1,673 matches
-
vornici câte un litru de țuică și o batistă frumos cusută, dar al miresei. Acum un vornic lua la joc o drușcă și apoi mireasa. Se juca Învârtita și Țărănește. Mireasa cerea apoi iertăciune de la părinți (moment emoționant) după care alaiul pleca la biserică. Pe mire Îl luau În primul car nănașele, iar pe mireasă nașii În al doilea car. În carele din urmă se grupau vornicii și druștele. Se puteau auzi acum chiuituri ca acestea: Sui mireasă pe cocoș / Să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de facle miresele ies din iatacuri Și sînt pornite-n oraș. Și cîntec de nuntă răsună Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dînșii Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite 485 Stau în picioare la porți și alaiul privesc cu mirare [...]. Iată și-orașul celalt. În arme lucind două taberi Zidu-mpresoară și au fiecare osebită părere, 500 Unii să darme orașul ori numai în două să-mpartă Toat-avuția din dalba cetate. Dar locuitorii Nu se-nvoiră și-n
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
2) Eram deci pregătit să vizitez orașul și mă uitam cu interes la niște iconițe, atunci cînd zării atîrnat pe perete un tablou ce reprezenta un peisaj marin. [(...) urmează apoi descrierea propriu-zisă:] Pe malul rîului, pe-o pajiște era un alai de fete; în valurile mării, o frumoasă fecioară era purtată în spinare de un taur care se îndrepta spre Creta. Pajiștea era plină de flori; ceva mai departe se vedea un pîlc de copaci și tufișuri; copacii erau atît de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
reprezentative propoziții, alcătuite și analizate ortografic în lecția de citire, să fie scrise pe caiete, sub îndrumare, în lecția de scriere. Semnul două puncte apare în abecedar la pag. 77 : (,,Noi cântăm de bucurie : Primăvară, primăvară, Bine ai venit, Cu alai de viorele Și vesel ciripit.’’) În această situație, explicăm necesitatea folosirii acestui semn de punctuație prin aceea că intervin versurile cântate de copii. După învățarea fiecărui semn de punctuație și, apoi, după învățarea semnelor de punctuație impuse prin programa clasei
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
sunt o mulțime de lucruri de făcut, și în afara, dar și înlăuntrul nostru, dar nu e vorba de miracole, ci de fapte totuși la îndemâna noastră. Dorin Popa: Campania TVR despre Marii români, cu multele discuții provocate, cu ridicolul și cu alaiul ei de comentarii savuroase, în subtext, poate că a încercat tocmai să ajute să aflăm, "să știm fiecare ce dorim pe lumea aceasta", cum spui tu. Însă, cel puțin la fel de importantă mi se pare a fi inițiativa numită Generația expirată
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mea fiind aleasă nu regina, ci „președinta balului”, erau clăcile cu sărbușca lor (zer, rar unt + făină de porumb) și basmele, șotiile, zicătorile specifice. O mare individualitate era PLUGUL MARE (în fapt măcar 2, ca să se înfrunte între ele) ca alai de alaiuri cu până la 26 perechi de interpreți: capra, ursul, haiducii, modoranii, moșnegii (deh, frumoșii și urâții), jocurile dramatice cu măști de aici, toate rămase în negura uitării. Viața spirituală (colectivă) e tare slabă acum în Giurgioana, oamenii urmărind programele
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
aleasă nu regina, ci „președinta balului”, erau clăcile cu sărbușca lor (zer, rar unt + făină de porumb) și basmele, șotiile, zicătorile specifice. O mare individualitate era PLUGUL MARE (în fapt măcar 2, ca să se înfrunte între ele) ca alai de alaiuri cu până la 26 perechi de interpreți: capra, ursul, haiducii, modoranii, moșnegii (deh, frumoșii și urâții), jocurile dramatice cu măști de aici, toate rămase în negura uitării. Viața spirituală (colectivă) e tare slabă acum în Giurgioana, oamenii urmărind programele TVR sau
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de regulă, în ajunul Floriilor, simplă coincidență cu pomenirea biblicului Lazăr. Oricum, materialul de teren ilustrează un obicei de primăvară distinct, cuprinzînd elementele de bază care-i asigurau mecanisme proprii de funcționare: o schemă ritualistică parcursă de eroul tutelar, un alai de bocitoare, un text literar consacrat și explicativ; de asemenea, un sistem adecvat de credințe, ca totul să se încheie cu o formulă obișnuită de urare. Un studiu amplu și relevant ca informație și concepție l-a consacrat lui Lazăr
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în cele mai mici amănunte, atîta timp cît se poate ajunge oricînd la viață ori la moarte. De aceea intervin cu precauție zeii cei mari pentru îmbunarea lui Telepinus și, probabil, a lui Lazăr, acesta din urmă fiind jelit în alai de tinere fete. La „întoarcere” se ivesc prilejuri minunate de înveselire și, cu siguranță, de meditație: „Zeii cei mari, dar și cei mici începură să-l caute pe Telepinus. Zeul Soarelui îl trimise pe Vulturul înaripat (zicîndu-i): «Du-te și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîmpie; e). Credința comună potrivit căreia Scaloianul (păpușa masculină) ar fi Tatăl soarelui, iar Scaloița (păpușa feminină), Muma ploii; f). După anumite variante, Caloianul trece drept divinitate secundară, care intermediază între om și Dumnezeu întru producerea ploii. În legătură cu Paparuda: a). alai (nu cortegiu funerar) alcătuit din fete-fecioare, în număr variabil, probabil cu semnificație simbolică la origine, 7, 9, 12; b). Vestimentația alcătuită din frunzare așezate direct pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și fecunditate. Datele privind jocul și cîntarea rituală apar în covîrșitoarea majoritate a informatorilor ce ne-au stat la îndemînă, chiar dacă unele sunt lapidare și evazive”. Alt aspect ritualic de primă însemnătate îl constituie udarea Paparudei, adică a fetelor din alai, cu apă abundentă. Paparuda nu are înțeles fără risipă de apă, și încă în plină secetă; aruncată peste toate categoriile de participanți la spectacolul ritualic. „Udarea constituie, fără îndoială, actul de maximă concentrare ritual-ceremonială din desfășurarea Paparudei”. După terminarea acestei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în expresia lor literară, cu orații de bună stare. Uneori textele se confundă tocmai din această cauză. De altfel, apa constituie un panaceu universal în riturile de fertilitate. „Plugarul”, primul sătean care punea primăvara plugul pe brazdă, era dus cu alai la rîu și cufundat de trei ori în apă, asemenea copilului la botez. Prin acceptarea voluntară a cufundării, Plugarul își asuma răspunderea, în numele tuturora, pentru buna recoltă a anului. Putem întrezări aici un ecou venit de departe. În mitologiile vechi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită cu mare încredere. Autorul mărturisește, printre altele, că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
reînnoite. O secvență cvasinarativă are ca obiect „școala” lui Orfeu; mai bine zis, înfățișarea micului grup de ucenici, în frunte cu Musaios. Așa se ajunge la orfism, la instituirea misteriilor, care au ca obiect ritualizarea cîntecului. Se pun în mișcare alaiuri gălăgioase, vesele ori triste, care hălăduiesc pe întinderi bogate în ierburi și flori. Este un amplu și misterios joc vegetațional; dar se pun în scenă și aspecte din viața daimonilor cîmpiilor și codrilor: Orfeu se așază pe o piatră cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o ascultă în momente conjuncturale; dar este vorba de una aleasă din mulțime, pentru darul ei de vestitoare și de călăuză, „năzdrăvană” și cunoscătoare. Turma întreagă se comportă ca un factor benefic întru ambianță și atmosferă. Asemenea mulțimii unui sat, alaiul vine la semnele ciobanului, dobîndite prin meșteșug și inițiere, să se veselească ori să jelească. Vrăjmașului îi rămîne să respecte ultima dorință a pribeagului. Și totul se păstrează în marginile normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca alegoria să intre în rol, în sensul că moartea tînărului se traduce în limbaj nupțial: mireasă-apa, nuntași-racii, cîntăreți-stejarii de pe margine. Alteori, cum ne informează etnograful român, mireasa este „apa cea repede”, druștele sunt mrenele din iaz, iar vornicii, țiparii. Alaiul de nuntă este, așadar, același, în terminologia lui acvatică. Ni se mai spune că la polonezi circulă (la fel de intens și după același scenariu) și motivul „maica bătrînă”. Limbajul criptic nupțial ei i se adresează: tînărul, înainte de a muri, roagă pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a acoperi realitatea concretă: aveau obiceiul să organizeze mortului nuntă în toată regula. Asemenea practici, care vin de departe, s-au păstrat pînă în timpuri apropiate de noi. La ruși, dacă murea un tînăr neînsurat, era condus la groapă cu alai de nuntă; mai era sacrificată și o fată, încă nenuntită, pe deasupra. Se regăseau în viața „de dincolo” ca familie închegată. „La ucraineni, ca și la români sunt vornicei care umblă cu plosca cu vin sau rachiu dînd oaspeților să bea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
S. Fl. Marian se găsește consemnarea potrivit căreia, la moartea unui nenuntit, se tocmesc druște și vătăjei, pentru a da ceremoniei aspect marital. Ar fi „primul” strat din istoria alegoriei, punctul de plecare: morții nu i se dă nume, iar alaiul se desfășoară în chip de nuntă. Urmează al „doilea” strat, cu prilejul căruia se încearcă diferențierea, niciodată dusă pînă la capăt, între moarte și nuntă. Dată fiind practica anterioară, trecerea de la un plan la altul, de la concret la imaginar, avem
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-o ruda soacră-sii, vodă Constantin Șerban Cârnul. Nu poate și nu poate. Atunci ctitorește ea, din bruma de bani ai lui vodă, o biserică, Biserica Doamnei. În fiecare duminică, vodă cu frații și cu maică-sa și cu tot alaiul merg la Mitropolia din deal, iar doamna cu domnițele și cu bărbații lor, Maria cu aga Bălăceanu, Smaranda cu Băleanu și Ilinca și Bălașa și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bălașa și frumoasa Casandra, nepoatele mele, merg cu toate jupânesele și jupânițele la Biserica Doamnei. Când se aude clopotul de la Mitropolie că iese mitropolitul, popa de la Biserica Doamnei zice amin la predică și miruiește grăbit înaltele fețe, astfel încât cele două alaiuri cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești. Și atunci vodă intră curtenitor alături de soața lui, care se uită grijulie în jur s o vadă toți, boieri și prostime, că ea, doamna, intră prima, lăsând-o la urmă pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în casele Costachi. Frumoasa doamnă Anastasia nu scăpă prilejul de a arăta lumii fetele care-i rămăseseră nemăritate, căci pe domnița Ileana tocmai o măritase cu o lună înainte. Și după șase zile de petrecere neîntreruptă, în ziua cununiei porni alaiul domnesc de la curte spre casele gazdelor miresei. Venea vodă Constantin Duca, încălecat pe un armăsar arăbesc alb, îmbrăcat cu haine cum nu se mai văzuseră până atunci, cu surguci în cap și însoțit de mare alai de vornici și vornicei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în ziua cununiei porni alaiul domnesc de la curte spre casele gazdelor miresei. Venea vodă Constantin Duca, încălecat pe un armăsar arăbesc alb, îmbrăcat cu haine cum nu se mai văzuseră până atunci, cu surguci în cap și însoțit de mare alai de vornici și vornicei - pe scurt, era adunată acolo toată floarea boierimii Moldovei -, se îndrepta în pasul abia stăpânit al armăsarului spre casa logodnicii spre a o duce la mânăstirea Golia. Acolo îi aștepta patriarhul mazilit al Constantinopolului, Preafericitul Iacov
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vitejie contau mai mult decât orice. Știa asta și vodă Constantin Brâncoveanu și doamna lui, Marica, și, când dorul de părinți și de frați au făcut-o să-i viziteze, au primit-o nu ca pe copilul lor, ci cu alaiul cuvenit coroanei ce o purta. Constantin Vodă Duca își dorea țara întregită și curățită de năvălitori și pe când sărbătorea izgonirea armatelor regelui Sobieski, capugiul venit de la Istanbul intră în sala mare a palatului din Iași, îi puse pe umăr năframa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l întâmpine pe cinstitul Kuciuk Selin, imbrohorul împărătesc ce trecuse Dunărea pe la Giurgiu și se apropia de București cu o escortă de cincizeci de ieniceri călări. Constantin Brâncoveanu, călare între cei doi feciori mai mari, Constantin și Ștefan, însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda de onoare și de muzicile ienicerilor din Giurgiu și Turtucaia, aștepta apropierea soliei padișahului. Soarele de aprilie strălucea pe un cer albastru închis și un vânt ușor aducea dinspre livezi mireasma prunilor înfloriți. Alături de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu zâmbea și el, cu gura doar; în mâna stângă ținea căpăstrul, iar cu dreapta saluta din când în când mulțimea care ieșise pe la garduri. După un timp uită grijile și fața-i deveni blândă și senină. În dreptul caselor brâncovenești alaiul se opri și Toma Cantacuzino anunță că acela era locul unde erau găzduiți oaspeții. Vodă mai salută o dată, comunicând că după odihna de la prânz marele divan și domnitorul îl așteaptă pe trimisul padișahului la Curtea domnească pentru ceremonia de primire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]