stolnic - figură rotundă, cărnoasă, cu o senzualitate marcată de pieptănătura buclată în jurul frunții, „europenească”, cu un aer ușor arogant și cumva duplicitar -, Matei Cantacuzino biv vel aga, Mihai Cantacuzino vel spătar, Iordache Cantacuzino biv vel spătarț) și de fete („Ilinca Cantacuzino, Ancuța Cantacuzino, Maria Cantacuzino, Stanca Cantacuzino mama lui Costandin Voevod, Bălașa Cantacuzino”). Reabilitarea memoriei soțului Să ne amintim încă o dată stirpea din care cobora jupâneasa Elina
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-o aducă de acolo pe frumoasa Ecaterina, „fruntaș’ - era de părere un ambasador polon în 1636 - „în această țară, după naștere și inteligență” și grec de neam. Apoi, între descendenți, abia dacă îi mai putem zări pe Constantin, fiul agăi Matei Cantacuzino, contractând o „endogamie”, însurându-se în Moldova cu fiica lui Iordache Cantacuzino și ignorând astfel interdicțiile de însoțire promulgată de Biserică, întrucât nevastă-sa era vară primară cu tatăl său („sânge amestecat”), și pe Maria, fiica lui Iordache
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nepotului său Constantin Brâncoveanu. Cum interesele „casei” erau mai importante, s-a despărțit de Brâncoveanu în 1707 și l-a urmat pe stolnic. Va împărtăși chiar și destinul tragic al aceluia, pierind ucis de turci în 1716305. Matei Cantacuzino (ajuns agă în 1669 și folosit, apoi, de fratele său Șerban în misiuni diplomatice) a fost însurat cu Bălașa, fiica marelui vornic Gheorghe Rodoș din Drugănești. Ar fi făcut, probabil, o carieră de dregător însemnată și acest Cantacuzin (a deținut rangurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
folosit, apoi, de fratele său Șerban în misiuni diplomatice) a fost însurat cu Bălașa, fiica marelui vornic Gheorghe Rodoș din Drugănești. Ar fi făcut, probabil, o carieră de dregător însemnată și acest Cantacuzin (a deținut rangurile de postelnic, cupar, și agă; fiul lui, marele spătar Toma Cantacuzino, l-a trădat pe Brâncoveanu în 1711 și a fugit în tabăra rusească), pe care necazurile stârnite de adversarii familiei nu l-au ocolit (a stat închis din porunca lui Grigore I Ghica în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
multe versificări ocazionale, aparținând lui G. Sion, Iosif Vulcan, Demetru Constantinescu, Vasile D. Păun, Zaharia Boiu, Teodor Ceontea, Alexandru Munteanu al lui Vasile, Radu Ionescu, Iosif Ioan Ardeleanu, precum și o însemnată cantitate de poezie religioasă, compusă de Ioan Jebeleanu, V. Aga, C. Manea, Lucian Lungu, Vasile Lădaru, I. Avramescu, Ion Triponescu, Gheorghe I. Crețu, Feodor Rudolf Floruțiu, Teodor Sărac, Teodor Bodârlău, Dan. C. Bălteanu, Ioniță Hornea, Ioan Atanasie Bucur, Ion Lascu-Dumbravă, Traian Rusu-Șirianu, Iorgu Gorgos, M. Moldovean. Mai puțin cultivată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
to ensure the consolidation of the empire, by practicing certain peace relations with other peoples and tribes, including regions like Persia, Arabia, India, the states on the coast of Eastern Africa, Japan, states în Central and Western Asia (în the age of glory of the Chinese empire, we can talk about the constant implementation of a soft power imperial policy, extremely different from the manner în which, for example, the large European powers of the moment 44 perceived the internațional political
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
guvernamentali și militari alcătuiau clasa conducătoare. Acest grup, cunoscut sub numele de begi sau bey, număra cîteva sute de oameni. Pe o poziție inferioară, dar beneficiind totuși de anumite privilegii, se aflau membrii nobilimii de jos, care aveau rangul de agă, categorie din care făceau parte posesorii de proprietăți funciare mai mici, spahiii și ienicerii. Pe parcursul secolului al optsprezecelea, grupul acesta a reușit să dețină un control mai strict asupra teritoriului. Putere lui politică și militară îi permitea să încalce fostele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
asigurat că cererile lui vor fi satisfăcute și că s-ar putea să devină vizir al Bosniei. Cînd s-a întors acasă, Husein a fost pus în fața unei răscoale îndreptate împotriva autorității lui, condusă de Ali Rizvanbegović și de Smail Aga Čenghić din Herțegovina. Forțele otomane îi sprijineau, și, împreună, l-au învins pe Husein. Herțegovina era în momentul acesta separată de Bosnia și stabilită drept premiu sub conducerea lui Ali Rizvanbegović. În 1834, un nou sistem administrativ a fost instituit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]