1,433 matches
-
special din America de Sud). Circa un milion de cetățeni români (circa o zecime din ei etnici romi) sunt înregistrați oficial ca locuitori ai Italiei, ei reprezentând astfel cel mai important grup individual de imigranți după țara de origine, urmați fiind de albanezi și marocani cu câte circa de oameni. Numărul românilor neînregistrați este dificil de estimat, dar Balkan Investigative Reporting Network sugera în 2007 că la acea vreme ar fi fost circa o jumătate de milion. Albanezii au început să sosească mai
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
de origine, urmați fiind de albanezi și marocani cu câte circa de oameni. Numărul românilor neînregistrați este dificil de estimat, dar Balkan Investigative Reporting Network sugera în 2007 că la acea vreme ar fi fost circa o jumătate de milion. Albanezii au început să sosească mai ales după căderea regimului Hoxha în 1990, Italia fiind principala țintă a emigranților albanezi; ei traversau Marea Adriatică în ambarcațiuni improvizate, iar Italia s-a văzut nevoită să patruleze Adriatica pentru a frâna fenomenul. În total
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
pe dialectul florentin. Standardizarea s-a extins și mai mult în anii 1950 și 1960 datorită creșterii economice și a dezvoltării mass media și televiziunii (postul național RAI a contribuit la promovarea limbii italiene standard). Sunt recunoscute câteva limbi minoritare: albaneza, catalana, germana, greaca, slovena, croata, franceza, provensala, friulana, ladina, occitana și sarda (conform legii numărul 482 din 15 decembrie 1999). Franceza este cooficială în Valea Aostei—deși în realitate acolo se vorbește mai mult provensala. Germana are același statut în
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
de oameni au româna ca limbă maternă (21,9% din numărul rezidenților străini cu vârste de la 6 ani în sus). Alte limbi materne în comunitățile de imigranți sunt araba (vorbită de 475.000 de oameni; 13,1% din locuitorii străini), albaneza (380.000 de oameni) și spaniola (255.000 de oameni); cu numere mai mici de vorbitori sunt ucraineana, Hindi, polona și tamila. Romanocatolicismul este, de departe, cea mai mare religie din țară, deși catolicismul nu mai este oficial religie de
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
824 trăiau în orașul Turku. Densitatea orașului este de 718 locuitori/km². 89,4 % din populația din Turku vorbește finlandeza ca limbă maternă, în vreme ce 5,2 % vorbesc suedeza. Alte limbi vorbite în oraș sunt rusa (1,3 %), araba (0,6 %), albaneza (0,5 %) și kurda (0,4 %). 95,8 % din populație sunt cetățeni finlandezi, cele mai mari minorități de imigranți sunt cele provenite din Rusia, Estonia, Irak și Iran. Ca și alte orașe finlandeze, Turku nu are date despre compoziția etnică
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
nici de bani, nici de personal), mulți și-au pus problema dacă nu cumva totul este doar o înscenare. Ar fi fost o ocazie ideală pentru a înlătura rapid și sigur, toate căpeteniile Albaniei. Existau bănuieli cum că marile căpetenii albaneze ar fi avut iscoade în rândul organizatorilor. Când a auzit acest lucru, Muhardar pașa a râs din toată inima, spunând că dacă există iscoade, este cu atât mai bine. Se vor convinge că nu există niciun pericol. Iar cum riscul
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
Muhardar pașa a râs din toată inima, spunând că dacă există iscoade, este cu atât mai bine. Se vor convinge că nu există niciun pericol. Iar cum riscul ca un complot să ducă la o revoltă de proporții în rândul albanezilor era imens, orice bănuială a căzut. Touși, marea serbare este o înscenare, jurămintele sultanului se dovedesc mincinoase, iar pe 31 martie, în timpul paradei de la hipodrom, căpeteniile albaneze sunt măcelărite cu o cruzime nemaiîntâlnită. Masacrul, de o duritate ieșită din comun
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
el "pusese piciorul" solid, partea catolică a țării recunoscându-l drept stăpân. El încheia alianțe cu Serbia și Bulgaria; în 1273, primea la curtea sa trimiși ai țarului și ai regelui sârb. Toți dușmanii imperiului: latinii și grecii, slavii și albanezii, se vor coaliza sub conducerea lui Carol I de Anjou, care, aliat și înrudit cu împăratul titular al Constantinopolului, ca și cu stăpânul Greciei france, dorea coroana imperială a Bizanțului. Temându-se de o nouă cruciadă, Mihail al VIII-lea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
sub administrația Națiunilor Unite iar drapelul ONU era folosit pentru scopuri oficiale. Populațiile albaneze și sârbe își foloseau propriile drapele încă din perioada Iugoslaviei Socialiste. Sârbii foloseau un tricolor din roșu, albastru și alb, formând temeiul actualului drapel al Șerbiei. Albanezii foloseau drapelul Albaniei încă din anii 1960 că drapel național. Drapelul are un fundal albastru, cu hartă teritoriului Kosovo și șase stele. Oficial, stele sunt menite să reprezinte cele șase grupuri etnice majore din Kosovo: albanezii, sârbii, turcii, goranii, romii
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
actualului drapel al Șerbiei. Albanezii foloseau drapelul Albaniei încă din anii 1960 că drapel național. Drapelul are un fundal albastru, cu hartă teritoriului Kosovo și șase stele. Oficial, stele sunt menite să reprezinte cele șase grupuri etnice majore din Kosovo: albanezii, sârbii, turcii, goranii, romii (cunoscuți și că ashkali și egipteni) și bosniaci. Neoficial, se spune uneori că stelele reprezintă șase teritorii cu populație albaneză: Albania, Grecia, Kosovo, Macedonia, Muntenegru și Șerbia. se aseamănă cu cel al Bosniei și Herțegovinei după
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
acestea, în diferite perioade ale istoriei, erau fluturate diferite drapele kosovare. Înainte de 1969, singurel drapele care puteau fi folosite legat în Kosovo (pe atunci provincie autonomă) erau cele ale RSF Iugoslavia și RS Șerbia. Dacă un drapel naționalist, precum cel albanez, sârb său croat era fluturat, persoana putea fi închisă pentru acest lucru. În 1969, populația albaneză kosovară îi era permisă utilizarea drapelului albanez că drapel național. Cu toate aceste, drapelul trebuia să conțină o stea roșie din moment ce era un simbol
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
atunci provincie autonomă) erau cele ale RSF Iugoslavia și RS Șerbia. Dacă un drapel naționalist, precum cel albanez, sârb său croat era fluturat, persoana putea fi închisă pentru acest lucru. În 1969, populația albaneză kosovară îi era permisă utilizarea drapelului albanez că drapel național. Cu toate aceste, drapelul trebuia să conțină o stea roșie din moment ce era un simbol național al Iugoslaviei. Chiar și fără această obligație, drapelul Republicii Populare Socialiste Albania din acea vreme avea o stea roșie cu marginile aurii
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
și ea să elimine steaua roșie de pe drapelul iugoslav, folosindu-l pentru a contrabalansa populația albaneză și promovarea „Șerbiei Mari”. Când Kosovo se află sub administrația Națiunilor Unite, drapelul ONU era fluturat în Kosovo. Cu toate acestea, drapelul folosit de albanezii kosovari era drapelul albanez. Drapelul albanez era de asemenea folosit în clădirile publice, deși era împotriva regulamentelor ONU. Regulamentele prevedeau că numai drapelul ONU și alte drapele autorizate, precum cele ale orașelor aveau voie să fluture la clădirile publice. Dacă
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
sub UNMIK. Un concurs pentru un nou drapel, ținut în iunie 2007, a primit 993 de sugestii. În conformitate cu termenii stabiliți în urma discuțiilor ONU, toate simbolurile ar trebui să reflecte natură multietnică din Kosovo, evitând folosirea vulturilor cu două capete ale albanezilor și sârbilor sau utilizarea exclusivă a culorilor roșu și negru sau roșu, albastru și alb. În plus, toate intrările au trebuit să fie rectangulare și să aibă o proporție 2:3. În cele din urmă, Comisia Kosovară a Simbolurilor a
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
fost în stare să salveze Rhodosul, cucerit, în 1310, de cavalerii ioaniți, și Brussa, răpită de turci Planurile amtibizantine se conturau din nou. Philip de Tarent, care căuta să-și extindă pozițiile în regiunea Epirului și Albaniei, se alia cu albanezii catolici și intra în posesia orașului Dyrrachion. Dar campania contra Annei, despotul bizantofil al Epirului, nu avera nici un rezultat (1306). Era și mai pericuolos că Despotul Romaniei și Seniorul regatului Albaniei, cum se numea acum Pfilip de Tarent, era Carol
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
harta cuceririlor otomane. Grecii de după de cucerirea Constantinopolului, care au fost intens turciți vreme de patru secole, o cunosc sub numele de "τσορβάς" (transliterat: "țorbas"). Ei fac și astăzi "tchorba toptsita", adică o ciorbă de perișoare. Bulgarii, sârbii, croații sau albanezii o gătesc și ei sub diverse denumiri derivate din cuvântul turcesc. Bulgarii, de pildă, gătesc "Shkembe tșorba" care seamănă cumva cu ciorba de burtă. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, bucureștenii au pregătit o mâncare denumită „pacea
Ciorbă de burtă () [Corola-website/Science/317654_a_318983]
-
oștiri catolice de 30.000 de oameni a început, într-adevăr, în anul 1443. La început, cavalerilor le surâdea norocul și ei au eliberat, fără mari dificultăți, o bună parte din Bulgaria. Sultanul, care ducea război cu comandantul de oști albanez Skanderbeg și cu voievodul transilvan Iancu de Hunedoara, a preferat să încheie pace cu cruciații. Însă conducătorii cruciadei-cardinalul Giuliano Cesarini și Vladislav III Jagello, regele Poloniei și al Ungariei, precum și Iancu de Hunedoara, care se alăturase acestora, au fost tentați
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
de est a Bulgariei de astăzi, dar mulți dintre ei erau descendenți ai bulgarilor din partea de vest a țării care se mutaseră în est înaintea secolului al XVIII-lea. Printre bulgarii care au emigrat în Basarabia au fost și câțiva albanezi care se așezaseră în estul Bulgariei cu puțin timp înainte. În timpul războaielor ruso-otomane, când armatele rusești au atins și traversat Dunărea, unii locuitori de etnie bulgară le-au sprijinit. Aceste populații s-au compromis în ochii otomanilor și au fost
Bulgari basarabeni () [Corola-website/Science/318273_a_319602]
-
de est a Bulgariei de astăzi, dar mulți dintre ei erau descendenți ai bulgarilor din partea de vest a țării care se mutaseră în est înaintea secolului al XVIII-lea. Printre bulgarii care au emigrat în Basarabia au fost și câțiva albanezi care se așezaseră în estul Bulgariei cu puțin timp înainte. După stabilirea lor în Basarabia, bulgarii și-au întemeiat propriile localități, cum sunt orașele Bolgrad (1819) și Comrat, și aproximativ 64 (după unele surse ) sau 43 (după alte surse ) sate
Bulgarii din Ucraina () [Corola-website/Science/318288_a_319617]
-
care înseamnă "pământ negru". Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, încă de la începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Satul Caracurt a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi). Ei trecuseră anterior în
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). Între anii 1861-1862, mai mulți săteni au plecat înspre est și au format sate noi de albanezi pe teritoriul raionului Priazov din regiunea Zaporoje: Tuiușki, Geandran și Taz. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În anul 1913 a avut loc o răscoală a țăranilor împotriva autorităților
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Caracurt a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din albanezi, existând și comunități mici de găgăuzi, bulgari, români și ruși. La recensământul din 1930, din cei 2.812 locuitori ai satului, 1.754 s-au declarat albanezi (62.38%), 652 găgăuzi (23.19%), 273 bulgari (9.71%), 68 ruși (2
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din albanezi, existând și comunități mici de găgăuzi, bulgari, români și ruși. La recensământul din 1930, din cei 2.812 locuitori ai satului, 1.754 s-au declarat albanezi (62.38%), 652 găgăuzi (23.19%), 273 bulgari (9.71%), 68 ruși (2.42%), 40 români (1.42%), 11 turci 4 polonezi și 2 greci. La 1 ianuarie 1940, din cei 3.442 locuitori ai satului, 2.671 erau albanezi
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
albanezi (62.38%), 652 găgăuzi (23.19%), 273 bulgari (9.71%), 68 ruși (2.42%), 40 români (1.42%), 11 turci 4 polonezi și 2 greci. La 1 ianuarie 1940, din cei 3.442 locuitori ai satului, 2.671 erau albanezi și găgăuzi (77.60%), 528 bulgari (15.34%), 232 ruși (6.74%) și 11 români (0.32%). În perioada interbelică, județul Ismail a fost împărțit în 3 regiuni agricole, cu reședința în Caracurt, Ceamașir și Curciu. Satul s-a aflat
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
Etnicii albanezi din Ucraina sunt un grup minoritar localizat în patru sate din Ucraina, unde formează o majoritate semnificativă a populației. Ei au părăsit districtul Korçë în secolul al XVIII-lea de frica persecuțiilor otomane și s-au stabilit în Bulgaria. Mai
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]