4,209 matches
-
sunt de cele mai multe ori deranjate, fie prin deplasarea unor oase, de obicei cele ale mâinilor și ale picioarelor, fie prin adunarea și așezarea acestora într-unul din colțurile mormântului. În mormintele unde spațiul a permis-o, cadavrele au fost dispuse alăturat, cum este cazul în mormintele de piatră de dimensiuni mari cu cameră funerară. 4.4. Inventarul necropolei Numărul obiectelor necropolei callatiene nu este prea relevant, în inventarul mormintelor romano-bizantine, datorită unei anumite sărăcie a acestuia: o bună parte a mormintelor
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și mă amenința că mătură "gunoaiele" de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: "Îndrăznește". Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și pierderea lui (primăvara) ca să fim în rând cu lumea europeană, măcar așa... Nici un spor în adunarea și ordonarea gândurilor răvășite de scrisoarea colegei noastre, de 3 ani - 1957-1960, Ana Dumitrescu (Osadeț), la Liceul militar CâmpulungMoldovenesc. Adresată soției, tot Ana, alăturată cărților: „Călător... prin vâltoarea vremii” vol. III (Alexandru Mânăstireanu) și „Scurte medalioane” (Ion N. Oprea), ghidușa scrisoare m-a „aruncat” în brațele larg deschise, primitoare, a doi condeieri originari din PriponeștiGalați. Ambii au rămas legați trup și suflet de localitate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să te apere? Maggie simți cum mâinile, care până atunci fuseseră la fel de reci și inerte ca restul corpului, îi deveneau lipicioase. Instinctiv, se uită la ușa pe care intrase. Era închisă. Femeia mai aduse niște ceai, apoi intră în camera alăturată, strigându-și copiii pe nume. Maggie era acum singură cu acest bărbat. Voia să-l sune pe Davis la consulat, sau pe Uri, sau pe Liz la Londra, pe oricine, dar se temea de reacția lui. I-ar fi smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că mergea la cinematograf aproape seară de seară, indiferent în ce parte îl împingea Fortuna. Ședea concentrat în întunericul sălii Prytania, la numai câteva rânduri depărtare de ecran, trupul lui umplând bine scaunul și revărsându-se și pe celelalte două alăturate. Pe locul din dreapta își pusese mantaua, trei pachețele de Milky Way și două pungi suplimentare cu floricele de porumb, închise bine la gură, ca floricelele să rămână calde și crocante. Privind absorbit la prezentările filmelor viitoare, mânca floricele din punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privi plicul pe care, cu pix roșu, scria de trei ori „personal“. Îl deschise și găsi o scrisoare de care era prinsă cu o clamă o coală. Dragă Gus Levy, Am fost șocați și foarte grav afectați la primirea scrisorii alăturate. Timp de treizeci de ani am fost un debușeu credincios al mărfii voastre și de asemenea am avut întotdeauna cele mai calde și afectuoase sentimente pentru firmă. Poate că îți aduci aminte de coroana pe care ți-am trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru firmă. Poate că îți aduci aminte de coroana pe care ți-am trimis-o la moartea tatălui tău, coroană pentru care nu am făcut nici o economie. Și acum voi fi scurt: după multe nopți nedormite, am dat originalul scrisorii alăturate avocatului nostru, care vă dă în judecată pentru calomnie, cerând o despăgubire de cinci sute de mii de dolari. Aceasta va fi o mică compensație pentru insultele primite. Adresează-te unui avocat. Ne vom vedea la tribunal, ca niște gentlemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decât înainte. Ciocăni cu sabia în obloanele negre, strigând: — Veți pierde! Singurul răspuns pe care îl primi fu tropăitul unui număr mare de picioare care dansau. Un bărbat cu costum negru și pălărie tare ieși o clipă din umbra casei alăturate vrând să vadă dacă fetele au plecat. Apoi dispăru din nou în întuneric, privindu-l pe Ignatius care mergea furios în sus și în jos, prin fața clădirii. Valva lui Ignatius reacționă la emoțiile prin care trecuse închizându-se brusc. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
casei care spunea: „Pace între Oamenii de Omenie“. Aceasta era casa, precis. În interior se auzea sunând un telefon. Nu-s acasă, strigă o femeie din spatele jaluzelelor casei vecine. Telefonul lor a sunat toată dimineața. Obloanele din față ale casei alăturate se deschiseră și o femeie care părea grăbită ieși pe verandă și se sprijini cu coatele de marginea ei. — Nu știți unde se află domnul Reilly? o întrebă domnul Levy. — Tot ce știu este că se află peste tot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
recomandat cel mai eminent specialist de pe Coasta de Vest. Un profesor de la Centrul Medical al UCLA, în Los Angeles. — Cine era acest specialist? — Dr. Michael Gross. Cel de acolo. Tatăl ei arătă cu degetul spre acuzat, care stătea la masa alăturată. Alex nu se uită în direcția aceea. Își păstră privirea ațintită asupra tatălui ei. — Și ați fost examinat de doctorul Gross? — Da. — V-a făcut un examen fizic? — Da. — A făcut vreun test, la vremea respectivă? — Da. Mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acasă, doamnă Kendall. Le lipsesc calitățile de socializare și controlul interior. Nu există substitute pentru mediul școlar zilnic, alături de colegi. — Îmi pare rău că s-a întâmplat așa ceva ... — Trebuie să vorbiți cu el, spuse directoarea. Este în detenție, în sala alăturată. Lynn intră într-o cameră mică. Era plină cu fișete metalice verzi, foarte înalte. Dave stătea încovrigat pe un scaun de lemn, părând foarte mic, cu pielea maronie. — Dave. Ce s-a întâmplat? — L-a rănit pe Jamie, zise Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să-l dezlege. Nu simțea nimic, nici durere, nici tristețe. Deci, trase ea concluzia, probabil că În cele din urmă indiferența câștigase. Nu numai copilul, ci și simțurile Îi fuseseră avortate pe masa aceea de un alb imaculat din camera alăturată. Poate că era o speranță pe undeva. Poate că acum putea să meargă la pescuit, poate că În cele din urmă reușea să stea nemișcată ore În șir fără să se simtă frustrată sau lăsată În urmă de parcă viața ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe mine! CÎnd bunicul a murit În Austria În 1963, la ferma fratelui său mai tînăr - el era cel mai mare din cei șapte băieți -, am sosit În ajunul Înmormîntării și m-a trezit din somn plînsul tatei din camera alăturată. Mama Încerca să-l convingă să se ducă să vadă trupul tatălui său, iar el refuza. „Va fi ultima oară cînd Îl vezi! - Nu, nu vreau să-l văd mort“. CÎteva ceasuri mai tîrziu, În timpul Înmormîntării, a fost liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Holden În Love is a many splendored things, un film al lui Henry King - mă străduiam să citez titlurile În versiunea lor originală - și am avut poftă să beau un Schweppes Înainte de a mă reîntoarce la cursuri. Pe o stradă alăturată, am zărit două fete care sporovăiau la intrarea Într-un bistrou. Tocmai descoperisem una din cafenelele pe care le frecventau studenții de la Saint-Louis, care, la fel ca mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori cu haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar sursa acestor zgomote, văzu o figură ieșind din unul din coridoarele încâlcite. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dacă îmi permiteți, spuse Vadim Vasilievici înclinându-se cu nervozitate, am niște treburi de rezolvat. ă Cu siguranță, spuse Porfiri. Însă aș dori să mai vorbim înainte de a pleca. Vadim Vasilievici zâmbi căznit, traversă încăperea și intră într-o cameră alăturată. ă Nu suntem decât noi doi aici, explică Osip Maximovici. Spre deosebire de ilustrul nostru vecin Smirdin, noi ne ocupăm de toate. Ne așteaptă o comandă urgentă pentru Universitatea din Moscova. ă Mergeți des în sihăstrie? întrebă Porfiri cu nerăbdare, după ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a trecut o veșnicie de când am plecat de acolo. ă Vă mulțumesc, Osip Maximovici. Mi-ați fost de mare ajutor, spuse Porfiri înclinându-se cu o reverență. Mai am o singură întrebare pentru Vadim Vasilievici. Porfiri trecu repede în biroul alăturat. Apariția sa bruscă îl surprinse pe secretar, care încerca să dea impresia că era ocupat cu împachetarea unor cărți și că făcea asta de ceva timp. Era totuși evident că le ascultase conversația. ă Vadim Vasilievici, în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
afla ceva sigur este dacă dumneavoastră sunteți omorât. Porfiri se ridică în picioare. Emoția de pe chipul lui Osip Maximovici se transforma în frică. ă Dar mă condamnați la moarte așa, spuse el ultragiat. Brusc, spre surpriza celor doi bărbați, ușa alăturată se deschise ușor și Vadim Vasilievici își făcu apariția. Fața acestui, mai palidă ca de obicei, aproape că lucea, iar în ochii fixați asupra lui Osip Maximovici i se putea citi o emoție ciudată. Buzele îi erau încordate strâns. Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
singură mișcare lungă. Ca să obții o literă frumoasă, e foarte important să-ți miști mâna cu grație și să faci pana să alunece pe papirus dintr-o singură mișcare. Kitty aruncă o privire scurtă spre Desert Rose. Stătea la pupitrul alăturat, numărând semnele pe care le scria Charlie și așteptându-și rândul. Anticiparea era minunată! Fierbea de nerăbdare la gândul că, În curând, Charlie se va așeza lângă ea, Îi va atinge trupul cu trupul lui, Îi va lua mâna Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
recent În vocabularul ei; un cuvânt despre care știa că există, dar al cărui sens nu-l Înțelesese niciodată. Din motive necunoscute, acest bărbat scotea la suprafață ce era mai bun În ea, deși nu Îi cerea nimic. La masa alăturată, un tânăr citea un teanc de ziare locale; Îl rugă să-i Împrumute și ei unul. Ochii Îi căzură pe un articol despre un bărbat care intrase, peste noapte, În elita din Malibu. Bărbatul descoperise un șarpe cu două capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și Desert Rose fuseseră răpite. Matthew respinsese cu răceală orice amănunt neobișnuit din Întâlnirea lor, nu voia decât lucrurile normale. Nu voia decât resturile, firimiturile, nimic adevărat, nici o legătură adevărată. Doar distracție. Când ieși din baie, Îl găsi În camera alăturată, așteptând-o, cu un zâmbet uriaș, În mijlocul patului. — Bună dimineața, iubito. — Bună dimineața, iubitule. — De ce ai plecat din dormitorul meu? Ea nu zise nimic, fericită să-l vadă, apoi se băgă lângă el În pat și-i povești coșmarul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și mă amenința că mătură „gunoaiele” de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: „Îndrăznește”. Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul să văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mașină? Are nevoie să dea o tură. Pot să te aștept afară cu el dacă ai afaceri de discutat. Jack observă un grup mare de studenți străini, format în majoritate din adolescente îmbrăcate în fuste scurte, care stătea la masa alăturată. Nu era de mirare că Ben era dintr-odată atât de preocupat. O zări pe Stevie prinsă într-o discuție cu trei tineri reporteri de la Citizen și se îndreptă spre masa lor. — Mai vrea cineva un rând? Stevie și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că, într-adevăr, dragostea e oarbă. La intrare erau câteva numere vechi din Citizen și luă unul ca să-l țină deasupra capului. Putea măcar să împiedice să i se scurgă rimelul. Chiar în acel moment, o femeie se ivi de pe aleea alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
teancul voluminos pe care l’am primit, fie ea din Polonia sau din Olanda, din Franța sau din Cehoslovacia, să nu poarte în pagini drept principală preocupare problema arhitecturei a casei și a orașului”. Cehoslovacia este menționată și în referința — alăturată — privind popularitatea revistei constructiviste De Stijl, care „se citește tot atît în Franța, Rusia, Cehoslovacia, Anglia, Austria, Germania, cît și în Olanda”. Tot aici, o notă despre Horizont și expoziția de urbanism de la Stuttgart: „revista Cehoslovacă de artă și cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]