12,606 matches
-
amplasării spațiilor verzi și a curților. Hotelul seamănă cu grădinile particulare tradiționale din sudul țării, dar ocupă un spațiu mult mai mare. Luciul apei, munții artificiali, copacii și florile se potrivesc de minune cu construcția principală cu zidurile vopsite în alb și cu acoperiș de țiglă. Întreaga clădire corespunde stilului arhitectonic tradițional, dar răspunde în același timp și funcției sale turistice din epoca noastră. Hotelul Xiangshan a câștigat, în 1984, premiul de onoare decernat de Institutul de Arhitectură din SUA. Marele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
muzicieni la familia miresei, alaiul fiind astfel însoțit pe tot drumul de muzică veselă. La sfârșitul dinastiei Qing, ultima dinastie feudală a Chinei, Cele Șase Ceremoniale, treptat, au început să nu mai fie folosite. În contrast cu obiceiurile din Occident, unde predomină albul, culoarea dominantă la costumele tradiționale chinezești de nuntă este roșu, culoare care semnifică tinerețea și dă o notă de veselie petrecerii. 3. Obiceiuri culinare Tradiția ceaiului După cum se știe, ceaiul împreună cu cafeaua sunt băuturile cel mai mult consumate în lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vopsită în roșu; cele care exprimă forță și istețime, au fața neagră; cele cu roluri secundare, precum haiducii, au fața în albastru sau verde; cele care ilustrează personaje negative, ce exprimă perfidie și răutate, au fața vopsită în galben sau alb; iar sfinții și diavolii au fața pictată în galben și argintiu. Măști la Opera în stil Beijing (Foto: Yang Ying) Roluri din Opera Beijing În Opera în stil Beijing sunt patru categorii de roluri: Sheng, Dan, Jing și Chou. Categoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din tristețea celor care își privesc copiii murdari până în albul ochilor, căutând de mâncare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capătă valoare, a fi viu face cât un jeep și două-trei vile. Accidente, catastrofe, cutremure, războaie - slavă Domnului, se poate și mai rău! Asta cât durează emisiunea, căci posesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
până acum, trece din fals în lamentabil, din lamentabil în penibil și de acolo, luni seară, în emisiunea lui Marius Tucă, în dezgustător? Ce să mai zic când dr. Beuran mânjește sistematic exact ceea ce am încercat eu să nu ating, albul halatului de la capul patului? Iată ce zic: medicul Beuran e chirurg, ministru, dar profesor nu e și nici n-are cum să fie. Dincolo de ce-a vrut să spună în emisiunea sus-amintită, lucrul cel mai teribil a fost limba în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
extremistă americană de tip Ku Klux Klan, care ar fi sechestrat, maltratat și ucis irakieni sau musulmani de orice naționalitate pe teritoriul SUA, asta nu era o știre de pagina întâi. Disprețul față de oamenii altor rase și religii decât WASP (alb, anglo-saxon, protestantă n-a dispărut. Dimpotrivă, de când America e singura superputere a lumii, el s-a extins, s-a rafinat și nu se manifestă doar la nivelul grupărilor ilegale. În întreaga administrație Bush, cu George W. în cap, se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
însă în discuție numele câștigătorilor ori superioritatea lor de pe teren, adică de pe Băiuț), ați văzut cum pătimesc. Sunt tratați ca niște moșuleți toropiți, plecați cu sorcova. În cap. 3, „Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam“, stă scris negru pe alb că lor, fraților mai mari, „le vine greu să înțeleagă“, „iar dacă au cu 11 ani mai mult, atunci chiar că trebuie să te oprești, să le explici totul frumos și clar, astfel încât, pe viitor, să eviți orice surpriză“. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
liniște, ne îndreptăm spre marginea prăpastiei, cunosc cărarea ca nimeni altul, am învins în mii de bătălii, păzea, băieți, trebuie să fim cu ochii în patru, cu toții știm ce-i poate pielea puiului ăsta de cățea, Gioe Limonadă, trădătoru’ ăsta alb care s-a înhăitat cu căcații de indieni ca să ne halească de vii, Gec, pușca-n sus, ciuruiești orice mișcă - înțeles șefu! -, Bile, nu te mai smiorcăi că te râd și curcile, vreau disciplină, vreau să-i nimicim până la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Crezi că ești un șobolan. Brusc, muzica s-a auzit mai tare, transformîndu-se Într-un ritm lent de swing, cu multe alămuri. — Uite, asta e pentru tine, a zis. Mi-a Întins o cutie de floricele. Cutia era roșu cu alb și pe ea era poza unui clovn, și din pălăria lui erupea un gheizer de floricele. Și a Început să danseze acolo, În mijlocul vechii odăi a lui Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea să aibă aceeași vîrstă ca și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Un șofer de taxi ajutase două stewardese înspăimîntate să iasă dintr-o mașină mică de care se lovise Vaughan când țâșnise din gura unui drum de acces ascuns vederii. Alergând spre el, l-am văzut prin parbrizul spart al decapotabilei albe pe care o luase din parcarea Terminalului Oceanic. Față lui istovită, cu gura plină de cicatrice, era luminată de curcubee răsfrânte. Am smuls din cadru portiera îndoită a pasagerului. Vaughan ședea în scaunul plin de bucăți de sticlă, studiindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intime rămase intacte scoase parcă din portiere și aranjate de o echipă de demolatori - făcea parte din aceeași reconstituire a banalității pe care, într-un fel tragic, o provocasem odată cu moartea lui Remington. V-ul cenușiu al mânecii hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit la bărbatul mort. Întregul accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că sunt așa cum sunt pentru că așa ai fost învățat; numai bătrânii ca mine își mai pot aminti, dar cu greu, cu mare greu, culorile adevărate, originale. Dacă te duci în Vest, îți vei da seama ce spun. Deși diferența între albul sau albastrul din România și cel din Franța sau Finlanda, de exemplu, este oarecum în afara spectrului pe care îl percepi tu, ea există. Ia o castană din București și pune-o lângă una din Budapesta - și vei vedea că cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
SELL SELL BUY BUY SELL BUY BUY BUY SELL SELL BUY SELL SELL BUY SELL BUY SELL SELL Etc. Shuoke lucra într-o încăpere uriașă, împărțită în 40 de încăperi mai mici. Împărțirea se făcea cu ajutorul unor paravane din plastic alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aproape colegial, și îi deschise portiera. Așezându-se la volan, Shuoke o mai privi o dată pe Suki și își dădu seama că ea era două personaje; de la talie în sus era o colegă de birou, o femeie serioasă (Shuoke interpreta albul pulovărului ca pe un semn al purității, iar gulerul pe gât îi inspira respect, cine știe de ce), iar de la talie în jos era o curvă. Dur cuvânt, dar folosit de însuși Shuoke în gând. „Whore.“ Curvă adică. Fără să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Fă așa încât pagina să nu fie în umbro, o îngrămădeală de litere negre pe fond cenușiu, uniformă ca o armată de șoareci; dar fii atent să nu cadă pe ele o lumină prea puternică și să nu se reflecte pe albul crud al hârtiei, rozând umbrele caracterelor tipografice, ca la amiază, în sudul Italiei. Încearcă să prevezi acum tot ce ți-ar putea evita întreruperea lecturii. Țigările la îndemână, dacă fumezi, scrumiera. Ce mai e? Vrei să faci pipi? Asta tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la jumătatea unei fraze hotărâtoare și te afli în fața a două foi albe. Rămâi uluit, contemplând albul crud, ca o rană, sperând aproape că vederea te-a înșelat, proiectând o pată de lumină pe carte, din cerneală. Nu, o albeață intactă domnește într-adevăr peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o pagină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
genunchii mei și aproape mă sufocă apăsându-mă la pieptul ei, ca într-o avalanșă. Între timp, Jojo cădea peste noi, dar ea era atentă să-l îndepărteze, fața ei la câțiva centimetri de fața mortului, care o privea prin albul ochilor larg deschiși. Cât despre mine, luat prin surprindere, cu reacțiile fizice declanșate de capul lor, preferând evident să asculte de ea și nu de sufletul meu îngrozit, fără a avea nevoie să mă mișc, căci ea avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o a treia carte: (mă) dusei, păr, cont, corp, Dumnezeu, după, bani, (mai) ales, dați (39), făină, ploaie, provizii, cineva, rațiune, seara, (a) sta, Vincenzo, vin (38), dulce, deci, picioare, moarte, (ale) sale, ouă, verde (36), (vom) avea, copii, ei, alb, cap, fac, zi, mașină, negri, chiar (și), piept, rămăsei, stă, stofe (35)... — Aici aș spune că este vorba despre o acțiune densă, sangvină, solidă, puțin bruscă, cu o senzualitate directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altceva... Cum de te lași convins de data asta, imediat, de argumentele ei? Fii atent, Cititorule, aici totul este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras... După sânge era numai pe jumătate indian, cealaltă jumătate era albă. După suflet, însă, era complet indian. Locuia cu ei, le lua partea... și așa a murit. — Era alb după tată, sau după mamă? — Câte lucruri vrei să știi... — Toate istoriile din Oquedal sunt așa? spun eu. Albii care se-ncurcă cu indienele... Indieni care se încurcă cu femei albe... — La Oquedal, albii și indienii se aseamănă. Sângele e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă. Dar întotdeauna este secetă, nu-i așa? Nu, adevărul e că oamenii și-au pierdut încrederea în idee. Au fost câțiva oameni buni acolo, dar au plecat. — Albul din Namibia? Neamțul? întrebă Mma Ramotswe. — Da, acela. A fost un om bun, dar a plecat. Apoi mai erau și ceilalți, batswana, care și-au spus că le-a fost de-ajuns. Și ei au plecat. — Și un american? insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a Botswanei. Plecară din birou și se plimbară prin restul casei. Câteva camere nu mai aveau acoperiș, iar podeaua lor era acoperită de frunze și rămurele. Câteva șopârle țâșniră să se ascundă, spulberând frunzele și niște șopârlițe gecko roz cu alb încremeniră pe pereți, speriate de prezența lor cu totul neașteptată. Șopârle, șopârlițele gecko, praful din aer; cam asta era tot - o casă pustie. Cu excepția fotografiei. Mma Potsane fu fericită să iasă din casă și îi propuse să-i arate locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
așa că n-are nici un sens să te mai gândești. Iisus n-o să se mai întoarcă pe pământ; am avut șansa noastră și, din nefericire, nu am profitat de ea, Parcă mașina lângă Consulatul Britanic, observând în treacăt că Range Rover-ul alb al Excelenței Sale era parcat în fața ușii. Cele mai multe din mașinile diplomaților mergeau la service-urile mari, cu echipamentul lor avansat de stabilire a diagnosticului și cu notele lor de plată pe măsură, dar Excelența Sa insista ca mașina lui să fie verificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]